ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1210/2016

Decizia nr. 1210/2016 Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. x/109/2014 la data de 29 octombrie 2014, reclamantul A., procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul București, în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, Parchetul de pe lângă Tribunalul București, Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov a solicitat obligarea acestora la plata diurnei cuvenite pe perioada delegării sale la Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea. În cauză a fost formulată întâmpinare de către Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

Învestit cu soluționarea cauzei, Tribunalul Argeș, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă nr. 649 din 16 martie 2015 a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București. Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul Argeș a reținut că cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează Tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul. În speță, a reținut prima instanță învestită, reclamantul are calitatea de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Ilfov, motiv pentru care a apreciat ca nefiind incidente dispozițiile art. 127 alin. (1) și (3) C. proc.

civ. și că litigiul cu a cărui soluționare a fost învestit este de competența tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul reclamantul, potrivit art. 210 din Legea nr. 62/2011, respectiv a Tribunalului București. Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă nr. 1718 din 17 februarie 2016, a admis la rândul său excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș. Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că potrivit dispozițiilor art. 127 C. proc. civ.

în cazul în care la data înregistrării cererii reclamantul deține una din calitățile expres și limitativ arătate la alin. (3) din acest articol la instanța competentă să judece cauza, acesta este obligat să sesizeze o instanță de același grad aflată în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea. În speță, începând cu data de 1 martie 2014, dată anterioară sesizării Tribunalului Argeș, prin Hotărârea C.S.M. nr. 33 din 30 ianuarie 2014, reclamantul a fost transferat la Parchetul de pe lângă Tribunalul București, unde funcționează și în prezent. În această situație, Tribunalul București a reținut ca fiind incidente dispozițiile art. 127 alin. (1) și (3) C. proc.

civ. și că prin introducerea acțiunii la Tribunalul Argeș, reclamantul și-a exprimat opțiunea sa cu privire la instanța pe care înțelege să o învestească cu soluționarea litigiului. Învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte va constata că, în cauză, competența soluționării litigiului revine Tribunalului Argeș pentru considerentele ce succed: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș, la data de 29 octombrie 2014, reclamantul A. a învestit instanța cu soluționarea unui conflict individual de muncă, de competența tribunalului în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul, conform dispozițiilor art. 210 din Legea nr. 62/2011.

Dispozițiilor art. 127 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței în care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea. Dispozițiile alin. (3) prevăd că dispozițiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor. Așadar, art. 127 C. proc. civ. reglementează un caz de competență facultativă pentru ipoteza în care judecătorul, procurorul, asistentul judiciar sau grefierul are calitatea de reclamant, norma interzicând sesizarea instanței competente, dacă este aceea la care acesta își desfășoară activitatea.

Reclamantul îndeplinește funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul București, fiind transferat la această unitate de parchet prin Hotărârea C.S.M. - Secția pentru procurori nr. 33 din 30 ianuarie 2014, transferul operând anterior cererii de chemare în judecată. În raport de data formulării cererii de chemare în judecată - 29 octombrie 2014, sunt incidente în cauză prevederile art. 210 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social, care derogă de la dispozițiile art. 284 alin. (2) C. muncii [actual art. 269 alin. (2)], în considerarea caracterului de normă specială ulterioară ce reglementează competența de soluționare a conflictelor de muncă. În conformitate cu art. 210 din Legea nr. 62/2011, „cererile referitoare la soluționarea conflictelor de muncă se adresează instanței judecătorești competente în a cărei circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul”.

Fiind vorba despre o competență teritorială alternativă, reclamantul avea alegerea între două instanțe deopotrivă competente, conform art. 116 C. proc. civ., respectiv fie instanța de la domiciliul său, fie instanța de la locul său de muncă. În speță, se constată că reclamantul are atât domiciliul cât și locul de muncă în București, situație în care instanța competentă în soluționarea cererii sale este Tribunalul București. Dispozițiile art. 127 C. proc. civ. sunt aplicabile în speță, deoarece acestea reglementează situația particulară a litigiilor în care este implicat un judecător în calitate de reclamant sau de pârât, rațiunea normei fiind aceea de a înlătura orice suspiciune de soluționare părtinitoare a cauzei, din pricina calității părții.

Textul de lege se aplică întocmai și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor și vizează două situații, respectiv, când una din aceste persoane are legitimare procesuală activă (este reclamant) - cazul în speță - și când are legitimare procesuală pasivă (este pârât). În cea dintâi situație, potrivit legii, reclamantul „va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea”. Pentru a opera însă această competența specială, obligatorie când este vorba despre legitimarea procesuală activă a subiectelor vizate de textul legal, este necesar ca reclamantul să aibă calitatea de judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier la instanța competentă potrivit legii.

Înalta Curte constată că în cauză este îndeplinită această condiție, în sensul că din relațiile aflate la dosar rezultă că reclamantul funcționează efectiv ca procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul București, instanță competentă în soluționarea acțiunii civile pendinte în raport de prevederile art. 210 din Legea nr. 62/2011. Cum dispozițiile art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ. conțin o derogare de la normele de competență, reglementând o situație excepțională, și cum este îndeplinită condiția premisă, aceea ca magistratul să funcționeze la instanța competentă să soluționeze cauza în prima instanță, operează prorogarea de competență în favoarea Tribunalului Argeș, instanță judecătorească de același grad aflată în circumscripția Curții de Apel Pitești, învecinată Curții de Apel București, în a cărei circumscripție se află Tribunalul București - instanța unde își desfășoară activitatea reclamantul.

Pentru toate aceste considerente, având în vedere dispozițiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența soluționării cauzei în primă instanță în favoarea Tribunalului Argeș.

ÎNALTA CURTE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 mai 2016.