ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 386/2017
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 386/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Decizia nr. 386/2017
Deliberând asupra cauzei penale de față;
În baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 199/PI din 16 martie 2017 Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în baza art. 107 alin. (1) raportat la art. 103 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 modificată și completată, a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
S-a dispus executarea mandatului european de arestare emis de Procuratura Raională Elena - Bulgaria în Dosarul nr. x/2016 la data de 29 septembrie 2016 pe numele persoanei solicitate A., și predarea acestuia către organele judiciare din Bulgaria. S-a constatat că persoana solicitată nu și-a exprimat acordul la predare.
În baza art. 102, 103 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 modificată, s-a menținut starea de arest a persoanei solicitate dispusă prin mandatul de arestare nr. 26/PI/ME din 03 martie 2017, pe o perioadă de 30 zile începând cu data de 16 martie 2017 până în data de 14 aprilie 2017 inclusiv, în vederea predării către autoritățile judiciare din Bulgaria. În baza art. 16 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată sub nr. x/592017 la Curtea de Apel Timișoara, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a solicitat punerea în executare a mandatului european de arestare emis de Procuratura Raională Elena - Bulgaria în Dosarul nr. x/2016 la data de 29 septembrie 2016, pe numele persoanei solicitate A.
Din cuprinsul actelor și lucrărilor dosarului, instanța a reținut că prin mandatul european de arestare emis de Procuratura Raională Elena - Bulgaria în Dosarul nr. x/2016 la data de 29 septembrie 2016, s-a solicitat predarea persoanei A. în vederea executării unei pedepse privative de libertate de 3 ani închisoare dispusă prin Hotărârea nr. 62 din 15 decembrie 2016 pronunțată de Tribunalul Raional Elena în cazul penal cu caracter particular nr. x/2006 din 24 aprilie 2007.
În cuprinsul mandatului s-a reținut, în esență, că:
Prin hotărârea din 03 noiembrie 2002, persoana solicitată a fost condamnată în Dosarul penal cu caracter general nr. x/2002 de către Tribunalul Raional Elena la o pedeapsă de 3 ani închisoare, a cărei executare a fost suspendată pe un termen de 3 ani, pentru aceea că, în asociere cu alte persoane, în perioada noiembrie 2001 - februarie 2002, a sustras din zece imobile diferite, proprietate privată a diverse peroane din mun. Elena, jud. Târnovo, prin distrugerea barierelor ce împrejmuiau proprietățile, mai multe bunuri în valoare totală de 1040 leva și a distrus bunuri materiale în valoare de 30 leva.
Prin acordul din 08 noiembrie 2002 din Dosarul penal cu caracter particular nr. x/2002 din opisul Tribunalului Raional Elena, în vigoare din 08 noiembrie 2002, persoana solicitată a fost condamnată la 6 luni închisoare, a cărei executare a fost suspendată pe termen de 3 ani, pentru aceea că, în perioada aprilie 2001 - mai 2002, în mun. Elena, în asociere cu o altă persoană, a sustras bunuri mobile în valoare de 94 leva și a distrus bunuri mobile în valoare de 94 leva.
Prin acordul din Dosarul penal cu caracter general nr. x/2006 din opisul Tribunalului Raional Elena, în vigoare din 02 noiembrie 2006, a fost condamnată persoana solicitată A. la pedeapsa de 3 luni închisoare, pedeapsă pe care acesta a executat-o, pentru aceea că în data de 09 aprilie 2006, în mun. Elena, prin distrugerea barierelor ce împrejmuiau proprietatea numitului B. a sustras bunuri mobile în valoare totală de 103,20 leva, iar de pe proprietatea numitului C., bunuri în valoare totală de 143,20 leva.
Prin Hotărârea nr. 62 din 15 ianuarie 2006/d a Tribunalului Raional Elena, pronunțată în Dosarul penal cu caracter particular nr. x/2006, intrată în vigoare la 24 aprilie 2007, în baza art. 306 alin. (1) C. proc. pen., i-a fost stabilită persoanei solicitate A. pedeapsa totală de 3 ani închisoare pentru fapta din Dosarul penal cu caracter general nr. x/2002 a Tribunalului Raional Elena, în vigoare din 05 august 2002 și Dosarul penal cu caracter particular nr. x/2002 din opisul Tribunalului Raional Elena, în vigoare din 08 noiembrie 2002, de 3 ani închisoare, a cărei executare i-a fost suspendată pe un termen de trei ani de la intrarea în vigoare a hotărârii.
S-a reținut că întrucât fapta din Dosarul penal cu caracter general nr. x/2006 din opisul Tribunalului Raional Elena, în vigoare din 02 noiembrie 2006, a fost comisă în termenul de probă, în baza art. 68 alin. (1) C. pen. bulgar, pedeapsa astfel stabilită a fost pusă în aplicare, fiind stabilit un regim inițial general pentru executarea acesteia, conform Legii privind executarea pedepselor în vigoare la acel moment.
În drept, s-a reținut că faptele cu privire la care există suspiciunea comiterii de către persoana solicitată A. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de furt, prevăzută de art. 195 alin. (1), p.3, p.4, p.5 și p.7, rap. la art. 194 alin. (1), rap. la art. 26, alin. (1) C. pen. bulgar; art. 195 alin. (1), p.3, 4 și 5, rap. la art. 194, alin. (1), rap. la art. 26 alin. (1) C. pen. bulgar; art. 206 alin. (6), p.1, rap. la alin. (1), rap. la art. 20, alin. (2) C. pen. bulgar, art. 216, alin. (1), rap. la art. 20, alin. (2) C. pen. bulgar.
Prin încheierea de ședință din 03 martie 2017 instanța a dispus, în temeiul prevederilor art. 101 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004, modificată și completată, arestarea provizorie a persoanei solicitate pe o durată de 15 (cincisprezece) zile, începând cu data de 03 martie 2017 până la data de 17 martie 2017, inclusiv, în acest sens fiind emis mandatul de arestare nr. 26/PI/ME din 03 martie 2017, având la bază semnalarea în Sistemul Informatic Sirene.
La termenul de judecată din 16 martie 2017, persoanei solicitate i s-a adus la cunoștință conținutul mandatului european de arestare, iar din declarația dată în fața instanței, s-a reținut că persoana solicitată nu dorește să dea declarație în acest dosar și nu dorește să fie predată autorităților judiciare bulgare, însă nu contestă identitatea sa.
Instanța de fond, verificând admisibilitatea cererii de executare a mandatului european de arestare, a constatat că nu există niciun motiv de refuz al executării acestuia, nefiind incidentă niciuna dintre ipotezele reglementate de art. 98 din Legea nr. 302/2004, faptele pentru care este solicitată persoana urmărită fiind pedepsite și de legea penală română, fiind îndeplinită condiția dublei incriminări, în legislația penală română infracțiunile descrise în mandatul european de arestare fiind prevăzute de art. 229 C. pen. și art. 253 C. pen., iar termenul de prescripție a răspunderii penale nu este împlinit.
În legătură cu prescripția executării pedepsei, invocată de apărătorul din oficiu al persoanei solicitate, s-a reținut că sentința de condamnare pronunțată de autoritățile judiciare din Bulgaria a devenit definitivă și executorie la data de 24 aprilie 2007 și se referă la o pedeapsă de 3 ani închisoare. Potrivit legislației din România (art. 162 alin. (1) lit. b) din N.C.P., respectiv art. 126 alin. (1) lit. b) din V.C.P.) termenul de prescripție a executării pedepsei este de 8 ani, termen care în speță s-a împlinit la data de 23 aprilie 2015. Pe de altă parte, s-a reținut că prescripția executării pedepsei este un motiv opțional de refuz al executării mandatului european de arestare și prin urmare, instanța de executare nu este obligată să respingă solicitarea de predare.
În cazul de față, instanța de fond a apreciat necesar a dispune predarea persoanei solicitate, având în vedere că potrivit legislației bulgare (art. 82 alin. (3) C. pen. al Republicii Bulgaria), termenul de prescripție a executării este de 10 ani și nu s-a împlinit până la data soluționării prezentei sesizări.
În acest context, și ținând cont de faptul că executarea mandatului european reprezintă regula și nu excepția (având la bază principiul încrederii reciproce care funcționează între statele membre ale Uniunii Europene), instanța a admis sesizarea și a dispus executarea mandatului emis de autoritățile bulgare.
Întrucât a constatat că nu există niciun impediment de ordin legal privind executarea mandatului european de arestare, în baza art. 107 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 modificată și completată, a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara. A dispus executarea mandatului european de arestare emis de Judecătoria de Procuratura Raională Elena - Bulgaria în Dosarul nr. x/2016 la data de 29 septembrie 2016 pe numele persoanei solicitate A. și a dispus predarea acestuia către organele judiciare din Bulgaria. A constatat că persoana solicitată nu a consimțit la predarea sa organelor judiciare din Bulgaria. În baza art. 102, 103 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 modificată, a menținut starea de arest a persoanei solicitate dispusă prin mandatul de arestare nr. 26/PI/ME, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 16 martie 2017 până în data de 14 aprilie 2017 inclusiv, în vederea predării către autoritățile judiciare din Bulgaria.
Împotriva hotărârii anterior menționate, la data de 27 martie 2017, a formulat contestație apărătorul ales al persoanei solicitate A., avocat Vențislav Dimitrov din Sofia.
În motivarea contestației, a susținut că obiectează împotriva extrădării în Bulgaria, deoarece autoritățile bulgare au cerut extrădarea acestuia contrar legilor europene și regulamentului în legătură cu extrădarea, susținând că a fost condamnat în lipsă, iar potrivit Codexului național bulgar țara pierde dreptul de condamnare după expirarea celor 10 ani de la condamnare (filele 3-5).
Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că prezenta contestație este nefondată, în virtutea următoarelor considerente:
Prin sentința penală nr. 199/PI din 16 martie 2017 s-a dispus executarea mandatului european de arestare emis de Procuratura Raională Elena - Bulgaria și predarea persoanei solicitate A. către organele judiciare din Bulgaria.
Pronunțarea sentinței penale mai sus menționate s-a făcut în ședință publică, în prezența persoanei solicitate, asistată de apărătorul din oficiu, fiind prezent și interpretul de limbă bulgară, iar prin intermediul acestuia din urmă, persoana solicitată A. a precizat, în mod expres, că nu dorește să declare contestație. De asemenea, la întrebarea președintelui completului de judecată, astfel cum rezultă din nota din sentința penală, persoana solicitată a menționat că nu poate indica numărul de telefon al apărătorului său ales din Bulgaria.
Sentința penală nr. 199/PI din 16 martie 2017 a rămas definitivă, prin necontestare, la data de 22 martie 2017, iar la data de 27 martie 2017, data stampilei poștale, peste termenul la care sentința a rămas definitivă, a formulat prezenta contestație apărătorul ales din Bulgaria al persoanei solicitate A., cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 31 martie 2017, iar pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 5 aprilie 2017, fiind stabilit termen de judecată la data de 11 aprilie 2017.
Înalta Curte, are în vedere că în fața instanței de fond, contestatorul persoană solicitată, deși prezent la pronunțare, a înțeles să nu declare contestație împotriva soluției pronunțate de către instanța de fond.
Prin urmare, Înalta Curte reține că apărătorul ales al persoanei solicitate din Bulgaria a formulat prezenta contestație după rămânerea definitivă a sentinței penale, fără acordul persoanei solicitate și fără să se consulte cu acesta, astfel încât, constată, la momentul examinării, că cererea de contestație formulată în cauză nu are utilitate funcțională ca urmare a rămânerii definitive a sentinței penale nr. 199/PI din 16 martie 2017 prin necontestare, precum și ca urmare a predării persoanei solicitate autorităților din Bulgaria la data de 30 martie 2017.
Față de aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 425
1
alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația declarată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 199/PI din 16 martie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în Dosarul nr. x/59/2017.
În temeiul art. 275 alin. (2) și 6 C. proc. pen., contestatorul persoană solicitată va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul interpretului de limbă bulgară se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestația declarată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 199/PI din 16 martie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în Dosarul nr. x/59/2017.
Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul interpretului de limbă bulgară se plătește din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400 lei, se plătește din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11 aprilie 2017.