ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1799/2012

Prin cererea

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, reclamantul T.G. a solicitat, în contradictoriu cu

pârâta Autoritatea Națională pentru Cetățenie, obligarea acesteia la

analizarea/avizarea cererii sale de redobândire a cetățeniei române în termen

de maxim 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a sentinței, la comunicarea,

ulterior analizării cererii,a ordinul de redobândire a cetățeniei, prin

scrisoare recomandată cu confirmare de primire la sediul ales, în termen de

maxim 30 de zile de la data analizării/avizării cererii sale, precum și la

plata de daune cominatorii de 100 de lei pe zi de întârziere, de la data

introducerii acțiunii și până la data primirii ordinului de redobândire a

cetățeniei și la cheltuieli de judecată.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că a depus cerere de redobândire a cetățeniei

române la autoritatea pârâtă, aceasta nefiind soluționată nici până la momentul

sesizării instanței.

Prin întâmpinare,

pârâta a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată,

arătând faptul că instituția pârâtă este operațională abia din august 2010,

după mutarea în noul sediu și încadrarea personalului pentru posturile vacante,

iar cererea reclamantei a fost înregistrată abia în data de 14 iunie 2010. Cu

privire la daunele cominatorii solicitate a invocat inadmisibilitatea acestora,

inaplicabile în materia contenciosului administrativ.

Prin Sentința nr.

2786 din 6 aprilie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată, a obligat pârâta

să soluționeze cererea reclamantului de redobândire a cetățeniei române și să

îi comunice acestuia în termen de maxim 30 de zile de la emitere, ordinul de

aprobare/respingere a cererii de redobândire a cetățeniei, la domiciliul

procesual ales, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, respingând

pretențiile privind plata de daune cominatorii.

Prin aceeași

sentință, a obligat pârâta să achite reclamantului suma de 12,9 de lei, cu

titlu de cheltuieli parțiale de judecată.

Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

Reclamantul a

formulat cerere de redobândire a cetățeniei române înregistrată la instituția

pârâtă sub nr. 25497/RD/2010, însoțită de actele corespunzătoare, dosarul fiind

transmis pârâtei de către Ministerul Afacerilor Externe la data de 4 mai 2010.

Prima instanță a

reținut că, în cauză, s-a fixat termen pentru analiza cererii reclamantului la

data de 27 ianuarie 2011, cu nerespectarea reglementării legale din cuprinsul

art. 141 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 21/1991, în forma în vigoare la

momentul depunerii cererii, în prezent art. 16 alin. (2) lit. c) din lege, în

plus, nefiind finalizate aceste verificări de către instituțiile abilitate,

analiza cererii acestuia a fost amânată pentru ședința comisiei din 28 martie

2001 și respectiv din 25 mai 2011, reținând astfel culpa instituției pârâte în

nesoluționarea cererii reclamantului în termenul legal.

Cu privire la cererea

privind obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii prima instanță a

apreciat că este inadmisibilă, întrucât instituția daunelor cominatorii a fost

o creație a practicii judiciare nu ca mijloc de dezdăunare, ci ca modalitate de

executare silită a obligațiilor de a face, respectiv a nu face intuitu

personae, anterior reglementării prin lege a modalității de executare silită a

unor astfel de obligații, or Legea nr. 554/2004 prevede modalități specifice în

materia contenciosului administrativ, de asigurare a punerii în executare a

obligațiilor de „a face” intuitu persoane dispuse de instanță, anume aplicarea

de amenzi conform art. 24 alin. (2).

Referitor la

cheltuielile de judecată solicitate, prima instanță a apreciat că se impune

acordarea parțială a acestora, respectiv taxele de timbru nu și onorariul de

avocat, întrucât nu s-a depus la dosar contractul de asistență juridică pentru

determinarea ponderii reprezentării judiciare din valoarea întregului contract

și pentru evaluarea onorariului din perspectiva muncii avocatului, așa cum s-a

pus în vedere, în condițiile în care, astfel cum a recunoscut însuși

reprezentantul părții, contractul respectiv are ca obiect și efectuarea tuturor

demersurilor administrative în vederea redobândirii cetățeniei, asigurarea

consultanței pe tot parcursul acestui demers și a tuturor formalităților, iar

nu doar eventuala reprezentare în fața instanței.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs reclamantul T.G., referitor la soluția de acordare

parțială a cheltuielilor de judecată, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

În motivarea căii de

atac, recurentul-reclamant a susținut, în esență, că această soluție nu se

justifică raportat la culpa autorității pârâte rezultată din depășirea

termenului de 5 luni prevăzut de art. 16 alin. (2) lit. c) din Legea nr.

21/1991pentru emiterea avizului, respectiv de 30 de zile pentru emiterea și

comunicarea ordinului privind redobândirea cetățeniei române de către

reclamant, subzistând astfel refuzul nejustificat de soluționare a cererii sub

forma tăcerii administrației.

Recurentul-reclamant

a arătat că cererea de redobândire a cetățeniei române a fost depusă la Secția

Consulară la data de 4 mai 2010 și înregistrată la autoritate la data de 14

iunie 2010.

În ceea ce privește

contractul de asistență juridică încheiat între părți a cărui prezentare s-a

solicitat de către prima instanță, a arătat că a depus la dosar factura și

chitanța ce atestă plata cheltuielilor de judecată, invocând și prevederile

art. 6 alin. (4) din Statutul profesiei de avocat, așa încât în mod greșit

prima instanță a acordat parțial cheltuielile de judecată, constând doar în

taxele de timbru nu și onorariul de avocat.

Prin întâmpinare,

intimata-pârâtă a invocat excepția lipsei de interes, iar pe fond a solicitat

respingerea recursului ca nefondat, arătând că cererea reclamantului a fost

înregistrată la data de 14 iunie 2010, fiind avizată pozitiv în termenul de 5

luni prevăzut de lege în ședința Comisiei din 21 octombrie 2010 și aprobată

prin Ordinul Președintelui ANC nr. 387/P din 16 iunie 2011, așa încât nu se

poate vorbi de un refuz nejustificat de soluționare, în cauză fiind parcurse

toate etapele prevăzute de lege în cadrul procedurii de soluționare a cererii

recurentului de redobândire a cetățeniei române, inclusiv emiterea și

comunicarea ordinului în acest sens.

Totodată, a invocat

și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului care a statuat, în

cauzele privind soluționarea pretențiilor la rambursarea cheltuielilor de

judecată în care sunt cuprinse și onorariile avocațiale, că aceste onorarii

urmează să fie recuperate numai în măsura în care cheltuielile solicitate sunt

dovedite și constituie cheltuieli necesare, care au fost în mod real făcute, în

limita unui cuantum rezonabil.

Examinând sentința

atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de

recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele

ale art. 304

1

, Înalta Curte constată că recursul este nefondat,

pentru motivele ce se vor arăta în continuare.

Criticile

recurentului-reclamant se axează pe culpa autorității pârâte, în raport cu care

apreciază că soluția de acordare parțială a cheltuielilor de judecată este

greșită, iar efectuarea acestora a fost dovedită.

Cât privește termenul

de 5 luni în care trebuia soluționată cererea de redobândire a cetățeniei a

cărui depășire se invocă de către recurent, instanța de control judiciar reține

că acest termen este stabilit de legiuitor pentru verificarea condițiilor

necesare acordării sau redobândirii cetățeniei române și se calculează de la

data înregistrării cererii, a cărui prelungire este necesară uneori atunci când

își găsește justificarea în aspecte legate de complexitatea cererii sau a

procedurii.

În cauză, se constată

că cererea recurentului-reclamant de redobândire a cetățeniei române

înregistrată la autoritate la data de 14 iunie 2010 a fost analizată și avizată

pozitiv la data de 21 octombrie 2010 în termenul de 5 luni prevăzut de lege și

aprobată prin Ordinul nr. 387/P din 16 iunie 2011, comunicat părții la data de

1 iulie 2011 potrivit dovezii existente la fila 21 din dosar.

Așadar, cererea a

fost soluționată potrivit legii, fiind emis și comunicat inclusiv ordinul

privind redobândirea cetățeniei române, astfel că nu se poate reține în sarcina

pârâtei un refuz nejustificat de soluționare a cererii reclamantului în sensul

art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004 definit ca „exprimarea explicită, cu

exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane" pentru a

fi în culpă procesuală.

În fine, instanța de

control judiciar reține că Legea nr. 21/1991 nu prevede un termen pentru

soluționarea cererilor de acordare sau redobândire a cetățeniei române, însă

complexitatea procedurii exclude, în mod obiectiv, incidența termenului de

drept comun, de 30 de zile, prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr.

554/2004 invocat de către recurentul-reclamant, împrejurare care nu poate

încuraja însă autoritatea competentă în tergiversarea acestor cereri, dar câtă

vreme, în prezenta cauză, toate etapele prevăzute de lege au fost parcurse,

inclusiv emiterea (16 iunie 2011) și comunicarea (1 iulie 2011) ordinului

privind aprobarea redobândirii cetățeniei române pentru reclamant, nu există

motive pentru a califica eventualele întârzieri ca nerezonabile care să

fundamenteze o culpă procesuală a pârâtei.

Prin urmare, prima

instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, în funcție de datele

concrete ale speței putând să aprecieze asupra îndeplinirii condițiilor

prevăzute de art. 274 C. proc. civ.

Pentru considerentele

expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge

recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinței,

potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 304 pct. 9 sau art. 304

1

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de T.G. împotriva Sentinței nr. 2786 din 6 aprilie 2011 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 3 aprilie 2012.

Procesat de GGC - DG