ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2801/2016

Decizia nr. 2801/2016

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea în contencios administrativ înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureș, reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâtele D.G.F.P. Cluj Napoca, prin A.J.F.P. Maramureș, A.J.F.P. Maramureș în nume propriu și Serviciul Fiscal Orășenesc Vișeu de Sus, a solicitat instanței obligarea pârâtelor la soluționarea contestației formulate împotriva actelor administrativ-fiscale reprezentând decizia de impunere nr. F-MM-1969 din 28.09.2011 privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală și raportul de inspecție fiscală nr. 9815 din 28 septembrie 2015, emise de organele de inspecție fiscală din cadrul D.G.R.F.P. Cluj Napoca și A.J.F.P. Maramureș, sub sancțiunea de penalități de 10.000 lei pentru fiecare zi de întârziere până la soluționarea contestației.

Prin sentința civilă nr. 1.133 din 17.05.2016 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în Dosarul nr. x/100/2016, s-a admis excepția de necompetență materială invocată din oficiu de către instanță și s-a declinat competența de soluționare a cererii, în favoarea Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința civilă nr. 196 din data de 22 iunie 2016, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, admis excepția necompetenței materiale a instanței și a declinat competența soluționării acțiunii, în favoarea Tribunalului Maramureș.

Constatându-se ivirea conflictului negativ de competență, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru pronunțarea regulatorului de competență, potrivit art. 135 C. proc. civ.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Verificând cauza, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că, în speță, competența de soluționare a litigiului aparține Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare:

Din actele dosarului rezultă că reclamanta a solicitat instanței obligarea pârâtelor la soluționarea contestației formulate împotriva actelor administrativ-fiscale reprezentând decizia de impunere nr. F-MM-1969 din 28.09.2011 privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală și raportul de inspecție fiscală nr. 9815 din 28 septembrie 2015, emise de organele de inspecție fiscală din cadrul D.G.R.F.P. Cluj Napoca și A.J.F.P. Maramureș, sub sancțiunea de penalități de 10.000 lei pentru fiecare zi de întârziere până la soluționarea contestației.

Prin decizia de impunere nr. F-MM-1969 din 28.09.2011 s-au stabilit în sarcina reclamantei obligații de plată reprezentând TVA și impozit suplimentar, cu accesorii, în cuantum de 1.087.069 lei.

Competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal este reglementată de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 astfel cum a fost modificat prin pct. 2 din Legea nr. 76/2012 potrivit cărora: „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.

Potrivit dispozițiilor legale citate, competența materială de soluționare a cauzelor de către instanțele de contencios administrativ se stabilește în raport de două criterii și anume:

- criteriul valoric în cazul litigiilor privind taxe, impozite, contribuții și datorii vamale, precum și accesorii ale acestora;

- criteriul rangului autorității, în celelalte cazuri.

În speță, după cum se constată, sumele contestate se încadrează în categoria taxelor, impozitelor, contribuțiilor, datoriilor vamale sau accesorii ale acestora.

Acțiunea formulată vizează refuzul autorităților publice pârâte de soluționare a contestației fiscale formulate împotriva deciziei de impunere nr. F-MM-1969 din 28.09.2011 și raportul de inspecție fiscală nr. 9815 din 28 septembrie 2015 privind obligații de plată în cuantum de 1.087.069 lei, astfel că se va stabili competența materială de soluționare a cauzei în raport de criteriul valoric.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 133 alin. (2), art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. SRL în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generala Regională a Finanțelor Publice Cluj Napoca, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Maramureș și Serviciul Fiscal Orășenesc Vișeu de Sus, în favoarea Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 octombrie 2016.