ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 236/2017

Decizia nr. 236/2017

Asupra contestației de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 11 din data de 23 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori

, în temeiul art. 107 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 a fost admisă cererea de executare a mandatului european de arestare cu nr. referință Dosar nr. x/2015, emis de către Biroul Procurorului districtual Burgas - Bulgaria, la data de 03 noiembrie 2016, împotriva persoanei solicitate A.

În baza art. 112 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, s-a amânat predarea persoanei solicitate A. până la soluționarea definitivă sau, în caz de condamnare cu executarea în regim de detenție a pedepsei, până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen, în cauza penală ce fac obiectul Dosarului nr. x/P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți, în care persoana solicitată are calitatea de inculpat.

În baza art. 103 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 s-a dispus arestarea persoanei solicitate A. împotriva căruia s-a emis mandatul european de arestare cu nr. referință Dosar nr. x/2015, emis de către Biroul Procurorului districtual Burgas-Bulgaria, la data de 03 noiembrie 2016, în vederea predării, pe o durată de 30 de zile, începând cu data soluționării definitive sau punerea în libertate din executarea pedepsei în cauza anterior menționată și emiterea mandatului de arestare.

În temeiul art. 112 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (3) coroborate cu art. 107 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus ca mandatul de arestare să fie pus în executare la data încetării motivelor care au justificat amânarea predării.

În temeiul art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată va fi transferată în România.

S-a luat act că persoana solicitată A. nu a renunțat la dreptul de a i se aplica regula specialității.

S-a revocat arestarea preventivă provizorie a persoanei solicitate A., dispusă prin Încheierea nr. 1 din 15 februarie 2017 a Curții de Apel Suceava și s-a dispus punerea de îndată în libertate a persoanei solicitate de sub puterea mandatului de arestare provizorie nr. 3 din 15 februarie 2017.

S-a constatat că față de persoana solicitată A. a fost luată măsura arestării preventive provizorii începând cu data de 15 februarie 2017.

S-au reținut, în esență, următoarele:

La data de 15 februarie 2017, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a înaintat instanței, ca autoritate judiciară competentă de executare, propunerea de luare a măsurii arestării provizorii a persoanei solicitate A., pe baza semnalării transmise de către Biroul Sirene național, urmare emiterii mandatului european de arestare referință Dosar nr. x/2015, emis de către Biroul Procurorului districtual Burgas - Bulgaria, la data de 03 noiembrie 2016.

Judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Curții de Apel Suceava, apreciind că sunt date în cauză cerințele prevăzute de art. 101 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004, prin încheierea nr. 1 din data de 15 februarie 2017 a dispus arestarea persoanei solicitate A. pe o durată de 15 zile, de la data de 15 februarie 2017 și până la data de 01 martie 2017, inclusiv.

S-a emis mandatul de arestare nr. 3 din aceeași dată.

La data de 21 februarie 2017, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a înaintat instanței, ca autoritate judiciară competentă, mandatul european de arestare referință Dosar nr. x/2015, emis la data de 03 noiembrie 2016 de către Biroul Procurorului districtual Burgas - Bulgaria împotriva persoanei solicitate A., solicitând totodată arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea solicitantă din Bulgaria.

Analizând mandatul european de arestare depus la dosar, instanța a constatat că acesta este emis de către autoritățile bulgare, persoana solicitată A. fiind cercetată pentru săvârșirea unei infracțiuni împotriva regimului vamal al Republicii Bulgaria, în conformitate cu art. 242 alin. (3), coroborat cu art. 20 alin. (2) C. pen. bulgar - „contrabandă de droguri și/sau precursori”, în conformitate cu art. 3 și art. 4 din Legea privind controlul și Regulamentul Substanțelor narcotice și Precursorilor (CE) nr. 273/2004 a Parlamentului European și al Consiliului din 11 februarie 2004 privind precursorii drogurilor, Anexa 1, categoria 1, pedeapsa maximă prevăzută fiind de 10 ani închisoare.

În fapt, s-a reținut că: „în data de 28 mai 2015, ambii inculpați A. și B. au intrat în Republica Bulgaria cu un autoturism condus de A., având numere de înmatriculare românești, care era deținut de mama sa și au părăsit țara prin punctul de control la frontieră „Lesovo” către Republica Turcia. Atunci când au ajuns la Istanbul, ambii inculpați s-au cazat într-un hotel, deoarece inculpatul A. a organizat mai multe întâlniri cu persoane neidentificate și a încărcat în locuri ascunse/așa-numitele „puncte secrete” din vehicul 50 plicuri transparente cu pastile albe în vrac, cu o greutate netă totală de 26.495.690 gr./douăzeci și șase de mii patru sute nouăzeci și cinci de grame șase sute nouăzeci de miligrame/care conține precursori „efedrină” „pseudoefedrină”. Cu un astfel de vehicul încărcat, în data de 29 mai 2015, în jurul orei 10:20, ambii inculpați, A. și B. au trecut granița cu Turcia, imediat după aceea inculpatul A. i-a încredințat vehiculul inculpatului B. pentru a-l conduce, spunându-i acestuia că el, A., va trece granița cu Bulgaria pe jos, ceea ce a și făcut, iar inculpatul B. a intrat în Bulgaria, prin Punctul de Trecerea Frontierei, Malko Tarnovo, cu mașina cu numărul de înmatriculare românesc. Ofițerii vamali de la Punctul de Trecerea Frontierei, Malko Tarnovo au oprit pentru verificare mașina condusă de inculpatul B., iar inspecțiile au găsit precursorii transportați de către acesta, care au condus la arestarea inculpatului B., iar inculpatul A. a scăpat”.

Analizând cererea de predare formulată, prima instanță a constatat că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Alin. (2) al aceluiași text statuează că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L/190/1 din 18 iulie 2002.

Decizia amintită are ca obiect înlocuirea sistemului multilateral de extrădare între statele membre cu un sistem de predare între autoritățile judiciare a persoanelor condamnate sau bănuite în scopul executării sentințelor de condamnare sau a urmărilor, acest din urmă sistem fiind bazat pe principiul recunoașterii reciprocii.

Decizia-cadru nr. 2002/584 vizează astfel, prin introducerea unui nou sistem simplificat și mai eficient de predare a persoanelor condamnate sau bănuite că au încălcat legea penală, să faciliteze și să accelereze cooperarea judiciară în scopul de a contribui la realizarea obiectivului atribuit Uniunii de a deveni un spațiu de libertate, securitate și justiție întemeindu-se pe gradul ridicat de încredere care trebuie să existe între statele membre.

Practic, în temeiul articolului 1 alin. (2) din Decizia-cadru nr. 2002/584, statele membre sunt în principiu, obligate să dea curs unui mandat european de arestare, ele neputând refuza executarea unui astfel de mandat decât în cazurile de neexecutare obligatorie și a celor facultative enumerate expres.

Aspectele invocate de către apărător în sensul că acest mandat nu putea fi emis întrucât nu are la bază o hotărâre judecătorească, nu pot fi primite, pentru că modalitatea în care Bulgaria a înțeles să transpună în propria legislație decizia amintită nu poate face obiectul unei verificări a acestei instanțe.

S-a reținut că este incontestabil că există un mandat european de arestare ce a fost emis de către o autoritate abilitată a unui stat membru, în baza unei decizii de arestare custodială a Parchetului Districtual Burgas, care cuprinde toate mențiunile necesare potrivit art. 86 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, a fost tradus în limba română, iar persoana solicitată A. nu a ridicat obiecțiuni cu privire la identitate.

De asemenea, Curtea de apel a reținut că infracțiunile pentru care s-a cerut predarea sunt dintre cele prev. de art. 96 alin. (1) pct. 5 din Legea nr. 302/2004, respectiv traficul ilicit de droguri și substanțe psihotrope, pentru care nu se cere verificarea îndeplinirii condiției dublei incriminări.

S-a subliniat și faptul că persoana solicitată este cercetată de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Rădăuți pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 193 alin. (1) C. pen.

S-a reținut că situația invocată se încadrează în dispozițiile art. 98 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004 constituind motiv facultativ de refuz pentru autoritatea judiciară română (legiuitorul folosind expresia poate refuza) și nu motive obligatorii, astfel că instanța română poate dispune executarea mandatului european de arestare chiar în lipsa acordului persoanei solicitate, dacă apreciază că sunt îndeplinite toate condițiile pentru aceasta.

Astfel, având în vedere natura mandatului european de arestare - ca instrument al cooperării juridice internaționale în materie penală - ce are la bază principiul recunoașterii și încrederii între autoritățile judiciare, Curtea de apel a apreciat că motivul invocat nu justifică respingerea solicitării autorităților bulgare.

De asemenea, urmare a modificărilor survenite la Legea nr. 302/2004 prin Legea nr. 300/2013, în baza art. 12 alin. (1) din lege, prima instanță a constatat că sunt incidente în materia executării mandatului european de arestare dispozițiile art. 58 alin. (1) din aceeași lege, care dispun în mod expres că în situația în care persoana solicitată este cercetată penal de către autoritățile judiciare române, predarea acesteia se amână până la soluționarea definitivă a cauzei.

În consecință, constatând îndeplinirea tuturor cerințelor prevăzute de lege pentru executarea mandatului european de arestare și pentru predarea persoanei solicitate, prima instanță a amânat predarea până la momentul soluționării definitive a cauzei penale pendinte.

Împotriva încheierii sus-menționate a formulat contestație persoana solicitată A.

Examinând actele și lucrările dosarului, se constată că prima instanță a dispus, în mod corect, punerea în executare a mandatului european de arestare emis pe numele persoanei solicitate

A.

, constatând cumulativ îndeplinite condițiile prevăzute de art. 86 din Legea nr. 302/2004.

Mandatul european de arestare a fost emis

la data de 03 noiembrie 2016 de către Biroul Procurorului districtual Burgas - Bulgaria împotriva persoanei solicitate A., pentru săvârșirea unei infracțiuni împotriva regimului vamal al Republicii Bulgaria, în conformitate cu art. 242 alin. (3), coroborat cu art. 20 alin. (2) C. pen. bulgar - „contrabandă de droguri și/sau precursori”, în conformitate cu art. 3 și art. 4 din Legea privind controlul și Regulamentul Substanțelor narcotice și Precursorilor (CE) nr. 273/2004 a Parlamentului European și al Consiliului din 11 februarie 2004 privind precursorii drogurilor, Anexa 1, categoria 1, pedeapsa maximă prevăzută fiind de 10 ani închisoare.

Infracțiunea indicată în cuprinsul mandatului european de arestare, figurează printre cele prevăzute la art. 98 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 222/2008, pentru care nu este necesară îndeplinirea condiției dublei incriminări.

Totodată, în conformitate cu prevederile art. 103 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, instanța, luând act că persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară bulgară, a dispus audierea acesteia, consemnând poziția sa față de existența unuia dintre motivele obligatorii sau opționale de neexecutare, precum și la eventualele obiecții în ceea ce privește identitatea.

Sub acest ultim aspect, persoana solicitată nu a formulat obiecțiuni, în ceea ce privește identitatea.

În ce privește motivele de refuz al executării mandatului european de arestare, prima instanță a constatat în mod corect că nu sunt incidente dispozițiile art. 98 din Legea nr. 302/2004 modificată, care prevăd, în mod expres și limitativ, motivele obligatorii și opționale de refuz al executării.

În acest sens, prima instanță a avut în vedere că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, principiu enunțat și de art. 84 alin. (2) din legea specială internă.

Astfel, susținerea apărării, în sensul că

decizia de arestare custodială emisă de Biroul Procurorului districtual Burgas - Bulgaria

Mandatul european de arestare nu echivalează cu un mandat național de arestare nu este întemeiată.

În conformitate cu dispozițiile art. 1 alin. (2) din Decizia-cadru nr. 2002/584 a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L/190/1 din 18 iulie 2002, statele membre sunt în principiu, obligate să dea curs unui mandat european de arestare, ele neputând refuza executarea unui astfel de mandat decât în cazurile de neexecutare obligatorie și a celor facultative enumerate expres.

În cadrul procedurii de executare a mandatului european de arestare, instanța nu poate verifica acest act, decât prin prisma îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 86 din Legea nr. 302/2004. Împrejurarea că mandatul nu este emis în baza unei hotărâri judecătorești, ci de către Biroul Procurorului districtual Burgas - Bulgaria nu poate face obiectul acestei proceduri, fiind un aspect ce ține de modalitatea concretă în care Bulgaria a înțeles să transpună în propria legislație decizia cadru.

Din lucrările dosarului (filele 15-19 dosarul Curții de Apel Suceava) se constată că actul emis

la data de 03 noiembrie 2016 de către Parchetul Districtual Burgas cuprinde toate mențiunile necesare potrivit art. 86 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, a fost tradus în limba română, iar persoana solicitată A. nu a ridicat obiecțiuni cu privire la identitate.

În raport cu criteriile legale care stabilesc condițiile de formă și conținut ale unui mandat european de arestare, precum și cu situațiile de excepție în care punerea în executare a unui mandat poate fi refuzată, instanța de control judiciar constată că în cauză sunt întrunite condițiile generale și speciale pentru executarea mandatului european de arestare, nefiind incident vreunul dintre motivele de refuz al executării,

obligatorii sau opționale.

În temeiul art. 103 alin. (3) din aceeași lege, persoana solicitată a fost informată cu privire la efectele regulii specialității, arătând că nu înțelege să renunțe la acest beneficiu.

Instanța de control judiciar constată că, pentru respectarea drepturilor persoanei solicitate, instanța a dispus în mod corect amânarea predării, urmând ca mandatul de arestare preventivă să-și producă efectele în condițiile art. 107 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, la soluționarea definitivă a

cauzei

aflate în lucru la Parchetul de pe lângă Judecătoria Rădăuți sau în caz de condamnare până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau la data expirării executării pedepsei.

În raport cu dispozițiile legale mai sus-menționate, se constată că prima instanță a făcut o corectă aplicare a acestora, constatând îndeplinite cumulativ condițiile pentru punerea în executare a mandatului european de arestare.

Drept urmare, în condițiile în care instanța s-a pronunțat asupra executării mandatului european de arestare prin sentința atacată, măsura arestării dispusă în baza prevederilor art. 103 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 față de persoana solicitată A. răspunde exigențelor de legalitate.

Pentru aceste considerente, urmează a fi respinsă, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 11 din data de 23 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Va fi obligat contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru

contestatorul persoană solicitată până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 100 lei, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul persoană solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 11 din data de 23 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru

contestatorul persoană solicitată până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 100 lei, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 06 martie 2017.