ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2377/2015

Decizia nr. 2377/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătății, suspendarea executării Ordinului Ministrului Sănătății nr. R/523 din 26 iulie 2013 până la soluționarea acțiunii de fond privind anularea acestuia.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin Sentința civilă nr. 2999 din 9 octombrie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea de suspendare formulată de reclamantul A. și, în consecință, a dispus suspendarea executării ordinului Ministrului Sănătății nr. R/523 din 26 iulie 2013 până la soluționarea acțiunii de fond privind anularea acestuia.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, prin Ordinul MS R/523 din 26 iulie 2013 s-a dispus ca la data încetării suspendării raportului de muncă pentru incapacitate temporară de muncă, reclamantul A., se revocă din funcția de director general al Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Microbiologie și Imunologie "Cantacuzino" București (INCDMI CANTACUZINO).

Reclamantul a formulat plângere prealabila, aceasta fiind înregistrată la pârât la 1 august 2013, fiind astfel îndeplinită condiția ca la momentul formulării cererii de suspendare să se fi formulat plângerea prealabilă.

Reprezintă o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate a actului administrativ contestat împrejurarea că acesta nu conține nicio motivare în fapt, respectiv nu sunt indicate niciun fel de motive care să fi justificat emiterea actului a cărui suspendare se solicită.

Deși în cuprinsul ordinului sunt indicate mai multe adrese și un referat care ar fi stat la baza emiterii ordinului contestat, aceste înscrisuri nu i-au fost comunicate reclamantului.

De asemenea, deși pârâtul a fost citat de către instanță cu mențiunea de a depune actele care au stat la baza emiterii ordinului contestat, nu a fost depus referatul întocmit de pârât, singurul act care ar fi putut reprezenta o cercetare sau o motivare a ordinului atacat, deoarece adresele INCDMI "Cantacuzino" și a Consiliului de Administrație al acestui institut nu pot reprezenta decât cel mult sesizări asupra activității reclamantului.

Nici textele de lege invocate drept temei al emiterii ordinului atacat nu aduc lămuriri asupra motivelor și a faptelor săvârșite de reclamant de natură a justifica emiterea actului administrativ a cărui suspendare se solicită în prezenta cauză.

Așa fiind, în baza unei cercetări sumare a aparenței dreptului, există o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate a actului a cărui suspendare se solicită.

Reclamantul a invocat faptul că, urmare a ordinului a cărui suspendare o solicită, nu i-au mai fost plătite drepturile salariale și celelalte drepturi ce decurg din calitatea de salariat, situație care reprezintă o pagubă iminentă în accepțiunea art. 2 lit. ș) din Legea nr. 554/2004.

De asemenea, din documentele depuse de ambele părți rezultă că, urmare a ordinului a cărui suspendare se solicită, conducerea institutului este divizată, fapt ce poate conduce la importante neajunsuri și prejudicii activității INCDMI "Cantacuzino", organism cu activitate strategică în domeniul sănătății din România.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinței civile nr. 2999 din 9 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs pârâtul Ministerul Sănătății, solicitând casarea acesteia.

Recurentul a argumentat că nu se poate reține o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate a actului a cărui suspendare se solicită, prin urmare nu este îndeplinită condiția existenței unui caz bine justificat.

Instanța în mod eronat a apreciat că adresele INCDMI Cantacuzino și ale consiliului de administrație al institutului nu pot prezenta decât cel mult sesizări asupra activității reclamantului.

Astfel, în conformitate cu prevederile art. 12 din H.G. nr. 352/2002 privind înființarea INCDMI Cantacuzino, modificată și completată, consiliul de administrație își desfășoară activitatea pe baza regulamentului propriu de organizare și funcționare avizat de Ministerul Sănătății Publice.

În conformitate cu prevederile art. 4 alin. (2) lit. a) din H.G. la care face referire directorul general al INCDMI Cantacuzino este președintele consiliului de administrație.

În conformitate cu prevederile art. 14 din regulamentului propriu de organizare și funcționare al consiliului de administrație al INCDMI Cantacuzino, membrii consiliului de administrație sunt răspunzători, în condițiile legii, pentru îndeplinirea atribuțiilor ce le revin și răspund solidar pentru gestionarea patrimoniului institutului.

Prin urmare, prin adresa nr. x din 25 iulie 2013 formulată către ministrul sănătății de către membrii consiliului de administrație au fost sesizate abateri de la prevederile legale săvârșite de directorul general al INCDMI Cantacuzino, care este și președintele consiliului de administrație.

Examinarea recursului în procedura filtru

Prin încheierea din 31 martie 2015 completul filtru a constatat, pe baza raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) noul C. proc. civ. și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

Analizând actele și lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate, ce se încadrează în drept, din punct de vedere procedural, în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 noul C. proc. civ., instanța de control judiciar constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a reținut în mod corect că, în speță sunt îndeplinite condițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în ceea ce privește suspendarea actului administrativ.

Astfel, reprezintă o îndoială puternică asupra prezumției de legalitate a actului administrativ contestat împrejurarea că acesta nu este motivat în fapt, iar adresele și referatul care sunt indicate în cuprinsul ordinului contestat, nu i-au fost comunicate reclamantului.

Mai mult, referatul invocat de către pârât nu a fost depus nici în instanță, în prezenta cauză.

S-a reținut, de asemenea, în mod corect, că nici textele de lege invocate drept temei al ordinului atacat nu sunt de natură a aduce unele lămuriri în legătură cu situația de fapt reținută.

Pentru aceste considerente, instanța de fond a stabilit în mod întemeiat că, în cauză, este îndeplinită condiția cazului bine - justificat, în sensul art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004.

De altfel, la data de 18 octombrie 2013 a fost emis Ordinul MS nr. R/621 din 18 octombrie 2013 prin care a fost suspendat Ordinul M.S. nr. R/523 din 26 iulie 2013 (actul administrativ atacat în prezenta cauză), fiind emis, apoi, OMS nr. R/622 din 18 octombrie 2013 - un nou ordin prin care reclamantul a fost revocat din funcție; acest ultim ordin constituie, în prezent obiectul acțiunii în justiție în anulare.

Pentru considerentele menționate, cu referire la art. 496 alin. (1) noul C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Sănătății împotriva Sentinței nr. 2999 din 9 octombrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 iunie 2015.

Procesat de GGC - CT