ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1925/2015

Decizia nr. 1925/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/46/2013 la data de 4 iulie 2013, reclamantul Spitalul Județean de Urgență Pitești a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Economiei - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Creșterea Competitivității Economice și Ministerul pentru Societatea Informațională - Organismul Intermediar pentru Promovarea Societății Informaționale:

- anularea actului administrativ reprezentat de nota nr. x din 12 februarie 2013, emis de Ministerul pentru Societatea Informațională, precum și a tuturor actelor administrative ce au stat la baza emiterii acestuia;

- anularea măsurii evidențiate în conținutul acestui act, de a se stabili aplicarea unei corecții financiare în valoare de 25% din valoarea contractului nr. x din 28 octombrie 2010;

- obligarea Autorității de Management pentru Programul Operațional Sectorial Creșterea Competitivității Economice la plata sumelor reținute cu titlu de corecții financiare.

Prin Sentința nr. 18/F-CONT din 30 ianuarie 2014, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul Spitalul Județean de Urgență Pitești, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Economiei - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Creșterea Competitivității Economice și Ministerul pentru Societatea Informațională - Organismul Internațional Pentru Promovarea Societății Informaționale, având ca obiect: anularea notei nr. x din 12 februarie 2013, emisă de Ministerul pentru Societatea Informațională, anularea măsurii evidențiate în conținutul notei privind aplicarea corecției financiare de 25% din valoarea contractului nr. x din 28 octombrie 2010 și obligarea AMPOSCCE la plata sumelor reținute cu titlu de corecții financiare.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul Spitalul Județean de Urgență Pitești, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 din Noul C. proc. civ.

În cadrul motivelor de recurs, încadrate în drept în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentul-reclamant susține faptul că prin hotărârea dată instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

În acest sens, recurentul arată că i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, drept reglementat de dispozițiile art. 6 pct. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și de dispozițiile art. 6 din Noul C. proc. civ., iar garantarea respectării acestui drept reprezintă un principiu fundamental al procesului civil, principiu aplicabil fiecărei faze a desfășurării acestuia.

Precizează recurentul-reclamant că modalitatea în care i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil o constituie ignorarea de către instanță a unei apărări a acestuia hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, apărare ocazionată de manifestările de voință ale celor două pârâte, exprimate pe parcursul procesului în cuprinsul întâmpinărilor pe care le-au depus, respectiv prin invocarea excepției lipsei calității procesuale pasive.

Arată recurentul că instanța a ignorat în totalitate critica ocazionată de poziția exprimată de cele două pârâte în sensul că nici una dintre acestea nu a luat măsura corecției financiare asupra reclamantei, critică potrivit căreia actul administrativ atacat este lovit de nulitate lipsind manifestarea de voință necesară în vederea producerii de efecte juridice.

Apreciază recurentul că i-a fost încălcat astfel dreptul la un proces echitabil, drept care nu poate deveni efectiv decât prin realizarea de către instanță a obligației corelative, aceea de a-i analiza criticile formulate.

În cadrul motivelor de recurs încadrate în drept în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. se arată că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază.

Recurentul arată că din lecturarea considerentelor sentinței recurate rezultă că instanța a apreciat ca legale și temeinice aspectele imputate acestuia ca neregularități în procedura de atribuire, fără a face nicio referire la apărările acestuia și la motivele pentru care aceste apărări ar fi fost înlăturate.

Apreciază recurentul că exigența ca din motivare să facă parte și argumentarea înlăturării susținerilor reclamantului nu a fost îndeplinită, hotărârii judecătorești lipsindu-i motivarea din acest punct de vedere.

În cadrul motivelor de recurs, încadrate în drept în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-reclamant susține faptul că hotărârea a fost dată cu încălcarea normelor de drept material, respectiv a dispozițiilor art. 21 alin. (2

1

) din O.U.G. nr. 66/2011, aplicabil prin raportare la dispozițiile art. 27 din același act normativ, text legal care prezintă cerințele pe care legiuitorul le pretinde oricărui act administrativ emis în temeiul O.U.G. nr. 66/2011 și prin care se stabilesc corecții financiare.

Arată recurentul că premisa legalității unui act administrativ - Notă de constatare a neregulilor și aplicare a corecțiilor financiare emisă în temeiul O.U.G. nr. 66/2011 - este reprezentată de îndeplinirea condițiilor obligatorii de conținut, or actului administrativ atacat în cauză îi lipsesc elemente fundamentale de conținut.

Recurentul apreciază că ambele elemente ale raționamentului instanței, prin care aceasta își fundamentează respingerea criticii sale, vădesc încălcarea textului de lege menționat și care reglementează conținutul obligatoriu al oricărui act administrativ prin care se stabilesc corecții financiare emis în condițiile O.U.G. nr. 66/2011.

Concluzionează recurentul că hotărârea este pronunțată cu încălcarea evidentă a dispozițiilor menționate în condițiile inexistenței elementelor obligatorii de conținut ale notei nr. x din 12 februarie 2013, elemente ce reprezintă premisa legalității actului administrativ atacat.

Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, având în vedere și susținerile părților, Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză ca nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Instanța de control judiciar constată că în speță nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 488 din din Noul C. proc. civ., în vederea casării hotărârii: prima instanță a reținut corect situația de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză și a realizat o încadrare juridică adecvată.

Răspunzând punctual motivelor de recurs, instanța de control judiciar reține următoarele:

Criticile recurentului subsumate acestui motiv de recurs sunt nefondate, având în vedere faptul că prima instanță s-a pronunțat în mod corect asupra excepțiilor invocate în cauză în raport de criticile formulate de către părți, fără a încălca dreptul la un proces echitabil al acestora.

Invocarea unor excepții dirimante în apărare nu poate fi interpretată din punct de vedere juridic drept o recunoaștere sau o infirmare a unui drept substanțial, astfel cum susține în esență recurentul.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților."

Verificând conținutul sentinței atacate, instanța de control judiciar constată că aceasta îndeplinește exigențele menționate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar și logic argumentele care au fundamentat soluția adoptată.

Motivul de recurs analizat nu are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt și de drept folosite de reclamant în cererea de chemare în judecată, instanța având posibilitatea să le grupeze și să le structureze în funcție de problemele de drept deduse judecății, putând să le răspundă prin considerente comune.

Cu alte cuvinte, chiar dacă în motivarea hotărârii judecătorești nu se regăsesc literal toate susținerile invocate de partea reclamantă în legătură cu nelegalitatea actului administrativ contestat în cauză, sentința nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat.

Recurentul-reclamant a invocat faptul că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 21 alin. (2

1

) din O.U.G. nr. 66/2011, aplicabil prin raportare la dispozițiile art. 27 din același act normativ, susținând că textul legal invocat prezintă cerințele pe care legiuitorul le pretinde oricărui act administrativ act emis în temeiul O.U.G. nr. 66/2011, prin care se stabilesc corecții financiare.

Înalta Curte apreciază că nu se poate primi această critică, iar sentința recurată nu este nelegală, întrucât a fost dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material.

Prin nota nr. x din 12 februarie 2013, emisă de Ministerul pentru Societatea Informațională, i s-a adus la cunoștință reclamantului că au fost stabilite corecții financiare datorate ca urmare a încălcării prevederilor O.U.G. nr. 34/2006, aplicate asupra valorilor solicitate spre rambursare, într-o cotă procentuală de 25% din valoarea contractului nr. x din 28 octombrie 2010.

Recurentul susține că nota contestată nu a fost întocmită cu respectarea modelului de conținut prevăzut de Anexa 5 la Normele de aplicare a O.U.G. nr. 66/2011, dar aceste susțineri sunt nefondate, fiind corectă soluția primei instanțe.

Astfel, Curtea de apel a apreciat că în mod corect s-au reținut în sarcina reclamantului abateri de la prevederile O.U.G. nr. 34/2006 vizând procedura de atribuire a contractului de achiziție nr. x din 28 octombrie 2010, contract încheiat în scopul implementării proiectului pentru care s-au alocat fonduri europene, sens în care autoritatea competentă a stabilit corecții financiare evaluate la suma de 920.042,08 lei, conform precizării reclamantului.

Curtea a reținut că reclamantul critică actul administrativ a cărui anulare o solicită din punct de vedere al îndeplinirii cerințelor formale, invocând "Modelul de conținut" menționat la anexa nr. 5 din O.U.G. nr. 66/2011, opinând că lipsa elementelor regăsite în modelul specificat din conținutul actului contestat reprezintă încălcarea drepturilor sale de a supune controlului efectiv legalitatea acestuia, dovedind în același timp și o superficialitate în realizarea corecției și informarea reclamantului cu privire la neregulile constatate.

În mod corect a observat Curtea de apel că reglementarea incidentă prezentei cauze, respectiv O.U.G. nr. 66/2011, nu conține nicio sancțiune legată de modul de întocmire a "Notei de nereguli" într-o altă formă decât modelul respectiv, întrucât importanța este dată de menționarea elementelor esențiale ce dau forță juridică actului administrativ, respectiv descrierea faptelor comise de instituția verificată, ce se încadrează, cu privire la cauza de față, între cele sancționate cu aplicarea corecțiilor în sensul reglementării legale precitate.

Înalta Curte apreciază, în acord cu opinia exprimată de curtea de apel, că Nota supusă analizei instanței de fond conține elementele necesare exercitării controlului din punct de vedere al legalității, dovadă că reclamantul a reușit să-și facă apărarea prin care a argumentat punctul său de vedere vizând susținerea nelegalității și netemeiniciei actului administrativ dedus judecății în ce privește respectarea O.U.G. nr. 34/2006 ce reglementează achizițiile publice.

Ulterior emiterii notei contestate a fost formulată acțiunea adresată instanței de fond și recurentul a putut să-și prezinte argumentele pentru care aprecia că nu se impune aplicarea reducerilor procentuale, astfel că drepturile sale nu au fost vătămate prin nerespectarea condițiilor de formă la întocmirea notei nr. x din 12 februarie 2013.

În legătură cu neregulile constatate și care au dus la aplicarea reducerii de 25%, criticile recurentului sunt nefondate.

În mod corect instanța de fond a reținut temeinicia afirmațiilor regăsite în cuprinsul notelor întocmite de ofițerii de verificare a modului în care reclamanta a realizat procedura achiziției având ca obiect proiectul "E-SĂNĂTATE: Un serviciu în beneficiul cetățeanului - Cod SMIS 6192" în sensul că nu au fost respectate dispozițiile O.U.G. nr. 34/2006 referitoare la asigurarea gradului de publicitate adecvat, împrejurare ce a afectat garantarea unui tratament egal, mai concret un proces de atribuire nediscriminatoriu, obiectiv și transparent.

Înalta Curte apreciază că este corectă opinia instanței de fond, potrivit căreia în speța de față nu ne aflăm în situația de excepție pentru ca să poată fi primită susținerea reclamantului vizând imposibilitatea obiectivă de a detalia cerințele de calificare stabilite pentru participarea la procedura de atribuire datorită unor constrângeri de ordin tehnic impuse de aplicația SEAP, de altfel și nedovedite.

Înalta Curte are în vedere faptul că temeiul de drept care a stat la baza întocmirii notei contestate îl reprezintă tocmai punctul 1.7 "Stabilirea în documentația de atribuire sau în anunțul de participare a unor criterii de calificare și selecție sau a unor factori de evaluări nelegal" din cadrul pct. 1 din Anexa la O.U.G. nr. 66/2011 "Contracte a căror valoare este egală sau mai mare decât plafonul stabilit în legislația națională privind achizițiile publice pentru a exista obligarea publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene", iar în cauza de față valoarea contractului atribuit este mult mai mare decât pragul pentru publicarea în JOUE, fiind încălcate și prevederile art. 55 - 57 din O.U.G. nr. 34/2006, referitoare la termenul de publicare în SEAP a anunțului cu nr. x din 15 septembrie 2011 de atribuire a contractului, față de data încheierii acestuia, respectiv 28 octombrie 2011, astfel cum în mod corect a apreciat și curtea de apel.

În mod corect a constatat curtea de apel că cerințele din documentația de atribuire nu au fost incluse în anunțul de participare, fiind încălcat principiul transparenței, precum și faptul că din probatoriul administrat nu rezultă că autoritatea contractantă s-a aflat în imposibilitate, din punct de vedere tehnic, în sensul publicării în SEAP a tuturor acestor cerințe.

Curtea a constatat în mod corect că pe parcursul derulării procedurii, prin intermediul clarificărilor, o parte din acestea fiind făcute chiar la inițiativa reclamantului, s-au adus modificări, în sensul diminuării cerințelor, în special la partea tehnică, astfel că participarea doar a unui ofertant și absența concurenței denotă modul defectuos în care a fost alcătuită documentația.

Înalta Curte constată, în acord cu instanța de fond, că prevederile art. 194 și art. 196 din O.U.G. nr. 34/2006 nu au fost avute în vedere la întocmirea documentației de atribuire, conducând astfel la impunerea unor cerințe minime de calificare restrictive.

În mod corect a observat curtea de apel că atât prin plângerea prealabilă, cât și prin acțiunea formulată împotriva răspunsului la plângerea prealabilă, instituția reclamantă nu contestă încălcarea dispozițiilor expres prevăzute în legea specială - O.U.G. nr. 34/2006 - ci încearcă să argumenteze care au fost împrejurările care au determinat-o să procedeze în afara cadrului legal, acuzând intimatele de superficialitate în decizia luată.

Astfel, instanța de fond a constatat în mod corect faptul că Nota care face obiect al prezentului litigiu nu a pricinuit nicio vătămare reclamantului prin maniera în care a fost întocmită, câtă vreme beneficiarul a fost în măsură să-și exercite în mod util dreptul de a contesta actul și a făcut-o pe deplin. Faptul că apărarea sa nu a condus și la o soluționare favorabilă nu constituie prin el însuși o cauză de nulitate a actului contestat.

În consecință, Înalta Curte apreciază că instanța de fond a aplicat corect dispozițiile normative mai sus arătate, nefiind fondat nici motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Pentru toate considerentele expuse anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul Spitalul Județean de Urgență Pitești împotriva Sentinței nr. 18/F - CONT din 30 ianuarie 2014 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 mai 2015.

Procesat de GGC - CL