ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1697/2015
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1697/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Asupra conflictului
negativ de față;
Prin acțiunea înregistrată la data
de 29 septembrie 2014 pe rolul Tribunalului Bihor, reclamanta S.M. a chemat în judecată
pe pârâtele SC E.F. SA - S. Transilvania Nord, SC T. SA, SC S. SA și SC S. SA -
Sucursala Cluj, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să
se dispună:
Obligarea în
solidar a acestora la plata contravalorii cotei de energie electrică ce i se cuvine
începând cu data de 01 iulie 2013 și până la data rămânerii definitive a prezentei;
Obligarea în
solidar la suportarea cotei de energie electrică lunară ce i se cuvine sau plata
contravalorii acesteia de la data rămânerii definitive a sentinței, cu cheltuieli
de judecată.
În fapt, reclamanta
a arătat că, este văduva lui S.D.l., fost angajat în sistemul energetic și pensionat
din data de 1990.
Soțul său a fost
angajat în sistemul energetic din data de 20 aprilie 1957 și până la data pensionarii
01 august 1990 și a beneficiat de cota de energie atât el cât și reclamanta ca și
soție supraviețuitoare până la data de 01 iulie 2013.
În drept, cererea
a fost întemeiată pe disp. hotărârii nr. 1041 din 28 august 2003 și hotărârii
nr. 1461 din 2003.
Pârâta SC S. SA
a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată,
ca fiind neîntemeiată.
Pârâta SC E.F.
SA - S. Transilvania Nord a depus întâmpinare, prin care pe cale de excepție a invocat
necompetența materială și lipsa calității procesuale pasive. Pe fondul cauzei, a
arătat că în principiu nu se opune admiterii cererii formulate de reclamantă.
Pârâta SC T. SA
a depus întâmpinare, prin care pe cale de excepție a invocat necompetența materială,
nelegala timbrare și lipsa calității procesuale pasive. Pe fondul cauzei, a solicitat
respingerea cererii de chemare în judecată, ca fiind neîntemeiată.
Prin sentința
civilă nr. 14/C/2015 din 30 ianuarie 2015 pronunțată de Tribunalul Bihor în Dosarul
nr. 4473/111/2014, s-a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Bihor,
declinând competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanta S.M., în
favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.
Tribunalul a apreciat
că nu ne aflăm în prezența unui litigiu de muncă, reclamanta neavând calitatea de
salariat sau fost salariat al vreunuia din societățile pârâte, nefiind aplicabile
dispozițiile C. muncii.
În ceea ce privește
necompetența materială a Tribunalului Bihor, în raport de faptul că reclamanta a
precizat valoarea obiectului litigiului ca fiind sub 200.000 RON, s-a constatat
că judecătoriei îi revine competența de a soluționa acțiunea.
Referitor la excepția
necompetenței teritoriale a Tribunalului Bihor, instanța a apreciat-o întemeiată
în raport de art. 107 și art. 112 C. proc. civ., având în vedere că în speță sunt
mai mulți pârâți, unii având sediul în București, iar alții în Cluj Napoca, situație
în care acțiunea poate fi făcută la instanța competentă pentru oricare dintre ei.
La Judecătoria
Cluj-Napoca, sesizată cu soluționarea cauzei, reclamanta a depus note de ședință,
prin care pe cale de excepție a invocat necompetența materială a Judecătoria Cluj-Napoca.
Prin sentința
civilă nr. 5101/2015 din 21 mai 2015 pronunțată de Judecătoria Cluj - Napoca în
Dosarul nr. 4473/111/2014, s-a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei
Cluj - Napoca și s-a declinat, în favoarea Tribunalului Bihor, competența soluționării
acțiunii formulate de reclamantă, în contradictoriu cu pârâtele SC E.F. SA - S.
Transilvania Nord, SC T. SA, SC S. SA și SC S. SA - Sucursala Cluj.
S-a constatat
ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria Cluj - Napoca și Tribunalul
Bihor.
S-a suspendat
judecarea cauzei și s-a dispus înaintarea dosarului cauzei către Înalta Curte de
Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență.
Analizând cererea
de chemare în judecată, instanța a reținut că reclamanta a invocat un drept constituit
în favoarea soțului său, decedat, respectiv scutirea la plata energiei electrice,
obținut ca urmare a calității acestuia de salariat la SC E. Oradea.
Rezultă că, temeiul
juridic invocat, precum și situația de fapt, care constituie împreună cauza juridică
a acțiunii deduse judecății își au originea într-un raport de muncă, indiferent
de calitatea pe care o are în prezent reclamanta, respectiv aceea de soție a defunctului
S.D.l., în raport de dispoz. art. 2 lit. a) din H.G. nr. 1041/2003, care prevăd
faptul că beneficiază de facilitățile prev. la art. 1 și soția titularului de drept
al contractului de furnizare a energiei electrice.
Față de aceste
considerente, litigiul privește interesele cu caracter economic și social, și drepturile
rezultate din desfășurarea raporturilor de muncă, așa cum sunt definite în art.
231 C. muncii, textul trebuind să fie interpretat în raport de ratio legis, în sensul
în care reclamantei trebuie să i se acorde protecția juridică a unui drept dobândit
de către soțul său, decedat, în cadrul activității sale de salariat.
Instanța a constatat
că ne aflam în prezenta unui litigiu de muncă, contrar celor reținute de Tribunalul
Bihor, urmând a fi soluționat de un complet specializat în acest sens.
Cauzele privind
litigiile de muncă sunt în competența tribunalului în a cărui rază domiciliază reclamantul,
în conformitate cu dispoz. art. 269 C. muncii și art. 208 din Legea nr. 62/2011.
Având în vedere
norma legală imperativă menționată care reglementează un caz de competență materială
- de ordine publică, de la care nu sunt permise derogări, văzând și dispozițiile
art. 129 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., potrivit cu care necompetența este de ordine
publică atunci când pricina este de competența unei alte instanțe de alt grad, precum
și dispozițiile art. 176 pct. 3 C. proc. civ., potrivit cu care nulitatea nu este
condiționată de existența unei vătămări în cazul încălcării dispozițiilor legale
referitoare la: 3. competența instanței, instanța a apreciat întemeiată excepția
invocată, pe care a admis-o și a declinat competența de soluționare a cauzei în
favoarea Tribunalului Bihor.
Înalta Curte,
constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe,
care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul
dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010,
va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Bihor
competența materială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:
Determinarea competenței
materiale de soluționare a cauzei depinde de natura acesteia, respectiv dacă are
natura unui conflict de muncă sau natura unui litigiu de drept comun.
Potrivit art.
231 C. muncii, prin conflicte de muncă se înțelege conflictele dintre salariați
și angajatori privind interesele cu caracter economic, profesional sau social ori
drepturile rezultate din desfășurarea raporturilor de muncă.
Potrivit art.
267 C. muncii pot fi părți în conflictele de muncă: a) salariații, precum și orice
altă persoană titulară a unui drept sau a unei obligații în temeiul prezentului
cod, al altor legi sau al contractelor colective de muncă; b) angajatorii - persoane
fizice și/sau persoane juridice, agenții de muncă temporară, utilizatorii, precum
și orice altă persoană care beneficiază de o muncă desfășurată în condițiile prezentului
cod; c) sindicatele și patronatele; d) alte persoane juridice sau fizice care au
această vocație în temeiul legilor speciale sau al C. proc. civ.
În speță, reclamanta
a invocat un drept constituit în favoarea soțului său, decedat (scutirea de la plata
energiei electrice), obținut în cadrul activității acestuia de salariat al SC E.
Oradea, fiind un drept rezultat din desfășurarea raporturilor de muncă.
Prin urmare, reclamantei
S.M. trebuie să i se acorde protecția juridică a unei drept pe care soțul său l-a
dobândit în calitate de salariat, indiferent de calitatea pe care reclamanta o are
în prezent, respectiv aceea de soție a defunctului S.D.l., în raport de dispozițiile
art. 2 lit. a) din H.G. nr. 1041/2003, care prevăd faptul că beneficiază de facilitățile
prevăzute la art. 1 și soția titularului de drept al contractului de furnizare a
energiei electrice.
Astfel, Înalta
Curte califică cererea formulată de reclamantă ca având natura unui conflict de
muncă, reținând că prin prezentul litigiu s-a invocat nerespectarea unui drept constituit
în favoarea sa, respectiv dreptul la cota de energie electrică, obținut exclusiv
ca urmare a calității de salariat a soțului defunct, în temeiul H.G. nr. 1041/2003
privind unele măsuri de reglementare a facilităților acordate pensionarilor din
sectorul energiei electrice.
Având în vedere
că potrivit C. muncii, cauzele privind litigiile de muncă sunt în competența tribunalului
în a cărui rază domiciliază reclamanta și, cum reclamanta are domiciliul în municipiul
Oradea, județul Bihor, competența materială de soluționare a cauzei aparține Tribunalului
Bihor.
În consecință,
în raport de considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C.
proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, Înalta Curte urmează a stabili competența
de soluționare a cererii formulată de reclamanta S.M. în favoarea Tribunalului Bihor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor.
Definitivă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi, 18 iunie 2015.