Bal împotriva Turciei

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 3823/03 prezentată de Orhan BAL împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 2 septembrie 2008 într-o cameră compusă din Francoise Tulkens, președinte, Antonella Mularoni, Ireneu Cabral Barreto, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, Nona Tsotsoria, Ișul Karakaș, judecători, și de Sally Dolle, graffière de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 11 decembrie 2002, având în vedere decizia Curții de a examina în comun admisibilitatea și fondul cauzei, astfel cum permite art. 29 alineatul (3) din convenție, După ce a deliberat, face următoarea decizie ÎN FAVOAREA reclamantului, dl Orhan Bal, este un resortisant turc, născut în 1952 și rezident la Trabzon.

El este reprezentat în fața Curții de către M. În urma exproprierii terenului său de către municipalitatea Dilova, reclamantul, în dezacord cu suma plătită de administrația expropriantă, sesizează Tribunalul de Mare Instanță din Gebze, în vederea obținerii unei creșteri a impozitului pe expropriere. Prin hotărârea din 11 iulie 2000, Tribunalul a acordat reclamantului o indemnizație suplimentară de 5 278 876 000 de lire turcești (TRL), însoțită de dobânda moratorială la rata legală începând cu 23 ianuarie 2000. Prin hotărârea din 23 ianuarie 2001, Curtea de Casație a confirmat hotărârea din 11 iulie. La data la care a fost introdusă cererea, administrația nu a efectuat nici o plată.

În cererea sa, invocând art. 1 din Protocolul nr. 1, reclamantul se plângea de o încălcare a dreptului său de a-și respecta bunurile din cauza lipsei de plată de către: … Invocând art. 6 alin. (1) coroborat cu art. 13 din Convenție, el se plângea, de asemenea, de lipsa plății unei despăgubiri suplimentare într-un termen rezonabil și de absența unei căi de atac efective pentru a obliga statul să execute hotărârile judecătorești, prin care se dispune plata despăgubirii. Curtea arată că nu mai este necesar să se examineze în continuare acțiunea introdusă de reclamant din următoarele motive. Curtea amintește mai întâi că, la 14 septembrie 2007, a decis să comunice guvernului obiecțiunile reclamantului.

La 27 martie 2008, guvernul a transmis grefei observațiile sale cu privire la admisibilitate și la temeinicia cererii. Acestea au fost adresate reclamantului la 3 aprilie 2008, care a fost invitată să își transmită observațiile ca răspuns înainte de 15 mai 2008. Prin scrisoarea recomandată cu confirmare de primire din 30 mai 2008, în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție, Curtea a atras atenția părții reclamante asupra faptului că termenul care i-a fost acordat pentru prezentarea observațiilor sale a fost În acest sens, Comisia a precizat că, în sensul aceluiași articol, ar putea elimina o cerere din rol atunci când, la fel ca în speță, circumstanțele indică faptul că un reclamant nu intenționează să își mențină cererea și subliniază, de asemenea, că această scrisoare a fost primită de reclamant și constată că, până în prezent, a rămas fără răspuns.

În lumina celor de mai sus, Curtea concluzionează că reclamantul nu mai dorește să mențină cererea în sensul art. 37 alin. (1) lit. (a) din Convenție. În opinia Curții, nu există circumstanțe speciale în ceea ce privește respectarea drepturilor garantate de Convenție sau a Protocoalelor sale n mai mult decât cere continuarea examinării cererii. Prin urmare, este necesar să se șteargă cauza rolului. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Sally Dolle Françoise Tulkens Grefier Președinte

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION Requête n o 3823/03 présentée par Orhan BAL contre la Turquie La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 2 septembre 2008 en une chambre composée de : Françoise Tulkens, présidente, Antonella Mularoni, Ireneu Cabral Barreto, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, Nona Tsotsoria, Ișıl Karakaș, juges, et de Sally Dollé, greffière de section , Vu la requête susmentionnée introduite le 11 décembre 2002, Vu la décision de la Cour d’examiner conjointement la recevabilité et le fond de l’affaire, comme le permet l’article 29 § 3 de la Convention, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Le requérant, M. Orhan Bal, est un ressortissant turc, né en 1952 et résidant à Trabzon.

Il est représenté devant la Cour par M e C Tınarlıoğlu, avocat à Kocaeli. Le gouvernement turc (« le Gouvernement ») est représenté par son agent. Suite à l’expropriation de son terrain par la commune de Dilova, le requérant, en désaccord avec le montant versé par l’administration expropriante, saisit le tribunal de grande instance de Gebze, en vue d’obtenir l’augmentation de l’indemnité d’expropriation. Par un jugement du 11 juillet 2000, le tribunal accorda au requérant une indemnité complémentaire de 5 278 876 000 livres turques (TRL), assortie des intérêts moratoires au taux légal à compter du 23 janvier 2000. Par un arrêt du 23 janvier 2001, la Cour de cassation confirma le jugement du 11 juillet.

A la date d’introduction de la requête, l’administration n’avait effectué aucun paiement. GRIEFS Dans sa requête, invoquant l’article 1 du Protocole n o 1, le requérant se plaignait d’une atteinte à son droit au respect de ses biens en raison de l’absence de paiement par l’Etat de l’indemnité complémentaire d’expropriation allouée par une décision de justice. Invoquant l’article 6 § 1 combiné avec l’article 13 de la Convention, il se plaignait par ailleurs de l’absence de paiement de l’indemnité complémentaire dans un délai raisonnable et de l’absence de recours effectif pour obliger l’Etat à exécuter les décisions de justice, ordonnant le paiement de l’indemnité. EN DROIT La Cour relève qu’il n’y a pas lieu d’examiner plus avant le recours introduit par le requérant pour les motifs suivants.

La Cour rappelle d’abord que le 14 septembre 2007, elle a décidé de communiquer au Gouvernement les griefs du requérant. Le 27 mars 2008, le Gouvernement a transmis au greffe ses observations sur la recevabilité et le bien-fondé de la requête. Celles-ci ont été adressées à la partie requérante le 3 avril 2008, laquelle a été invitée à faire parvenir les siennes en réponse avant le 15 mai 2008. Par une lettre recommandée avec accusé de réception du 30 mai 2008, sur le fondement de l’article 37 § 1 a) de la Convention, la Cour a attiré l’attention de la partie requérante sur le fait que le délai qui lui était imparti pour la présentation de ses observations était échu et qu’elle n’en avait sollicité aucune prolongation.

Elle y a indiqué qu’aux termes de ce même article, elle pouvait rayer une requête du rôle lorsque, comme en l’espèce, les circonstances donnent à penser qu’un requérant n’entend pas maintenir sa requête. Elle relève par ailleurs que cette lettre a bien été reçue par la partie requérante et constate qu’à ce jour elle est restée sans réponse. A la lumière de ce qui précède, la Cour en conclut que le requérant n’entend plus maintenir la requête au sens de l’article 37 § 1 a) de la Convention. Par ailleurs, conformément à l’article 37 § 1 in fine , la Cour estime qu’aucune circonstance particulière touchant au respect des droits garantis par la Convention ou ses Protocoles n’exige la poursuite de l’examen de la requête.

Il y a donc lieu de rayer l’affaire du rôle. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de rayer la requête du rôle. Sally Dollé Françoise Tulkens Greffière Présidente