ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3638/2015

Decizia nr. 3638/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 29 octombrie 2013, reclamanta A. din Târgoviște a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Educației Naționale - Direcția Generală Organism Intermediar Pentru Cercetare, solicitând suspendarea executării Deciziei nr. 8272 din 10 iulie 2013 și a notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din 13 mai 2013, emise de autoritatea pârâtă, până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în anulare a acestor acte.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin Sentința nr. 274 din 2 decembrie 2013, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamantă.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentințe, precum și a Încheierii din 18 noiembrie 2013, prin care a fost stabilită în sarcina reclamantei plata unei cauțiuni în sumă de 1% din valoarea creanței contestate, a declarat recurs reclamanta, invocând motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, și solicitând casarea hotărârilor atacate.

În motivarea cererii de recurs, s-a susținut că recurenta era scutită de plata cauțiunii, în temeiul art. 7 din O.U.G. nr. 22/2002.

A mai arătat recurenta că, atât din argumentele sale, cât și din documentele depuse, reiese că actele administrative a căror suspendare o solicitase sunt nelegale și netemeinice, iar paguba iminentă constă în faptul că suma imputată se deduce automat din următoarea tranșă.

2.1. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 9 decembrie 2014, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din 23 iunie 2015, completul filtru a constatat, față de conținutul raportului întocmit în cauză, că recursul îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat de reclamanta A. Târgoviște ca fiind admisibil în principiu, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat și a fixat termen pentru judecata pe fond a recursului.

3.1. Analiza motivelor de casare invocate

Se constată, mai întâi, în ceea ce privește Încheierea de ședință din data de 18 noiembrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, că argumentul recurentei privind incidența dispozițiilor art. 7 din O.U.G. nr. 22/2002 este nefondat.

Astfel, așa cum a reținut și instanța de fond, prevederile art. 7 din O.G. nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii vizează etapa executării silite a unui titlu definitiv, în condițiile în care prezenta cerere are ca obiect suspendarea executării unui act administrativ până la soluționarea acțiunii având ca obiect anularea sa, în procedura specială instituită prin dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Întrucât nici o dispoziție legală nu prevede pentru această ipoteză scutiri de la plata cauțiunii, criticile recurentei sunt neîntemeiate, neputând fi reținute aspecte de nelegalitate ale hotărârii recurate.

În ceea ce privește fondul cauzei, Înalta Curte reține că reclamanta A. Târgoviște a învestit instanța de contencios administrativ, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, cu o cerere de suspendare a executării Deciziei nr. 8272 din 10 iulie 2013 și a notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din 13 mai 2013.

Suspendarea executării actului administrativ la cererea persoanei vătămate, reglementată în art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru etapa procedurii prealabile administrative și în art. 15 din aceeași lege, pentru etapa judiciară de contestare a actului administrativ, constituie un instrument procedural menit să asigure protecția juridică provizorie a subiectelor de drept în privința cărora actul administrativ produce anumite efecte juridice, până la evaluarea acestuia de către instanța de contencios administrativ în cadrul acțiunii în anulare.

Această măsură de protecție, care înlătură temporar efectul executoriu al actului administrativ, poate fi dispusă numai dacă sunt îndeplinite cele două condiții prevăzute cumulativ de lege, anume cazul bine justificat, definit în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind împrejurările legate de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, și paguba iminentă, definită de art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004 ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.

Cazul bine justificat și iminența unei pagube sunt analizate în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua decât o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească și drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate.

În cauză, instanța de control judiciar, învestită cu recursul declarat în cadrul litigiului având ca obiect cererea de suspendare a executării Deciziei nr. 8272 din 10 iulie 2013 și a notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din 13 mai 2013, apreciază că, în speță, motivele invocate de recurenta-reclamantă, atât în fața instanței de fond, cât și în recurs, nu au caracterul unor indicii aparente care să răstoarne prezumția de legalitate a actelor administrative menționate.

Se mai constată că, prin Sentința nr. 53 din 12 martie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/42/2013, a fost respinsă acțiunea reclamantei A. Târgoviște privind anularea Deciziei nr. 8272 din 10 iulie 2013 emisă de pârâtul Ministerul Educației Naționale - Direcția Generală Organism Intermediar Pentru Cercetare și a notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din 13 mai 2013, apreciindu-se că actele contestate sunt legale și temeinice.

Soluția pronunțată de instanța învestită cu acțiunea în anularea actelor administrative reprezintă implicit o confirmare a prezumției de legalitate de care se bucură actele administrative a căror suspendare se solicită și conferă consistență concluziei că, în cauză, nu este îndeplinită condiția cazului bine justificat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, pentru a fundamenta dispunerea măsurii provizorii a suspendării executării, în cadrul procedurii sumare reglementate de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Constatarea faptului că nu este îndeplinită condiția referitoare la cazul bine justificat în sensul în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, face de prisos analiza condiției prevenirii unei pagube iminente, în sensul art. 2 alin. (1) lit. ș) din aceeași lege, atâta timp, așa cum s-a arătat anterior, pentru a fi dispusă măsura provizorie de suspendare a executării actului administrativ, este necesară îndeplinirea cumulativă a celor două condiții prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ.

Pentru toate considerentele anterior expuse, în temeiul art. 496 alin. (1), Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. Târgoviște împotriva încheierii de ședință din data de 18 noiembrie 2013 și a Sentinței nr. 274 din 2 decembrie 2013, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 17 noiembrie 2015.

Procesat de GGC - CL