ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1697/2015

Asupra conflictului

negativ de față;

Prin acțiunea înregistrată la data

de 29 septembrie 2014 pe rolul Tribunalului Bihor, reclamanta S.M. a chemat în judecată

pe pârâtele SC E.F. SA - S. Transilvania Nord, SC T. SA, SC S. SA și SC S. SA -

Sucursala Cluj, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să

se dispună:

solidar a acestora la plata contravalorii cotei de energie electrică ce i se cuvine

începând cu data de 01 iulie 2013 și până la data rămânerii definitive a prezentei;

solidar la suportarea cotei de energie electrică lunară ce i se cuvine sau plata

contravalorii acesteia de la data rămânerii definitive a sentinței, cu cheltuieli

de judecată.

În fapt, reclamanta

a arătat că, este văduva lui S.D.l., fost angajat în sistemul energetic și pensionat

din data de 1990.

Soțul său a fost

angajat în sistemul energetic din data de 20 aprilie 1957 și până la data pensionarii

01 august 1990 și a beneficiat de cota de energie atât el cât și reclamanta ca și

soție supraviețuitoare până la data de 01 iulie 2013.

În drept, cererea

a fost întemeiată pe disp. hotărârii nr. 1041 din 28 august 2003 și hotărârii

nr. 1461 din 2003.

Pârâta SC S. SA

a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată,

ca fiind neîntemeiată.

Pârâta SC E.F.

SA - S. Transilvania Nord a depus întâmpinare, prin care pe cale de excepție a invocat

necompetența materială și lipsa calității procesuale pasive. Pe fondul cauzei, a

arătat că în principiu nu se opune admiterii cererii formulate de reclamantă.

Pârâta SC T. SA

a depus întâmpinare, prin care pe cale de excepție a invocat necompetența materială,

nelegala timbrare și lipsa calității procesuale pasive. Pe fondul cauzei, a solicitat

respingerea cererii de chemare în judecată, ca fiind neîntemeiată.

Prin sentința

civilă nr. 14/C/2015 din 30 ianuarie 2015 pronunțată de Tribunalul Bihor în Dosarul

nr. 4473/111/2014, s-a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Bihor,

declinând competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanta S.M., în

favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

Tribunalul a apreciat

că nu ne aflăm în prezența unui litigiu de muncă, reclamanta neavând calitatea de

salariat sau fost salariat al vreunuia din societățile pârâte, nefiind aplicabile

dispozițiile C. muncii.

În ceea ce privește

necompetența materială a Tribunalului Bihor, în raport de faptul că reclamanta a

precizat valoarea obiectului litigiului ca fiind sub 200.000 RON, s-a constatat

că judecătoriei îi revine competența de a soluționa acțiunea.

Referitor la excepția

necompetenței teritoriale a Tribunalului Bihor, instanța a apreciat-o întemeiată

în raport de art. 107 și art. 112 C. proc. civ., având în vedere că în speță sunt

mai mulți pârâți, unii având sediul în București, iar alții în Cluj Napoca, situație

în care acțiunea poate fi făcută la instanța competentă pentru oricare dintre ei.

La Judecătoria

Cluj-Napoca, sesizată cu soluționarea cauzei, reclamanta a depus note de ședință,

prin care pe cale de excepție a invocat necompetența materială a Judecătoria Cluj-Napoca.

Prin sentința

civilă nr. 5101/2015 din 21 mai 2015 pronunțată de Judecătoria Cluj - Napoca în

Dosarul nr. 4473/111/2014, s-a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei

Cluj - Napoca și s-a declinat, în favoarea Tribunalului Bihor, competența soluționării

acțiunii formulate de reclamantă, în contradictoriu cu pârâtele SC E.F. SA - S.

Transilvania Nord, SC T. SA, SC S. SA și SC S. SA - Sucursala Cluj.

S-a constatat

ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria Cluj - Napoca și Tribunalul

Bihor.

S-a suspendat

judecarea cauzei și s-a dispus înaintarea dosarului cauzei către Înalta Curte de

Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență.

Analizând cererea

de chemare în judecată, instanța a reținut că reclamanta a invocat un drept constituit

în favoarea soțului său, decedat, respectiv scutirea la plata energiei electrice,

obținut ca urmare a calității acestuia de salariat la SC E. Oradea.

Rezultă că, temeiul

juridic invocat, precum și situația de fapt, care constituie împreună cauza juridică

a acțiunii deduse judecății își au originea într-un raport de muncă, indiferent

de calitatea pe care o are în prezent reclamanta, respectiv aceea de soție a defunctului

S.D.l., în raport de dispoz. art. 2 lit. a) din H.G. nr. 1041/2003, care prevăd

faptul că beneficiază de facilitățile prev. la art. 1 și soția titularului de drept

al contractului de furnizare a energiei electrice.

Față de aceste

considerente, litigiul privește interesele cu caracter economic și social, și drepturile

rezultate din desfășurarea raporturilor de muncă, așa cum sunt definite în art.

231 C. muncii, textul trebuind să fie interpretat în raport de ratio legis, în sensul

în care reclamantei trebuie să i se acorde protecția juridică a unui drept dobândit

de către soțul său, decedat, în cadrul activității sale de salariat.

Instanța a constatat

că ne aflam în prezenta unui litigiu de muncă, contrar celor reținute de Tribunalul

Bihor, urmând a fi soluționat de un complet specializat în acest sens.

Cauzele privind

litigiile de muncă sunt în competența tribunalului în a cărui rază domiciliază reclamantul,

în conformitate cu dispoz. art. 269 C. muncii și art. 208 din Legea nr. 62/2011.

Având în vedere

norma legală imperativă menționată care reglementează un caz de competență materială

- de ordine publică, de la care nu sunt permise derogări, văzând și dispozițiile

art. 129 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., potrivit cu care necompetența este de ordine

publică atunci când pricina este de competența unei alte instanțe de alt grad, precum

și dispozițiile art. 176 pct. 3 C. proc. civ., potrivit cu care nulitatea nu este

condiționată de existența unei vătămări în cazul încălcării dispozițiilor legale

referitoare la: 3. competența instanței, instanța a apreciat întemeiată excepția

invocată, pe care a admis-o și a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Tribunalului Bihor.

Înalta Curte,

constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe,

care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul

dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010,

va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Bihor

competența materială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Determinarea competenței

materiale de soluționare a cauzei depinde de natura acesteia, respectiv dacă are

natura unui conflict de muncă sau natura unui litigiu de drept comun.

Potrivit art.

231 C. muncii, prin conflicte de muncă se înțelege conflictele dintre salariați

și angajatori privind interesele cu caracter economic, profesional sau social ori

drepturile rezultate din desfășurarea raporturilor de muncă.

Potrivit art.

267 C. muncii pot fi părți în conflictele de muncă: a) salariații, precum și orice

altă persoană titulară a unui drept sau a unei obligații în temeiul prezentului

cod, al altor legi sau al contractelor colective de muncă; b) angajatorii - persoane

fizice și/sau persoane juridice, agenții de muncă temporară, utilizatorii, precum

și orice altă persoană care beneficiază de o muncă desfășurată în condițiile prezentului

cod; c) sindicatele și patronatele; d) alte persoane juridice sau fizice care au

această vocație în temeiul legilor speciale sau al C. proc. civ.

În speță, reclamanta

a invocat un drept constituit în favoarea soțului său, decedat (scutirea de la plata

energiei electrice), obținut în cadrul activității acestuia de salariat al SC E.

Oradea, fiind un drept rezultat din desfășurarea raporturilor de muncă.

Prin urmare, reclamantei

S.M. trebuie să i se acorde protecția juridică a unei drept pe care soțul său l-a

dobândit în calitate de salariat, indiferent de calitatea pe care reclamanta o are

în prezent, respectiv aceea de soție a defunctului S.D.l., în raport de dispozițiile

art. 2 lit. a) din H.G. nr. 1041/2003, care prevăd faptul că beneficiază de facilitățile

prevăzute la art. 1 și soția titularului de drept al contractului de furnizare a

energiei electrice.

Astfel, Înalta

Curte califică cererea formulată de reclamantă ca având natura unui conflict de

muncă, reținând că prin prezentul litigiu s-a invocat nerespectarea unui drept constituit

în favoarea sa, respectiv dreptul la cota de energie electrică, obținut exclusiv

ca urmare a calității de salariat a soțului defunct, în temeiul H.G. nr. 1041/2003

privind unele măsuri de reglementare a facilităților acordate pensionarilor din

sectorul energiei electrice.

Având în vedere

că potrivit C. muncii, cauzele privind litigiile de muncă sunt în competența tribunalului

în a cărui rază domiciliază reclamanta și, cum reclamanta are domiciliul în municipiul

Oradea, județul Bihor, competența materială de soluționare a cauzei aparține Tribunalului

Bihor.

În consecință,

în raport de considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C.

proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, Înalta Curte urmează a stabili competența

de soluționare a cererii formulată de reclamanta S.M. în favoarea Tribunalului Bihor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 18 iunie 2015.