ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 17.01.2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 190/2013

HOTĂRÂRE
17.01.2013
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 190/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.Obiectul cererii de

chemare în judecată

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău reclamantul Municipul P.N. în

contradictoriu cu D.C.V.U.F.C., în temeiul art. 47 pct. 8 din O.U.G. nr. 66/2011

și art. 14 din Legea nr. 554/2004, a formulat Cerere de suspendare a actului

administrativ unilateral - TItlul de creanță „Nota de constatare a neregulilor

și de stabilire a corecțiilor financiare", nr. înregistrare din 20

ianuarie 2012 Primăria P.N. din 30 ianuarie 2012 emis de Ministerul Dezvoltării

Regionale și Turismului, D.C.V.U.F.C., recepționat de Municipiul P.N. din 30

ianuarie 2012, anexat in OPIS-ul insotitor.

S-a arătat în cererea

de suspendare că p

rin

Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare s-a

instituit corecția financiară de 89.776 RON inclusiv TVA, reprezentând 25% din

valoarea contractului de servicii din 01 noiembrie 2010 încheiat între U.A.T.

Municipiul P.N. și SC R. SRL.

A precizat reclamanta

că a contestat pe calea contestației administrative actul administrativ unilateral-titlul

de creanță denumit „Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor

financiare", nr. înregistrare din 20 ianuarie 2012/Primăria P.N. din 30

ianuarie 2012, emis de D.C.V.U.F.C., în termenul legal în aplicarea art. 46 și

art. 47 din O.U.G. nr. 66/2011.

A mai arătat reclamanta

că s-au făcut alocări de la bugetul local pentru finalizarea proiectului, corecția

financiară de 25% din valoarea contractului, reprezentând o sumă mare care ar trebui

dislocuită cu o alocare suplimentară din bugetul local, în prezent fiind imposibilă

o astfel de suplimentare.

A menționat reclamanta

că suspendarea executării titlului de creanță pentru care s-a introdus cererea de

suspendare, are rolul de a permite finalizarea Proiectului, la termenele și în parametrii

stabiliți în contractul de finanțare și în Proiectul de execuție dar și obținerea

răgazului necesar pentru a putea bugeta efectele acestei corecții financiare.

Prin sentința nr. 81 din

5 aprilie 2012, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ

și fiscal, a respins ca nefondată cererea de suspendare formulată de reclamantul

Municipiul P.N.

Instanța a constatat că

aspectele prezentate de reclamantă nu sunt de natură a argumenta cazul bine justificat

de natură a determina suspendarea executării actului administrativ, ci vizează fondul

pricinii și nu pot fi examinate în procedura judiciară reglementată de lege pentru

suspendarea executării actului administrativ.

Cât privește îndeplinirea

celei de a doua condiții , respectiv prevenirea unei pagube iminente, instanța a

reținut că înscrisurile depuse la dosar și motivele avute în vedere de către reclamantă

nu fac dovada producerii unei pagube iminente, respectiv a unui prejudiciu material

viitor și previzibil sau, a perturbării previzibile grave a funcționării autorității

reclamante.

De asemenea nu s-a făcut

dovada în cauză că executarea actului administrativ a cărei suspendare s-a solicitat,

este de natură a cauza pagube grave, dificil de reparat și nici că există un argument

valabil de nelegalitate a acestuia, reclamanta urmărind finalizarea proiectului

și obținerea răgazului necesar pentru a putea bugeta efectele corecției financiare

din actul administrativ atacat.

Instanța a reținut că

aparența de nelegalitate a actului administrativ contestat nu a fost dovedită din

perspectiva condițiilor impuse prin art. 14 din Legea contenciosului administrativ.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs Municipiul P.N. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,

invocând prevederile art. 304 pct. 9 și ale art. 304

1

cele din C.

proc. civ.

Examinând cu prioritate

motivul de ordine publică invocat din oficiu, potrivit art. 306 alin. (2) C.

proc. civ., Înalta Curte reține că sentința atacată a fost pronunțată cu încălcarea

competenței materiale a primei instanțe.

Obiectul acțiunii îl reprezintă

suspendarea executării Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor

financiare privind proiectul - Crearea de Spații Publice Urbane în Municipiul P.N.,

prin construirea unui pod și a unei arii de parcări în zona intersecției AA și amenajarea

complexă a Pârâului C., nr. înregistrare din 20 ianuarie 2012.

Referitor la Nota de constatare

a neregulilor și de stabilire a corecțiilor, s-a formulat contestație de Municipiul

P.N., contestându-se corecția financiară aplicată de 89.776 RON inclusiv TVA, reprezentând

25% din valoarea contractului de servicii din 1 noiembrie 2010, încheiat între U.A.T.

Municipiul P.N. și SC R. SRL.

Astfel, față de cele anterior

menționate este de necontestat că suma în litigiu, respectiv corecția financiară

aplicată de 25% din valoare contractului de servicii din 1 noiembrie 2010, încheiat

între U.A.T. Municipiul P.N. și SC R. SRL este asimilată creanțelor bugetare.

Prim urmare, fiind vorba

de astfel de creanțe, competența materială a instanței se stabilește prin aplicarea

criteriului valoric stabilit de art. 10 din Legea nr. 554/2004.

Prevederile art. 10

alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, reglementează competența

materială a instanței de contencios administrativ și se aplică cu prioritate față

de prevederile art. 3 pct. 1 din C. proc. civ., care reprezintă dreptul comun în

materie.

Astfel, art. 10 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004 stabilește competența materială a instanței de fond în

raport cu două criterii: organul emitent al actului și cuantumul în speță al contribuției

contestate de reclamant.

În cazul în care litigiul

privește taxe, impozite, contribuții sau datorii vamale ori accesorii ale acestora,

pentru stabilirea competenței materiale a instanței de fond se recurge la criteriul

valoric al sumei asupra căreia poartă litigiul, criteriu prevăzut expres de

art. 10 alin. (1) din lege.

Așadar, indiferent de

poziționarea, în cadrul sistemului organelor administrației publice, a autorității

publice emitente a actului contestat sau în contradictoriu cu care se judecă reclamantul,

tribunalele soluționează în fond cererile având ca obiect taxe și impozite, contribuții,

datorii vamale și accesorii ale acestora de până la 500.000 de RON, curțile de apel

fiind competente să soluționeze în fond numai litigiile în cazul cărora suma este

mai mare de 500.000 de RON.

Cum în speță cuantumul

corecției financiare aplicată Municipiului P.N. este de până la 500.000 de RON,

competența materială a instanței de contencios administrativ se stabilește în funcție

de criteriul valoric și potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, revine

secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Argeș.

2.Temeiul legal al soluției

adoptate în recurs

Pentru considerentele

expuse, în temeiul art. 312 alin. (6) din C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) teza

I din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința și va

trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalului Neamț, secția contencios

administrativ și fiscal.

Admite recursul declarat

de Municipiul P.N. - prin Primar împotriva sentinței nr. 81 din 5 aprilie 2012 a

Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată

și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Neamț, secția contencios

administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 17 ianuarie

2013.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2016-11-02
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2922/2016
Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată sub nr. x/32/2012 la Curtea de Apel Bacău, recla
ÎCCJ 2017-11-01
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3356/2017
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 03 decembrie 2012, sub nr. x/32
ÎCCJ 2013-05-21
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5322/2013
aplicat o corecție financiară de 5% din valoarea contractului în cauză Reclamanta a criticat actele contestate, în principal pe considerentul că în mod eronat s-a stabilit încălcarea, în anul 2009, a conținutului O.U.G. nr. 66/2011 și arătâ
ÎCCJ 2014-11-11
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4229/2014
existența vreunui prejudiciu, condiții expres statuate de actul normativ sancționator. Inexistenta unei prejudicieri a ofertanților sau a altor persoane interesate, prin invocarea dispozițiilor art. 17 alin. (4) din H.G. nr. 1660/2006, este
ÎCCJ 2014-03-13
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1291/2014
ată, și menținerea actelor administrative contestate. 1.3. Curtea de Apel Bacău, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 217 din 26 octombrie 2012, a admis acțiunea formulată de reclamant și, în consecință, a anu
Sursă