ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 213/2017
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 213/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Decizia nr. 213/2017
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Curtea de Argeș la data de 18 noiembrie 2016, creditoarea A. SA - Sucursala B. prin C. a solicitat încuviințarea executării silite împotriva debitoarei D. în temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul de credit din 19 octombrie 2016 pentru suma de 30.647,43 lei.
Demersul judiciar al creditoarei vizează executarea silită prin poprire asupra veniturilor de natură salarială obținute de către debitoare de la angajatoarea SC E. SRL cu sediul în județ Argeș.
Judecătoria Curtea de Argeș, prin Sentința nr. 1116 din 19 octombrie 2016, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.
La adoptarea acestei soluții, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 651 C. proc. civ. potrivit cărora instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel, precum și domiciliul debitoarei care se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei Sectorului 5 București.
La rândul său, Judecătoria Sectorului 5 București, prin Sentința nr. 8236 din data de 21 noiembrie 2016, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Curtea de Argeș. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.
Pentru a decide astfel, instanța a reținut că în speță sunt aplicabile dispozițiile Vechiului C. proc. civ. față de data înregistrării cererii de executare silită - 14 februarie 2013, prin raportare la prevederile art. 25 alin. (3) din Noul C. proc. civ. intrat în vigoare la 15 februarie 2013. Ca atare, dispozițiile art. 651 din Noul C. proc. civ. nu sunt incidente, încuviințarea executării silite fiind, potrivit art. 373 alin. (2) și (3) C. proc. civ., de competența judecătoriei în circumscripția căreia se va face executarea, Judecătoria Curtea de Argeș, în raza căreia se află sediul terțului poprit.
Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Curtea de Argeș, pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește legea aplicabilă litigiului, instanța constată că soluționarea cererii de încuviințare a executării silite inițiate de creditoarea A. SA - Sucursala B. este supusă dispozițiilor C. proc. civ. de la 1865 întrucât cererea de executare a fost depusă la organul de executare la data de 14 februarie 2013 (dosar Judecătoria Curtea de Argeș). Prevederile art. 3 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă prevăd că dispozițiile C. proc. civ. se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare. Având în vedere că Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă a intrat în vigoare la data de 15 februarie 2013, dispozițiile acesteia sunt aplicabile executărilor silite începute după intrarea în vigoare, potrivit art. 24.
Prevederile art. 373 alin. (2) și (3) C. proc. civ. de la 1865 stipulează: "Instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, judecă contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date prin lege în competența altor instanțe sau organe."
În speță, Înalta Curte reține că se solicită urmărirea silită a debitoarei D. prin poprire asupra veniturilor de natură salarială obținute de la angajatoarea SC E. SRL cu sediul în județ Argeș, care se află în raza teritorială a Judecătoriei Curtea de Argeș.
Drept urmare, instanța de executare căreia îi revine competența teritorială de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite este cea de ia locul unde se va realiza executarea silită.
Înalta Curte constată că Judecătoria Curtea de Argeș în circumscripția căreia se află sediul terțului poprit este competentă să soluționeze pricina de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Curtea de Argeș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 ianuarie 2017.
Procesat de GGC - CL