ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1799/2012

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul T.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Cetățenie, obligarea acesteia la analizarea/avizarea cererii sale de redobândire a cetățeniei române în termen de maxim 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a sentinței, la comunicarea, ulterior analizării cererii,a ordinul de redobândire a cetățeniei, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire la sediul ales, în termen de maxim 30 de zile de la data analizării/avizării cererii sale, precum și la plata de daune cominatorii de 100 de lei pe zi de întârziere, de la data introducerii acțiunii și până la data primirii ordinului de redobândire a cetățeniei și la cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a depus cerere de redobândire a cetățeniei române la autoritatea pârâtă, aceasta nefiind soluționată nici până la momentul sesizării instanței. Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, arătând faptul că instituția pârâtă este operațională abia din august 2010, după mutarea în noul sediu și încadrarea personalului pentru posturile vacante, iar cererea reclamantei a fost înregistrată abia în data de 14 iunie 2010. Cu privire la daunele cominatorii solicitate a invocat inadmisibilitatea acestora, inaplicabile în materia contenciosului administrativ.

Prin Sentința nr. 2786 din 6 aprilie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată, a obligat pârâta să soluționeze cererea reclamantului de redobândire a cetățeniei române și să îi comunice acestuia în termen de maxim 30 de zile de la emitere, ordinul de aprobare/respingere a cererii de redobândire a cetățeniei, la domiciliul procesual ales, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, respingând pretențiile privind plata de daune cominatorii. Prin aceeași sentință, a obligat pârâta să achite reclamantului suma de 12,9 de lei, cu titlu de cheltuieli parțiale de judecată.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: Reclamantul a formulat cerere de redobândire a cetățeniei române înregistrată la instituția pârâtă sub nr. 25497/RD/2010, însoțită de actele corespunzătoare, dosarul fiind transmis pârâtei de către Ministerul Afacerilor Externe la data de 4 mai 2010. Prima instanță a reținut că, în cauză, s-a fixat termen pentru analiza cererii reclamantului la data de 27 ianuarie 2011, cu nerespectarea reglementării legale din cuprinsul art. 141 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 21/1991, în forma în vigoare la momentul depunerii cererii, în prezent art. 16 alin. (2) lit. c) din lege, în plus, nefiind finalizate aceste verificări de către instituțiile abilitate, analiza cererii acestuia a fost amânată pentru ședința comisiei din 28 martie 2001 și respectiv din 25 mai 2011, reținând astfel culpa instituției pârâte în nesoluționarea cererii reclamantului în termenul legal.

Cu privire la cererea privind obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii prima instanță a apreciat că este inadmisibilă, întrucât instituția daunelor cominatorii a fost o creație a practicii judiciare nu ca mijloc de dezdăunare, ci ca modalitate de executare silită a obligațiilor de a face, respectiv a nu face intuitu personae, anterior reglementării prin lege a modalității de executare silită a unor astfel de obligații, or Legea nr. 554/2004 prevede modalități specifice în materia contenciosului administrativ, de asigurare a punerii în executare a obligațiilor de „a face” intuitu persoane dispuse de instanță, anume aplicarea de amenzi conform art. 24 alin. (2). Referitor la cheltuielile de judecată solicitate, prima instanță a apreciat că se impune acordarea parțială a acestora, respectiv taxele de timbru nu și onorariul de avocat, întrucât nu s-a depus la dosar contractul de asistență juridică pentru determinarea ponderii reprezentării judiciare din valoarea întregului contract și pentru evaluarea onorariului din perspectiva muncii avocatului, așa cum s-a pus în vedere, în condițiile în care, astfel cum a recunoscut însuși reprezentantul părții, contractul respectiv are ca obiect și efectuarea tuturor demersurilor administrative în vederea redobândirii cetățeniei, asigurarea consultanței pe tot parcursul acestui demers și a tuturor formalităților,

iar nu doar eventuala reprezentare în fața instanței. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul T.G., referitor la soluția de acordare parțială a cheltuielilor de judecată, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În motivarea căii de atac, recurentul-reclamant a susținut, în esență, că această soluție nu se justifică raportat la culpa autorității pârâte rezultată din depășirea termenului de 5 luni prevăzut de art. 16 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 21/1991pentru emiterea avizului, respectiv de 30 de zile pentru emiterea și comunicarea ordinului privind redobândirea cetățeniei române de către reclamant, subzistând astfel refuzul nejustificat de soluționare a cererii sub forma tăcerii administrației.

Recurentul-reclamant a arătat că cererea de redobândire a cetățeniei române a fost depusă la Secția Consulară la data de 4 mai 2010 și înregistrată la autoritate la data de 14 iunie 2010. În ceea ce privește contractul de asistență juridică încheiat între părți a cărui prezentare s-a solicitat de către prima instanță, a arătat că a depus la dosar factura și chitanța ce atestă plata cheltuielilor de judecată, invocând și prevederile art. 6 alin. (4) din Statutul profesiei de avocat, așa încât în mod greșit prima instanță a acordat parțial cheltuielile de judecată, constând doar în taxele de timbru nu și onorariul de avocat.

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă a invocat excepția lipsei de interes, iar pe fond a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că cererea reclamantului a fost înregistrată la data de 14 iunie 2010, fiind avizată pozitiv în termenul de 5 luni prevăzut de lege în ședința Comisiei din 21 octombrie 2010 și aprobată prin Ordinul Președintelui ANC nr. 387/P din 16 iunie 2011, așa încât nu se poate vorbi de un refuz nejustificat de soluționare, în cauză fiind parcurse toate etapele prevăzute de lege în cadrul procedurii de soluționare a cererii recurentului de redobândire a cetățeniei române, inclusiv emiterea și comunicarea ordinului în acest sens.

Totodată, a invocat și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului care a statuat, în cauzele privind soluționarea pretențiilor la rambursarea cheltuielilor de judecată în care sunt cuprinse și onorariile avocațiale, că aceste onorarii urmează să fie recuperate numai în măsura în care cheltuielile solicitate sunt dovedite și constituie cheltuieli necesare, care au fost în mod real făcute, în limita unui cuantum rezonabil. Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 , Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru motivele ce se vor arăta în continuare.

Criticile recurentului-reclamant se axează pe culpa autorității pârâte, în raport cu care apreciază că soluția de acordare parțială a cheltuielilor de judecată este greșită, iar efectuarea acestora a fost dovedită. Cât privește termenul de 5 luni în care trebuia soluționată cererea de redobândire a cetățeniei a cărui depășire se invocă de către recurent, instanța de control judiciar reține că acest termen este stabilit de legiuitor pentru verificarea condițiilor necesare acordării sau redobândirii cetățeniei române și se calculează de la data înregistrării cererii, a cărui prelungire este necesară uneori atunci când își găsește justificarea în aspecte legate de complexitatea cererii sau a procedurii.

În cauză, se constată că cererea recurentului-reclamant de redobândire a cetățeniei române înregistrată la autoritate la data de 14 iunie 2010 a fost analizată și avizată pozitiv la data de 21 octombrie 2010 în termenul de 5 luni prevăzut de lege și aprobată prin Ordinul nr. 387/P din 16 iunie 2011, comunicat părții la data de 1 iulie 2011 potrivit dovezii existente la fila 21 din dosar. Așadar, cererea a fost soluționată potrivit legii, fiind emis și comunicat inclusiv ordinul privind redobândirea cetățeniei române, astfel că nu se poate reține în sarcina pârâtei un refuz nejustificat de soluționare a cererii reclamantului în sensul art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004 definit ca „exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane" pentru a fi în culpă procesuală.

În fine, instanța de control judiciar reține că Legea nr. 21/1991 nu prevede un termen pentru soluționarea cererilor de acordare sau redobândire a cetățeniei române, însă complexitatea procedurii exclude, în mod obiectiv, incidența termenului de drept comun, de 30 de zile, prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004 invocat de către recurentul-reclamant, împrejurare care nu poate încuraja însă autoritatea competentă în tergiversarea acestor cereri, dar câtă vreme, în prezenta cauză, toate etapele prevăzute de lege au fost parcurse, inclusiv emiterea (16 iunie 2011) și comunicarea (1 iulie 2011) ordinului privind aprobarea redobândirii cetățeniei române pentru reclamant, nu există motive pentru a califica eventualele întârzieri ca nerezonabile care să fundamenteze o culpă procesuală a pârâtei.

Prin urmare, prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, în funcție de datele concrete ale speței putând să aprecieze asupra îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 274 C. proc. civ. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 304 pct. 9 sau art. 304 1 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de T.G. împotriva Sentinței nr. 2786 din 6 aprilie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 3 aprilie 2012. Procesat de GGC - DG