ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 288/2017

Decizia nr.

288/2017

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 15 din data de 09 martie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a admis contestația la executare formulată de persoana solicitată A., prin apărător, întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., cu privire la punerea în executare a mandatului de arestare nr. 6 din 06 martie 2017 emis de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza sentinței penale nr. 11 din 23 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori în Dosarul nr. x/39/2017, definitivă prin Decizia penală nr. 236 din 6 martie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

S-au anulat adresele Compartimentului executări penale din cadrul Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, emise în vederea punerii în executare a mandatului de arestare nr. 6 din 06 martie 2017, persoana solicitată fiind A.

S-a dispus punerea în libertate a persoanei solicitate A. de sub puterea mandatului de arestare nr. 6 din 06 martie 2017 emis de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, la rămânerea definitivă a hotărârii.

S-a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de persoana solicitată A., prin apărător, de revocarea măsurii arestării preventive, întemeiată pe dispozițiile art. 242 alin. (1) C. proc. pen.

Pentru a dispune astfel, curtea de apel a reținut că, prin sentința penală nr. 11 din data de 23 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/39/2017, în temeiul art. 107 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 a fost admisă cererea de executare a mandatului european de arestare cu nr. referință Dosar nr. x/2015, emis de către Biroul Procurorului districtual Burgas - Bulgaria, la data de 03 noiembrie 2016, împotriva persoanei solicitate A.

Totodată, în baza art. 112 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, a fost amânată predarea persoanei solicitate A. până la soluționarea definitivă sau, în caz de condamnare cu executarea în regim de detenție a pedepsei, până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen, în cauza penală ce face obiectul Dosarului nr. x/P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți, în care persoana solicitată are calitatea de inculpat.

În baza art. 103 alin. (1)3 din Legea nr. 302/2004 s-a dispus arestarea persoanei solicitate A. împotriva căreia s-a emis, la data de 03 noiembrie 2016 de către Biroul Procurorului districtual Burgas - Bulgaria, mandatul european de arestare referință Dosar nr. x/2015, în vederea predării, pe o durată de 30 de zile, începând cu data soluționării definitive sau punerea în libertate din executarea pedepsei în cauza anterior menționată și emiterea mandatului de arestare.

În temeiul art. 112 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (3) coroborate cu art. 107 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus ca mandatul de arestare să fie pus în executare la data încetării motivelor care au justificat amânarea predării.

În temeiul art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus ca, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România.

S-a luat act că persoana solicitată A. nu a renunțat la dreptul de a i se aplica regula specialității.

S-a revocat arestarea preventivă provizorie a persoanei solicitate A., dispusă prin Încheierea nr. 1 din 15 februarie 2017 a Curții de Apel Suceava și s-a dispus punerea, de îndată, în libertate a persoanei solicitate de sub puterea mandatului de arestare provizorie nr. 3 din 15 februarie 2017.

S-a constatat că față de persoana solicitată A. a fost luată măsura arestării preventive provizorii începând cu data de 15 februarie 2017.

În temeiul art. 87 din Legea nr. 302/2004, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, la data de 15 februarie 2017, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a înaintat, ca autoritate judiciară competentă de executare, propunerea de luare a măsurii arestării provizorii a persoanei solicitate A., pe baza semnalării transmise de către Biroul Sirene național, urmare a emiterii la data de 03 noiembrie 2016 de către Biroul Procurorului districtual Burgas - Bulgaria a mandatului european de arestare, referință Dosar nr. x/2015.

Judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Curții de Apel Suceava, apreciind că sunt întrunite în cauză cerințele prevăzute de art. 101 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004, prin încheierea nr. 1 din data de 15 februarie 2017 a dispus arestarea persoanei solicitate A. pe o durată de 15 zile, de la data de 15 februarie 2017 și până la data de 01 martie 2017, inclusiv și a emis mandatul de arestare nr. 3 din aceeași dată.

La data de 21 februarie 2017, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a înaintat instanței, ca autoritate judiciară competentă, mandatul european de arestare, referință Dosar nr. x/2015, emis la data de 03 noiembrie 2016 de către Biroul Procurorului districtual Burgas - Bulgaria împotriva persoanei solicitate A., solicitând arestarea în vederea predării persoanei solicitate către autoritatea solicitantă din Bulgaria.

În susținerea cererii, procurorul a arătat, în principal, că sunt întrunite condițiile prevăzute de Legea nr. 302/2004, pentru ca o astfel de solicitare să fie admisă.

Analizând mandatul european de arestare depus la dosar, instanța a constatat că acesta este emis de către autoritățile bulgare, persoana solicitată A. fiind cercetată pentru săvârșirea unei infracțiuni împotriva regimului vamal al Republicii Bulgaria, în conformitate cu art. 242 (3) coroborat cu art. 20 alin. (2) C. pen. bulgar - „contrabandă de droguri și/sau precursori”, în conformitate cu art. 3 și art. 4 din Legea privind controlul și Regulamentul Substanțelor narcotice și Precursorilor (CE) nr. 273/2004 a Parlamentului European și al Consiliului din 11 februarie 2004 privind precursorii drogurilor, Anexa 1, categoria 1, pedeapsa maximă prevăzută fiind de 10 ani închisoare.

În fapt, s-a reținut că: „în data de 28 mai 2015, ambii inculpați A. și B. au intrat în Republica Bulgaria cu un autoturism condus de A., care era deținut de mama sa și au părăsit țara prin Punctul de Control la Frontieră „Lesovo” către Republica Turcia. Atunci când au ajuns la Istanbul, ambii inculpați s-au cazat într-un hotel, deoarece inculpatul A. a organizat mai multe întâlniri cu persoane neidentificate și a încărcat în locuri ascunse așa-numitele „puncte secrete” din vehicul, 50 plicuri transparente cu pastile albe în vrac, cu o greutate netă totală de 26.495.690 gr. (douăzeci și șase de mii patru sute nouăzeci și cinci de grame șase sute nouăzeci de miligrame) care conține precursori „efedrină”/„pseudoefedrină”. Cu un astfel de vehicul încărcat, în data de 29 mai 2015, în jurul orei 10:20, ambii inculpați, A. și B. au trecut granița cu Turcia, imediat după aceea, inculpatul A. i-a încredințat vehiculul inculpatului B. pentru a-l conduce, spunându-i acestuia că el, A. va trece granița cu Bulgaria pe jos, ceea ce a și făcut, iar inculpatul B. a intrat în Bulgaria, prin Punctul de Trecerea Frontierei Malko Tarnovo, cu mașina. Ofițerii vamali de la Punctul de Trecerea Frontierei Malko Tarnovo au oprit pentru verificare mașina condusă de inculpatul B., iar inspecțiile au găsit precursorii transportați de către acesta, care au condus la arestarea inculpatului B., iar inculpatul A. a scăpat”.

Analizând cererea de predare, instanța a constatat că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Alin. (2) al aceluiași text statuează că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-Cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L/190/1 din 18 iulie 2002.

Curtea a reținut că decizia amintită are ca obiect înlocuirea sistemului multilateral de extrădare între statele membre cu un sistem de predare între autoritățile judiciare a persoanelor condamnate sau bănuite în scopul executării sentințelor de condamnare sau a urmărilor, acest din urmă sistem fiind bazat pe principiul recunoașterii reciproce.

De asemenea, s-a învederat că Decizia-Cadru nr. 2002/584 vizează astfel, prin introducerea unui nou sistem simplificat și mai eficient de predare a persoanelor condamnate sau bănuite că au încălcat legea penală, să faciliteze și să accelereze cooperarea judiciară în scopul de a contribui la realizarea obiectivului atribuit Uniunii de a deveni un spațiu de libertate, securitate și justiție întemeindu-se pe gradul ridicat de încredere care trebuie să existe între statele membre.

Practic, în temeiul art. 1 alin. (2) din Decizia-Cadru nr. 2002/584, statele membre sunt în principiu, obligate să dea curs unui mandat european de arestare, ele neputând refuza executarea unui astfel de mandat decât în cazurile de neexecutare obligatorie și a celor facultative enumerate expres.

S-a reținut că aspectele invocate de către apărător în sensul că acest mandat nu putea fi emis întrucât nu are la bază o hotărâre judecătorească, nu au putut fi primite, pentru că modalitatea în care Bulgaria a înțeles să transpună în propria legislație decizia amintită nu poate face obiectul unei verificări de către instanță.

S-a notat că este incontestabil că există un mandat european de arestare ce a fost emis de către o autoritate abilitată a unui stat membru, în baza unei decizii de arestare custodială a Parchetului Districtual Burgas, care cuprinde toate mențiunile necesare potrivit art. 86 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, a fost tradus în limba română, iar persoana solicitată A. nu a ridicat obiecțiuni cu privire la identitate. S-a reținut că infracțiunile pentru care s-a cerut predarea sunt dintre cele prev. de art. 96 alin. (1) pct. 5 din Legea nr. 302/2004, respectiv traficul ilicit de droguri și substanțe psihotrope, pentru care nu se cere verificarea îndeplinirii condiției dublei incriminări.

S-a subliniat și faptul că persoana solicitată este cercetată de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Rădăuți pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 193 alin. (1) C. pen.

În fine, s-a observat că situația invocată se încadrează în dispozițiile art. 98 alin. (2) lit. b din Legea nr. 302/2004 constituind motiv facultativ de refuz pentru autoritatea judiciară română (legiuitorul folosind expresia poate refuza) și nu motive obligatorii, astfel că instanța română poate dispune executarea mandatului european de arestare chiar în lipsa acordului persoanei solicitate, dacă apreciază că sunt îndeplinite toate condițiile pentru aceasta.

Astfel, având în vedere natura mandatului european de arestare - ca instrument al cooperării juridice internaționale în materie penală - ce are la bază principiul recunoașterii și încrederii între autoritățile judiciare, s-a apreciat că motivul invocat nu justifică respingerea solicitării autorităților bulgare.

De asemenea, urmare a modificărilor survenite la Legea nr. 302/2004 prin Legea nr. 300/2013, în baza art. 112 alin. (1) din lege, s-a constatat că sunt incidente în materia executării mandatului european de arestare dispozițiile art. 58 alin. (1) din aceeași lege, care dispun în mod expres că, în situația în care persoana solicitată este cercetată penal de către autoritățile judiciare române, predarea acesteia se amână până la soluționarea definitivă a cauzei.

În consecință, constatând îndeplinirea tuturor cerințelor prevăzute de lege pentru executarea mandatului european de arestare și pentru predarea persoanei solicitate, instanța a amânat predarea până la momentul soluționării definitive a cauzei penale pendinte.

Împotriva acestei sentințe, persoana solicitată A. a formulat contestație, respinsă, ca nefondată, prin Decizia penală nr. 236 din data de 06 martie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/39/2017.

La data de 06 martie 2017, Compartimentul executări penale al Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, prin judecătorul delegat, primind copia certificată de pe dispozitivul Deciziei nr. 236/2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a emis pe numele persoanei solicitate A. mandatul de arestare nr. 6 din 6 martie 2017, în vederea predării, pe o durată de 30 de zile, începând cu data soluționării definitive sau, în caz de condamnare cu executarea în regim de detenție a pedepsei, până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen, în cauza penală ce face obiectul Dosarului nr. x/P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți, în care persoana solicitată are calitatea de inculpat.

La aceeași dată au fost comunicate copii ale sentinței penale nr. 11 din data de 23 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/39/2017 și ale mandatului de arestare nr. 6 din 6 martie 2017, Centrului de cooperare polițienească internațională - Biroul Național Sirene și Inspectoratul de Poliție a Județului Suceava - Serviciul de investigații criminale, în vederea punerii în executare, o copie a sentinței a fost comunicată Parchetului districtual Burgas, Bulgaria și s-a efectuat o adresă către Parchetul de pe lângă Judecătoria Rădăuți pentru a comunica stadiul Dosarului nr. x/P/2015, în care persoana solicitată A. are calitatea de inculpat, cu solicitarea ca, în momentul soluționării acestuia să se comunice, de urgență, soluția dată, în vederea punerii în executare a hotărârii de predare a persoanei solicitate către autoritățile judiciare bulgare.

Cu adresa nr. 4860/P/2015 din 07 martie 2017, Parchetul de pe lângă Judecătoria Rădăuți a comunicat că Dosarul nr. x/P/2015 a fost soluționat la data de 27 februarie 2017 prin clasarea cauzei față de A., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 193 alin. (1) C. pen., înaintându-se, în copie conformă cu originalul, ordonanța de clasare.

Cu adresele nr. 96/39/2017 din data de 07 martie 2017 judecătorul delegat la Compartimentul executări penale din cadrul Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, a informat Inspectoratul de Poliție a Județului Suceava - Serviciul de Investigații Criminale și Centrul de Cooperare Polițienească Internațională - Biroul Național Sirene că, în baza sentinței penale nr. 11 din 23 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/39/2017, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 236 din data de 06 martie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, a fost emis mandatul de arestare nr. 6 din 06 martie 2017 pe numele persoanei solicitate A., precum și faptul că Dosarul penal nr. x/P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți a fost soluționat prin ordonanța din 27 februarie 2017 a acestei unități de parchet, dispunându-se clasarea cauzei față de inculpatul A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lovire sau de alte violențe prev. și ped. de art. 193 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. d) și art. 41 alin. (1) C. pen., în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. (fapta nu există), solicitându-se Inspectoratului de Poliție a Județului Suceava - Serviciul de Investigații Criminale să procedeze la punerea în executare a mandatului de arestare nr. 6 din 06 martie 2017 privind persoana solicitată A. în vederea predării către autoritățile judiciare bulgare, astfel cum s-a dispus prin sentința penală mai sus menționată.

La data de 08 martie 2017 a fost înregistrată pe rolul instanței cererea numitului A., formulată prin apărător, de revocare a măsurii arestării preventive dispusă prin sentința penală nr. 11 din 23 februarie 2017 a Curții de Apel Suceava în Dosarul nr. x/39/2017, cerere întemeiată pe dispozițiile art. 242 alin. (1) C. proc. pen.

În motivarea cererii, s-a arătat că, la data de 07 martie 2017, a fost ridicat de la domiciliu în vederea punerii în executare a măsurii arestării preventive pe o perioadă de 30 de zile deși Dosarul penal nr. x/P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți nu a fost soluționat definitiv.

Prin ordonanța din 27 februarie 2017 a aceleiași unități de parchet, față de el s-a dispus clasarea cauzei cu privire la fapta de lovire sau de alte violențe prev. și ped. de art. 193 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. d) și art. 41 alin. (1) C. pen., în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. (fapta nu există), ordonanță ce nu i-a fost comunicată, luând la cunoștință de aceasta, avocatul său, la data de 07 martie 2017, cu ocazia studierii dosarului.

În data de 07 martie 2017 a formulat plângere la prim procuror în temeiul art. 339 C. proc. pen. prin care a solicitat restituirea cauzei la organul de cercetare penală în vederea completării urmăririi penale pentru stabilirea datelor producerii presupusei fapte penale, invocând și motive de nelegalitate, inclusiv greșita reținere a temeiului clasării cauzei. S-a mai arătat că, deși soluția pronunțată de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Rădăuți îi este favorabilă, persoana vătămată are posibilitatea la rândul ei să formuleze plângere împotriva soluției procurorului, în termen de 20 de zile de la comunicare, conform art. 339 alin. (4) C. proc. pen., astfel încât având calitatea de inculpat în cauză, poate fi schimbat temeiul de drept, admisă plângerea persoanei vătămate și trimiterea sa în judecată, cu atât mai mult cu cât referatul organului de cercetare penală era de emitere a rechizitoriului și sesizarea instanței de judecată, interesul său fiind acela de a se aduce la îndeplinire obiectul urmăririi penale conform art. 285 C. proc. pen.

În condițiile arătate, s-a considerat că nu se poate susține că a fost soluționată definitiv cauza penală ce face obiectul Dosarului nr. x/P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți, fiind nelegală punerea în executare a măsurii arestării preventive pe o perioadă de 30 de zile în vederea predării sale autorităților judiciare bulgare.

S-a mai arătat că și în situația în care plângerea pe care a formulat-o la prim procuror ar fi fost respinsă, mai avea la dispoziție calea de atac prevăzută de art. 340 C. proc. pen., respectiv plângere la judecătorul de cameră preliminară și doar în cazul respingerii acestei plângeri, ordonanța de clasare rămânea definitivă conform art. 341 alin. (8) C. proc. pen.

A mai rezultat că prin ordonanța la care s-a făcut referire s-a dispus în temeiul art. 316 alin. (1) C. proc. pen. comunicarea acesteia numiților B., A. și C., fapt care nu s-a întâmplat.

În consecință, s-a considerat că sunt incidente dispozițiile art. 242 alin. (1) C. proc. pen. în raport de care se poate aprecia nelegalitatea măsurii arestării sale, cu consecința punerii în libertate dacă nu era arestat în altă cauză. În acest sens, față de dispozițiile art. 103 alin. (1)

3

din Legea nr. 302/2004 referitoare la conținutul și executarea mandatului de arestare, a considerat că sunt aplicabile dispozițiile C. proc. pen. care reglementează revocarea mandatului de arestare preventivă.

În dovedirea cererii, a depus la dosar ordonanța de clasare din 27 februarie 2017 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți dată în Dosarul penal nr. x/P/2015, copia plângerii formulată în același dosar adresată prim procurorului de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Rădăuți și dovada expedierii prin fax a acesteia unității de parchet menționate.

S-a mai relevat că, la termenul de judecată stabilit pentru data de 08 martie 2017, persoana solicitată A., prin apărător, a depus la dosar contestație la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., împotriva modului în care s-a pus în executare mandatul de arestare emis în baza sentinței penale nr. 11 din 23 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

În motivarea contestației, s-au reiterat susținerile din cererea de revocare a măsurii arestării preventive privitoare la faptul că în Dosarul nr. x/P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți nu s-a pronunțat o soluție definitivă, apreciind că, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., instanța poate clarifica dacă punerea în executare a mandatului de arestare emis pe numele său a fost legală, având în vedere dispozițiile sentinței penale în baza căreia acest mandat a fost emis.

S-a mai susținut că se impun clarificări cu privire la perioada pentru care s-a dispus arestarea sa, întrucât nu se indică în mandatul de arestare data de la care curge termenul de 30 de zile și nu se menționează dacă perioada 15 februarie 2017 - 23 februarie 2017 cât s-a aflat sub incidența măsurii arestării preventive provizorii urma a fi dedusă din perioada celor 30 de zile pentru care s-a luat măsura arestării sale. De asemenea, s-a reținut că dispozițiile art. 103 alin. (1)

3

din Legea nr. 302/2004 fac trimitere la dispozițiile C. proc. pen. român și că art. 231 alin. (3) C. proc. pen. prevede că organul de poliție are obligația de a conduce persoana arestată în termen de cel mult 24 de ore la judecătorul care a dispus măsura preventivă pentru confirmarea mandatului, fapt care nu s-a întâmplat în cazul său, impunându-se și din aceste motive constatarea modului greșit în care s-a pus în executare mandatul de arestare nr. 6 din 06 martie 2017 emis de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Față de conținutul dispozitivului sentinței penale nr. 11 din data de 23 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/39/2017, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 236 din data de 06 martie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/39/2017, curtea a constatat că, în mod corect, a fost emis mandatul de arestare pe numele persoanei solicitate A., la data rămânerii definitive a sentinței, respectiv 6 martie 2017, însă în mod greșit s-a dispus de către Compartimentul executări penale al acestei instanțe punerea în executare a acestui mandat prin adresele datate 6 martie 2017, fără o verificare a stadiului Dosarului penal nr. x/P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți și prin adresele din 7 martie 2017, în condițiile în care emiterea ordonanței din data de 27 februarie 2017 de către procuror nu echivalează cu soluționarea definitivă a dosarului menționat.

De asemenea, s-a arătat că dispozițiile art. 316 alin. (1) C. proc. pen. prevăd că ordonanța de clasare se comunică în copie persoanei care a făcut sesizarea, suspectului, inculpatului sau, după caz, altor persoane interesate, iar ordonanța nu cuprinde motivele de fapt și de drept, se comunică și o copie a referatului organului de cercetare penală.

Potrivit art. 339 alin. (1) și (4) C. proc. pen., calea de atac a plângerii împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori pe baza dispozițiilor date de acesta și se rezolvă de prim procurorul parchetului, în cazul soluțiilor de clasare plângerea având un termen strict în interiorul căruia poate fi introdusă și anume în 20 zile de la comunicarea copiei actului prin care s-a dispus soluția. În lumina dispozițiilor art. 340 alin. (1) C. proc. pen. se prevede că „persoana a cărei plângere împotriva soluției de clasare, dispusă prin ordonanță sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 poate face plângere în termen de 20 zile de la comunicare la judecătorul de cameră preliminară de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță”, iar alin. (8) al aceluiași articol prevede că încheierea judecătorului de cameră preliminară este definitivă cu excepția cazului în care se pronunță o soluție de începere a judecății.

Or, s-a considerat că în dosarul penal în care s-a emis ordonanța în discuție nu expirase, la data punerii în executare a mandatului de arestare a persoanei solicitate A., termenul de 20 zile prevăzut de lege ca fiind cel în interiorul căruia oricare dintre persoanele enumerate în art. 316 alin. (1) C. proc. pen. poate face plângere la prim procurorul parchetului.

În opinia curții, s-a reținut că deși soluția de clasare din data de 27 februarie 2017 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți dată în Dosarul penal nr. x/P/2015 este favorabilă inculpatului A., analiza acesteia și oportunitatea formulării plângerii împotriva ordonanței de către persoana în cauză, excede cadrului procesual de față, momentul la care o soluție dintr-un dosar penal rămâne definitivă pentru o persoană care a avut calitatea de parte în acel dosar, putând fi constatat de judecător doar prin raportare la dispozițiile legale în materie, în speță, cele la care s-a făcut referire anterior și nu ținându-se seama de soluția dată la un moment dat, pe parcursul cercetărilor, privitor la aceasta.

Față de argumentele expuse și având în vedere dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza ultimă C. proc. pen., potrivit cărora contestația împotriva executării hotărârii penale, se poate face când se ivește vreo împiedicare la executare, instanța a constatat întemeiată cererea persoanei solicitate A. formulată în acest sens, motiv pentru care a admis contestația la executare, a dispus anularea adreselor emise la datele de 06 martie 2017 și 07 martie 2017 în vederea punerii în executare a mandatului de arestare emis pe numele său la data de 6 martie 2017 de către Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, urmând a fi pus în libertate la data rămânerii definitive a hotărârii de față.

Cât privește cererea de revocare a măsurii arestării preventive, s-a apreciat că aceasta urmează a fi respinsă, ca inadmisibilă, dispozițiile legale invocate în sprijinul acesteia nefiind incidente. S-a mai notat că dispozițiile art. 242 alin. (1) C. proc. pen. reglementează situațiile în care se poate revoca măsura arestării preventive prevăzută și dispusă în condițiile art. 202 C. proc. pen., or mandatul în discuție a fost emis în vederea predării persoanei solicitate urmare a admiterii cererii de executare a mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare străine.

Împotriva sentinței penale nr. 15 din data de 09 martie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, la data de 10 martie 2017, parchetul a formulat contestație.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 14 martie 2017, când s-a stabilit termen pentru soluționare la data de 22 martie 2017, însă prin rezoluție termenul a fost preschimbat la data de 15 martie 2017.

Prin motivele formulate în scris și susținute oral, procurorul a invocat nelegalitatea și netemeinicia sentinței penale atacate și a solicitat, în esență, admiterea contestației apreciind că situația avută în vedere de instanța de fond nu constituie o împiedicare la executare în sensul dispozițiilor art. 598 lit. c) C. proc. pen., cu precizarea că ordonanța de clasare nu are aptitudinea de a constitui o hotărâre judecătorească, în sensul rămânerii definitive și deci nu poate constitui un impediment la executarea mandatului european de arestare, respectiv în vederea amânării predării.

S-a mai arătat că nici declararea plângerii împotriva soluției de clasare nu plasează persoana solicitată sub incidența art. 598 C. proc. pen. în sensul existenței unui impediment la executarea mandatului european de arestare emis pe numele său, respectiv un impediment la predare, solicitând desființarea sentinței penale nr. 15 din 09 martie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Suceava în Dosarul nr. x/39/2017 și pronunțarea unei noi hotărâri în sensul respingerii, ca nefondată, a contestației la executare formulată de persoana solicitată A.

Examinând contestația formulată de parchet, în baza actelor și lucrărilor de la dosar și în raport cu criticile formulate, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, urmând a o respinge pentru următoarele considerente:

În acord cu instanța de fond, Înalta Curte constată, din actele și lucrările dosarului că prin sentința penală nr. 11 din data de 23 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/39/2017, a fost admisă cererea de executare a mandatului european de arestare emis la data de 03 noiembrie 2016 de către Biroul Procurorului districtual Burgas - Bulgaria în Dosarul nr. x/2015, împotriva persoanei solicitate A. și a fost amânată predarea acestei persoane până la soluționarea definitivă sau, în caz de condamnare cu executarea în regim de detenție a pedepsei, până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen, în cauza penală ce face obiectul Dosarului nr. x/P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți, în care persoana solicitată are calitatea de inculpat și s-a dispus arestarea persoanei solicitate în vederea predării, pe o durată de 30 de zile, începând cu data soluționării definitive sau punerea în libertate din executarea pedepsei în cauza anterior menționată și emiterea mandatului de arestare care să fie pus în executare la data încetării motivelor care au justificat amânarea predării.

Examinând actele dosarului

se reține că numitul A. este cercetat, în România,

cu privire la fapta de lovire sau de alte violențe prev. și ped. de art. 193 alin. (1) C. pen., iar, în Bulgaria, este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii împotriva regimului vamal al Republicii Bulgaria, în conformitate cu art. 242 (3), coroborat cu art. 20 alin. (2) C. pen. al Bulgariei - „contrabandă de droguri și/sau precursori”, în conformitate cu art. 3 și art. 4 din Legea privind controlul și Regulamentul Substanțelor narcotice și Precursorilor (CE) nr. 273/2004 a Parlamentului European și al Consiliului din 11 februarie 2004 privind precursorii drogurilor, Anexa 1, categoria 1, pedeapsa maximă prevăzută fiind de 10 ani închisoare, conform mandatului european de arestare emis la data de 03 noiembrie 2016 de către Biroul Procurorului districtual Burgas - Bulgaria în Dosarul nr. x/2015 (filele 7-10).

În mod corect a reținut prima instanță că analiza soluției pronunțate prin ordonanța din 27 februarie 2017 emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Rădăuți în Dosarul penal nr. x/P/2015 cu privire la fapta de lovire sau de alte violențe prev. și ped. de art. 193 alin. (1) C. pen. și oportunitatea formulării plângerii împotriva acestei ordonanțe de către inculpatul A., excede acestui cadru procesual.

Înalta Curte reține că mandatul de arestare a fost emis pe numele persoanei solicitate A., la data de 06 martie 2017, în baza Deciziei nr. 236 din data de 06 martie 2017 în Dosarul nr. x/39/2017, care a stabilit în mod definitiv „amânarea predării până la momentul soluționării definitive a cauzei penale pendinte”, fiind nelegală punerea în executare a mandatului arestării preventive în vederea predării către autoritățile judiciare bulgare, prin adresele datate 06 martie 2017 și 07 martie 2017, fără a se verifica stadiul Dosarului penal nr. x/P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți în care persoana solicitată este cercetată.

În mod corect curtea de apel a anulat adresele emise la datele de 06 martie 2017 și 07 martie 2017 în vederea punerii în executare a mandatului de arestare emis pe numele persoanei solicitate A. și a dispus punerea în libertate a acesteia la data de 06 martie 2017.

În considerarea celor expuse anterior, transpare ideea că predarea persoanei solicitate către statul emitent al mandatului european de arestare nu se justifică în prezent față de

dispozițiile Deciziei nr. 236 din data de 06 martie 2017 pronunțată de Înalta Curte în Dosarul nr. x/39/2017, cu referire la împrejurarea că persoana solicitată a formulat plângere împotriva ordonanței din 27 februarie 2017 pronunțate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Rădăuți în Dosarul nr. x/P/2015 și până la soluționarea acestei cauzei penale, apreciindu-se justificat că se impune amânarea predării acesteia.

Înalta Curte consideră că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 598 alin. (1) lit. c) teza ultimă C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale, putând fi exercitată când se ivește vreo împiedicare la executare.

Referitor la critica procurorului în sensul că declararea plângerii împotriva ordonanței de clasare din 27 februarie 2017 emisă în Dosarul nr. x/P/2015 de Parchetul de pe lângă Judecătoria Rădăuți nu poate constitui un impediment la executarea mandatului european de arestare, în sensul amânării predării, întrucât actele procurorului nu au aptitudinea de a rămâne definitive similar unei hotărâri judecătorești și astfel nu plasează persoana solicitată sub incidența art. 598 lit. c) C. proc. pen., Înalta Curte arată că prevederile Deciziei nr. 236 din data de 06 martie 2017 a Înaltei Curți sunt obligatorii și nu pot face obiectul analizei prezentei instanțe de control judiciar, operând autoritatea de lucru judecat.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 108 din Legea nr. 302/2004, republicată, Înalta Curte va respinge,

ca nefondată, contestația formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava împotriva sentinței penale nr. 15 din data de 09 martie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., o

norariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul A., în sumă de 260 lei, va rămâne în sarcina statului

.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava împotriva sentinței penale nr. 15 din data de 09 martie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul A., în sumă de 260 lei, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 martie 2017.