ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2905/2015

Decizia nr. 2905/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 3 august 2012, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Finanțelor prin Oficiul de Plăți și Contracte Phare, B., C. și D., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea procesului-verbal de imputare din 6 iunie 2012 și obligarea pârâților la plata unei despăgubiri în cuantum de 50.000 euro reprezentând prejudiciul adus reclamantei și celor care activează în cadrul A.

Soluția instanței de fond

Prin Sentința nr. 660 din 12 februarie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a respins cererea formulată în contradictoriu cu pârâții B., D. și C. și s-a respins ca neîntemeiată cererea principală formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Prin Oficiul de Plăți și Contracte Phare.

S-a disjuns cererea de chemare în garanție formulată de reclamantă împotriva chematei în garanție B. și s-a dispus înaintarea dosarului la Serviciul Arhivă în vederea constituirii unui dosar separat de fond.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut situația de fapt potrivit căreia, la data de 30 noiembrie 2007, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Prin Oficiul de Plăți și Contracte Phare a încheiat cu reclamanta Contractul de Grant x din 1 ianuarie 2012 cu titlul proiectului "Și romii au dreptul la legalitate", bugetul derulării acestui proiect fiind de 1.399.650 euro, asigurat exclusiv din fonduri Phare.

Perioada de implementare a proiectului a fost de 12 luni, fiind cuprinsă între data de 13 ianuarie 2008 și data de 12 ianuarie 2009.

Costul total al proiectului a fost estimat la 55.556,00 euro, din care suma finanțată din fonduri PHARE este 50.000,00 euro (respectiv 90%).

Prin Decizia nr. 136 din 30 iulie 2012 emisă de către MFP- Oficiul de Plăți și Contractare Phare a fost respinsă ca neîntemeiată contestația formulată de către reclamantă împotriva procesului-verbal de control din 6 iunie 2012.

Ca situație premisă, Curtea a reținut incidența în cauză a prevederilor cuprinse în O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora.

Potrivit art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011, activitățile de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare care sunt în desfășurare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se finalizează și se valorifică cu aplicarea prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 79/2003, aprobată cu modificări prin Legea nr. 529/2003, cu modificările și completările ulterioare.

Din interpretarea per a contrario a prevederilor art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011, Curtea a reținut că activitățile de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare care încep după data intrării în vigoarea a actului normativ menționat anterior sunt reglementate de acesta.

Prin raportare la situația de fapt și de drept menționată anterior, prima instanță a reținut că în mod legal și temeinic verificarea a fost efectuată de către pârâtă în temeiul O.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, precum și a H.G. nr. 875 din 31 august 2011 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora.

Curtea a reținut că Decizia nr. 136/30 iulie 2012 emisă de către MFP- Oficiul de Plați și Contractare Phare prin care a fost respinsă ca neîntemeiată contestația formulată de către reclamantă împotriva procesului-verbal de control din 6 iunie 2012 a fost emisă în temeiul O.G. nr. 66/2011, fiind astfel antrenată în sarcina reclamantei o răspundere legală, de drept public, iar nu o răspundere contractuală.

Cu privire la critica reclamantei potrivit căreia procesul-verbal de control din 6 iunie 2012 a fost emis cu încălcarea termenului general de prescripție extinctivă de 3 ani, s-a apreciat că aceasta este neîntemeiată, întrucât în litigiul dedus judecății răspunderea legală de drept public a reclamantei nu este antrenată în baza prevederilor cuprinse în C. civ.

Astfel, potrivit art. 45 alin. (1) din O.G. nr. 66/2011, "Dreptul de a stabili creanța bugetară se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor datei de închidere a programului, comunicată oficial de către Comisia Europeană/donatorul public internațional prin emiterea declarației finale de închidere, cu excepția cazului în care normele Uniunii Europene sau ale donatorului public internațional prevăd un termen mai mare."

Potrivit textului de lege enunțat anterior, termenul de prescripție începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor datei de închidere a programului, și nu de la momentul finalizării implementării acestuia.

Atâta timp cât nu există o confirmare a închiderii programului din partea Comisiei Europene, termenul de prescripție de 5 ani nu a început să curgă, astfel că nu a intervenit prescripția dreptului de a stabili obligații de plată.

De asemenea, s-a mai reținut în considerentele hotărârii că reclamantei îi revenea obligația de a transmite documentele solicitate de către Autoritatea Contractantă - OPCP - necesare pentru realizarea controlului, precum și de a acorda tot sprijinul necesar pentru desfășurarea activității de verificare în bune condiții, având în vedere faptul că Programul Phare Național 2005 din care face parte și Proiectul PHARE 2005/x din 1 ianuarie 2012, nu a fost declarat închis de către Comisia Europeană, iar Beneficiarul avea obligația păstrării documentelor financiar-contabile timp de 10 ani de la închiderea exercițiului financiar.

Or, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, curtea a reținut că reclamanta nu a făcut în condițiile legii dovada îndeplinirii obligațiilor menționate anterior.

A reținut că declararea neeligibilității cheltuielilor stabilite prin titlul de creanță nr. x din 6 iunie 2012 s-a efectuat ca urmare a încălcării de către reclamantă a prevederilor contractuale, respectiv a regulilor de eligibilitate stabilite prin contract, precum și prin documentele emise de Autoritatea Contractantă/Agenția de Implementare anterior semnării contractului de finanțare - condiții care au fost aduse la cunoștința Beneficiarului și pe care și le-a asumat prin aplicația transmisă, respectiv prin semnarea contractului de grant.

Așadar, reclamanta avea obligația de a transmite documentele solicitate de către Autoritatea Contractantă - OPCP - necesare pentru realizarea controlului, precum și de a acorda tot sprijinul necesar pentru desfășurarea activității de verificare în bune condiții, datorită faptului că Programul Phare Național 2005 nu a fost declarat închis de către Comisia Europeană. Mai mult, tranșa a doua a finanțării nu a fost condiționată de verificarea modului de utilizare conform O.U.G. nr. 66/2011, ci de justificarea avansului conform raportului intermediar, în conformitate cu prevederile art. 7.2. -Contract de Finanțare.

Prin procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din 6 iunie 2012 privind proiectul Phare 2005/x ianuarie 01.12, nu se contestă raportul de audit întocmit la data de 23 februarie 2010, depunerea acestuia fiind o obligație contractuală a Beneficiarului conform prevederilor contractuale (Condiții Speciale și Condiții Generale).

De asemenea, "prin scrisoarea nr. 16E/17 din data de 28 martie 2012, SGG în calitate de Autoritate de Implementare pentru Schema de Grant RO2005/x ianuarie 01, informează OPCP cu privire la imposibilitatea stabilirii gradul, de îndeplinire a obiectivelor proiectului de către beneficiar, respectiv imposibilitatea contactării acestuia", rezultă că inclusiv cu Autoritatea de Implementare - SGG - comunicarea între aceasta și reclamant a întâmpinat dificultăți.

Așadar, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei curtea a reținut că reclamanta nu a făcut în condițiile legii dovada îndeplinirii obligațiilor menționate anterior.

Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din 6 iunie 2012 privind proiectul Phare 2005/x ianuarie 01.12 analizează linia bugetară "Resurse umane" din prisma eligibilității cheltuielilor cu personalul angajat pentru implementarea proiectului, și anume recalcularea salariilor persoanelor angajate cu timp parțial de muncă, cărora li s-au plătit ore suplimentare, contrar prevederilor legale în vigoare, așa cum se prezintă în actul de control, la pag 4, cap. 6.

În plus, Bugetul-anexă la contract nu a fost modificat de părțile contractante în sensul creșterii ratelor unitare pentru Resursele umane alocate de la 6 luni la 12 luni, astfel cum a fost raportat de Beneficiar.

Instanța de fond a constatat că susținerea A. referitor la prelungirea unilaterală de către OPCP a contractului de finanțare cu încă un an este neîntemeiată, întrucât în baza Addendum-ului nr. 2 la Contractul nr. Phare 2005/x ianuarie 01.12, se prevede în mod expres faptul ca "perioada de implementare a Proiectului așa cum e precizat în Anexa I este de 12 luni", iar Addendum-ul nr. 2 a fost semnat la data de 7 noiembrie 2008 de către Beneficiar, prin dl. E., președinte.

Recursul

Împotriva acestei sentințe, reclamanta A. a declarat recurs, în termenul legal, fără însă a depune și motivele pe care se întemeiază cererea de recurs.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cu prioritate regularitatea învestirii cu recursul declarat de reclamanta recurentă, Înalta Curte constată faptul că recursul nu a fost motivat, situație în care se va aplica sancțiunea prevăzută de dispozițiile art. 306 C. proc. civ.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 303 alin. (1) C. proc. civ. recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar la alin. (2) se arată că termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.

Înalta Curte, verificând îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 302 ind. 1 C. proc. civ., constată că recurenta nu și-a îndeplinit obligațiile procedurale prevăzute de lege.

Potrivit art. 302 ind. 1 C. proc. civ. cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

A motiva recursul înseamnă, pe de parte, arătarea motivului de recurs prin identificarea unuia dintre motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ., dar și dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanței, raportat la motivul de recurs invocat.

În cauză, recurenta nu a depus la dosar dezvoltarea motivelor de recurs.

Astfel fiind, pentru considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 306 alin. (1) și art. 302 ind. 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., în raport cu faptul că cererea de recurs formulată, nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se sprijină și nici dezvoltarea acestora, se va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de A. împotriva Sentinței nr. 660 din 12 februarie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 septembrie 2015.

Procesat de GGC - CL