ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1697/2015

Asupra conflictului negativ de față; Prin acțiunea înregistrată la data de 29 septembrie 2014 pe rolul Tribunalului Bihor, reclamanta S.M. a chemat în judecată pe pârâtele SC E.F. SA - S. Transilvania Nord, SC T. SA, SC S. SA și SC S. SA - Sucursala Cluj, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să se dispună: 1. Obligarea în solidar a acestora la plata contravalorii cotei de energie electrică ce i se cuvine începând cu data de 01 iulie 2013 și până la data rămânerii definitive a prezentei; 2. Obligarea în solidar la suportarea cotei de energie electrică lunară ce i se cuvine sau plata contravalorii acesteia de la data rămânerii definitive a sentinței, cu cheltuieli de judecată.

În fapt, reclamanta a arătat că, este văduva lui S.D.l., fost angajat în sistemul energetic și pensionat din data de 1990. Soțul său a fost angajat în sistemul energetic din data de 20 aprilie 1957 și până la data pensionarii 01 august 1990 și a beneficiat de cota de energie atât el cât și reclamanta ca și soție supraviețuitoare până la data de 01 iulie 2013. În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. hotărârii nr. 1041 din 28 august 2003 și hotărârii nr. 1461 din 2003. Pârâta SC S. SA a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca fiind neîntemeiată. Pârâta SC E.F. SA - S. Transilvania Nord a depus întâmpinare, prin care pe cale de excepție a invocat necompetența materială și lipsa calității procesuale pasive.

Pe fondul cauzei, a arătat că în principiu nu se opune admiterii cererii formulate de reclamantă. Pârâta SC T. SA a depus întâmpinare, prin care pe cale de excepție a invocat necompetența materială, nelegala timbrare și lipsa calității procesuale pasive. Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca fiind neîntemeiată. Prin sentința civilă nr. 14/C/2015 din 30 ianuarie 2015 pronunțată de Tribunalul Bihor în Dosarul nr. 4473/111/2014, s-a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Bihor, declinând competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanta S.M., în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca. Tribunalul a apreciat că nu ne aflăm în prezența unui litigiu de muncă, reclamanta neavând calitatea de salariat sau fost salariat al vreunuia din societățile pârâte, nefiind aplicabile dispozițiile C. muncii.

În ceea ce privește necompetența materială a Tribunalului Bihor, în raport de faptul că reclamanta a precizat valoarea obiectului litigiului ca fiind sub 200.000 RON, s-a constatat că judecătoriei îi revine competența de a soluționa acțiunea. Referitor la excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Bihor, instanța a apreciat-o întemeiată în raport de art. 107 și art. 112 C. proc. civ., având în vedere că în speță sunt mai mulți pârâți, unii având sediul în București, iar alții în Cluj Napoca, situație în care acțiunea poate fi făcută la instanța competentă pentru oricare dintre ei. La Judecătoria Cluj-Napoca, sesizată cu soluționarea cauzei, reclamanta a depus note de ședință, prin care pe cale de excepție a invocat necompetența materială a Judecătoria Cluj-Napoca.

Prin sentința civilă nr. 5101/2015 din 21 mai 2015 pronunțată de Judecătoria Cluj - Napoca în Dosarul nr. 4473/111/2014, s-a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Cluj - Napoca și s-a declinat, în favoarea Tribunalului Bihor, competența soluționării acțiunii formulate de reclamantă, în contradictoriu cu pârâtele SC E.F. SA - S. Transilvania Nord, SC T. SA, SC S. SA și SC S. SA - Sucursala Cluj. S-a constatat ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria Cluj - Napoca și Tribunalul Bihor. S-a suspendat judecarea cauzei și s-a dispus înaintarea dosarului cauzei către Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență. Analizând cererea de chemare în judecată, instanța a reținut că reclamanta a invocat un drept constituit în favoarea soțului său, decedat, respectiv scutirea la plata energiei electrice, obținut ca urmare a calității acestuia de salariat la SC E. Oradea.

Rezultă că, temeiul juridic invocat, precum și situația de fapt, care constituie împreună cauza juridică a acțiunii deduse judecății își au originea într-un raport de muncă, indiferent de calitatea pe care o are în prezent reclamanta, respectiv aceea de soție a defunctului S.D.l., în raport de dispoz. art. 2 lit. a) din H.G. nr. 1041/2003, care prevăd faptul că beneficiază de facilitățile prev. la art. 1 și soția titularului de drept al contractului de furnizare a energiei electrice. Față de aceste considerente, litigiul privește interesele cu caracter economic și social, și drepturile rezultate din desfășurarea raporturilor de muncă, așa cum sunt definite în art. 231 C. muncii, textul trebuind să fie interpretat în raport de ratio legis, în sensul în care reclamantei trebuie să i se acorde protecția juridică a unui drept dobândit de către soțul său, decedat, în cadrul activității sale de salariat.

Instanța a constatat că ne aflam în prezenta unui litigiu de muncă, contrar celor reținute de Tribunalul Bihor, urmând a fi soluționat de un complet specializat în acest sens. Cauzele privind litigiile de muncă sunt în competența tribunalului în a cărui rază domiciliază reclamantul, în conformitate cu dispoz. art. 269 C. muncii și art. 208 din Legea nr. 62/2011. Având în vedere norma legală imperativă menționată care reglementează un caz de competență materială - de ordine publică, de la care nu sunt permise derogări, văzând și dispozițiile art. 129 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., potrivit cu care necompetența este de ordine publică atunci când pricina este de competența unei alte instanțe de alt grad, precum și dispozițiile art. 176 pct. 3 C. proc.

civ., potrivit cu care nulitatea nu este condiționată de existența unei vătămări în cazul încălcării dispozițiilor legale referitoare la: 3. competența instanței, instanța a apreciat întemeiată excepția invocată, pe care a admis-o și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor. Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Bihor competența materială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente: Determinarea competenței materiale de soluționare a cauzei depinde de natura acesteia, respectiv dacă are natura unui conflict de muncă sau natura unui litigiu de drept comun.

Potrivit art. 231 C. muncii, prin conflicte de muncă se înțelege conflictele dintre salariați și angajatori privind interesele cu caracter economic, profesional sau social ori drepturile rezultate din desfășurarea raporturilor de muncă. Potrivit art. 267 C. muncii pot fi părți în conflictele de muncă: a) salariații, precum și orice altă persoană titulară a unui drept sau a unei obligații în temeiul prezentului cod, al altor legi sau al contractelor colective de muncă; b) angajatorii - persoane fizice și/sau persoane juridice, agenții de muncă temporară, utilizatorii, precum și orice altă persoană care beneficiază de o muncă desfășurată în condițiile prezentului cod; c) sindicatele și patronatele; d) alte persoane juridice sau fizice care au această vocație în temeiul legilor speciale sau al C. proc.

civ. În speță, reclamanta a invocat un drept constituit în favoarea soțului său, decedat (scutirea de la plata energiei electrice), obținut în cadrul activității acestuia de salariat al SC E. Oradea, fiind un drept rezultat din desfășurarea raporturilor de muncă. Prin urmare, reclamantei S.M. trebuie să i se acorde protecția juridică a unei drept pe care soțul său l-a dobândit în calitate de salariat, indiferent de calitatea pe care reclamanta o are în prezent, respectiv aceea de soție a defunctului S.D.l., în raport de dispozițiile art. 2 lit. a) din H.G. nr. 1041/2003, care prevăd faptul că beneficiază de facilitățile prevăzute la art. 1 și soția titularului de drept al contractului de furnizare a energiei electrice.

Astfel, Înalta Curte califică cererea formulată de reclamantă ca având natura unui conflict de muncă, reținând că prin prezentul litigiu s-a invocat nerespectarea unui drept constituit în favoarea sa, respectiv dreptul la cota de energie electrică, obținut exclusiv ca urmare a calității de salariat a soțului defunct, în temeiul H.G. nr. 1041/2003 privind unele măsuri de reglementare a facilităților acordate pensionarilor din sectorul energiei electrice. Având în vedere că potrivit C. muncii, cauzele privind litigiile de muncă sunt în competența tribunalului în a cărui rază domiciliază reclamanta și, cum reclamanta are domiciliul în municipiul Oradea, județul Bihor, competența materială de soluționare a cauzei aparține Tribunalului Bihor.

În consecință, în raport de considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cererii formulată de reclamanta S.M. în favoarea Tribunalului Bihor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 iunie 2015.