ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1359/2018

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 03.08.2012, sub nr. x/2012, reclamanta Fundația A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor prin Oficiul de Plăți și Contractare Phare, B. S.R.L., C. și D., a solicitat anularea Procesului-verbal de control nr. x și obligarea pârâților la plata unei despăgubiri în cuantum de 50.000 Euro, reprezentând prejudiciul cauzat reclamantei și celor care activează în cadrul Fundației.

La termenul de judecată din 19 noiembrie 2012, reclamanta Fundația A. a depus la dosar o cerere de chemare în garanție a S.C. B. S.R.L., prin care a solicitat: obligarea chematei în garanție la plata despăgubirilor impuse de Statul Român prin Guvernul României, respectiv Ministerul Finanțelor Publice prin Oficiul de Plăți și Contractare Phare, alături de care chemata în garanție a semnat, în calitate de prepus, contractul de finanțare încheiat de reclamantă; obligarea chematei în garanție să depună la dosarul cauzei toate actele și documentele comunicate, precum și corespondența purtată de către aceasta cu reclamanta; obligarea chematei în garanție, alături de pârâtul din cererea principală, respectiv Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, la despăgubirea reclamantei cu suma de 50.000 Euro, reprezentând daune morale.

Prin încheierea de ședință din 19 noiembrie 2012, instanța a dispus introducerea în cauză, în calitate de chemată în garanție, a societății B. S.R.L.

Prin sentința civilă nr. 660 din 12 februarie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a hotărât următoarele:

- respinge cererea formulată de reclamanta Fundația A., în contradictoriu cu pârâții B. S.R.L., D. și C., ca fiind introdusă împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă;

- respinge, ca neîntemeiată, cererea principală formulată de reclamanta Fundația A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, prin Oficiul de Plăți și Contractare Phare;

- disjunge cererea de chemare în garanție formulată de reclamantă împotriva chematei în garanție B. S.R.L. și dispune înaintarea dosarului la Serviciul arhivă în vederea constituirii unui dosar separat de fond.

Cererea de chemare în garanție a societății B. S.R.L., formulată de reclamanta Fundația A., a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 25.02.2013, sub nr. x/2013.

Prin sentința civilă nr. 443 din 14 februarie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins, ca neîntemeiate, excepțiile necompetenței materiale a instanței, inadmisibilității cererii și a lipsei calității procesuale pasive a pârâtei și a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în garanție formulată de reclamanta Fundația A., în contradictoriu cu pârâta-chemată în garanție B. S.R.L., dispunând obligarea reclamantei să plătească chematei în garanție suma de 700 RON, reprezentând onorariu de avocat diminuat, cu aplicarea art. 274 alin. (1) și (3) C. proc. civ.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Excepția de necompetență materială a fost respinsă, ca neîntemeiată, în raport de prevederile art. 17 C. proc. civ., potrivit cărora cererile incidentale sunt în căderea instanței competente să judece cererea principală, prorogare legală de competență care subzistă și după disjungerea cererii de chemare în garanție de cererea principală.

Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei B. S.R.L. a fost respinsă, ca neîntemeiată, întrucât efectele Contractului de finanțare nerambursabilă Phare x.01.01.12, se produc și față de societatea B. S.R.L., în baza art. 7.1.2.2. din contractul de finanțare.

Referitor la excepția inadmisibilității cererii, prima instanță a reținut că susținerile chematei în garanției se subsumează unor apărări de fond, urmând a fi tratate ca atare.

În ceea ce privește fondul cererii de chemare în garanție, s-a reținut că la data de 30.11.2007, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, prin Oficiul de Plăți și Contractare Phare, a încheiat cu reclamanta Contractul de finanțare nerambursabilă x/01.01.12, având drept scop acordarea unei finanțări nerambursabile pentru implementarea Proiectului intitulat "Și romii au dreptul la legalitate", bugetul derulării acestui proiect fiind de 1.399.650 euro, asigurat exclusiv din fonduri Phare.

Perioada de implementare a proiectului a fost de 12 luni, implementarea proiectului începând în ziua imediat următoare celei în care Autoritatea contractantă va emite ordinul de începere a activităților. Astfel, Ordinul de începere a activităților a fost emis în data de 12.01.2008, perioada de implementare fiind cuprinsă între data de 13.01.2008 și data de 12.01.2009.

Conform art. 7.2.3 din contract, orice cerere de plată intermediară și/sau finală trebuie însoțită de un raport de audit, realizat de un auditor autorizat, care este membru al unui organism recunoscut pe plan internațional.

În acest sens, la data de 23.02.2010, a fost emis Raportul de audit semnat de dl. E., legitimație CAFR 900 - administrator al S.C. F. S.R.L., prin care auditorul și-a exprimat opinia cu privire la cheltuielile raportate de către beneficiar în Raportul financiar.

Totalul cheltuielilor verificate de auditor a fost de 42.222,92 euro, care în opinia auditorului, reprezintă cheltuieli eligibile. De asemenea, prin raportul de audit a fost certificată și contravaloarea TVA ce urmează a fi restituită de către Oficiul de Plăți și Contractare Phare, cu mențiunea că certificarea TVA nu a făcut obiectul misiunii de verificare.

În temeiul prevederilor O.U.G. nr. 66/2011, derularea proiectului x/01.01.12, a fost verificată de către Oficiul de Plăți și Contractare Phare, sub aspectul modului de respectare a prevederilor contractuale și de utilizare a fondurilor comunitare, în acest sens, fiind întocmit Procesul-verbal de control nr. x

Prin Decizia nr. 136/30.07.2012, emisă de M.F.P. - Oficiul de Plăți și Contractare Phare, a fost respinsă, ca neîntemeiată, contestația formulată de reclamantă împotriva Procesului-verbal de control nr. x

Pentru implementarea proiectului care a făcut obiectul verificării, beneficiarul a raportat cheltuieli efectuate în cuantum de 42.222,92 euro, cheltuieli certificate atât de către auditor, cât și de asistența tehnică.

Cu toate acestea, din verificarea efectuată de Oficiul de Plăți și Contractare Phare a reieșit faptul că reclamanta nu a respectat, în totalitate, regulile de eligibilitate impuse prin contract - Condiții generale, fapt pentru care, au fost declarate neeligibile unele dintre categoriile de cheltuieli, în timp ce pentru altele au fost solicitate clarificări, respectiv documente suplimentare pentru justificarea acestora.

În urma verificării documentelor primite din partea reclamantei, Oficiul de Plăți și Contractare Phare a stabilit cheltuieli neeligibile în cuantum de 25.673,48 euro și cheltuieli eligibile suplimentar în cuantum de 2,79 euro, reclamanta fiind obligată la restituirea sumei de 30.131,01 euro, conform celor prezentate la Cap. 6 din actul de control.

Curtea de apel a reținut că, în baza clauzei prevăzute la art. 7.1.2.2. din contractul de finanțare nerambursabilă, nu poate fi atrasă răspunderea civilă contractuală, pe calea cererii de chemare în garanție, a societății B., întrucât aceasta nu este răspunzătoare de modalitatea în care reclamanta a executat contractul de finanțare.

Astfel, răspunderea administrativă antrenată împotriva reclamantei prin Procesul-verbal de control nr. x, are un caracter personal și revine reclamantei, în calitate de semnatară a Contractului de finanțare nerambursabilă Phare x.01.01.12, încheiat cu Oficiul de Plăți și Contractare Phare din cadrul Ministerului Economiei și Finanțelor.

Din conținutul Procesului-verbal de control nr. x, rezultă că neregulile stabilite în sarcina reclamantei se referă la încălcarea de către aceasta a contractului de finanțare nerambursabilă, motiv pentru care, răspunderea administrativă pentru aceste încălcări revine, în exclusivitate, reclamantei.

Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanța de fond a reținut că pârâtul M.F.P. - Oficiul de Plăți și Contractare Phare a încheiat cu consorțiul B. un Acord de Finanțare pentru Programul Național Phare 2005, semnat la data de 29.10.2008, proiect de asistență tehnică x.01.01.01, care a avut drept scop sprijinirea implementării strategiei naționale pentru îmbunătățirea situației romilor.

În concordanță cu activitățile prevăzute în graficul de implementare, B. a avut obligația de a evalua și monitoriza proiectele implementate la nivel local de către beneficiarii finali și nu avea obligația de a răspunde pentru modul în care reclamanta și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contractul de finanțare nerambursabilă.

În baza art. 274 alin. (1) și (3) C. proc. civ., curtea de apel a obligat reclamanta să plătească pârâtei - chemată în garanție suma de 700 RON, reprezentând onorariu de avocat diminuat, având în vedere prezența avocatului reclamantei la un singur termen de judecată, complexitatea redusă a litigiului și actele procedurale minimale efectuate de către avocatul reclamantei.

3.1. Împotriva sentinței civile nr. 443 din 14 februarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta Fundația A., invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., republicat.

Recurenta-reclamantă a solicitat modificarea sentinței atacate și rejudecarea pe fond a cauzei, în sensul admiterii cererii de chemare în garanție a societății B. S.R.L., în esență, pentru următoarele motive:

Sentința recurată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv cu interpretarea greșită a anumitor prevederi din contractul de finanțare nerambursabilă. Așa cum s-a înțeles și aplicat în practică, potrivit art. 7.1.2.2. din contractul de finanțare, toată asistența de natură tehnică - economico - financiară era în sarcina chematei în garanție B. S.R.L., documentele de decontare fiind înaintate acestei societăți, care, în virtutea obligației contractuale, le verifica, le completa, dacă era cazul, și le transmitea autorității contractante pentru decontare.

Întocmirea procesului-verbal de constatare a neregulilor a avut la bază documentele furnizate, în parte, de către chemata în garanție, în condițiile în care, conform procedurii, fundația reclamantă a transmis toate documentele intermediare de decontare.

Potrivit concluziilor expertizei contabile extrajudiciare, depusă la dosarul instanței de recurs, se constată o diferență mare între sumele declarate neeligibile prin procesul-verbal de constatare a neregulilor și sumele calculate de expertul contabil, fapt ce denotă culpa chematei în garanție și respectiv, obligația contractuală care îi revenea acesteia, constând în acordarea asistenței de natură economico-financiară în decontarea sumelor eligibile.

Procesul-verbal de constatare a neregulilor a fost emis cu încălcarea termenului general de prescripție extinctivă de 3 ani, în cauză nefiind incidente prevederile art. 45 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011.

3.2. Intimata-chemată în garanție B. S.R.L. a formulat în cauză recurs incident, invocând dispozițiile art. 491 raportat la art. 472 C. proc. civ., coroborate cu art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 7 și 8 C. proc. civ., republicat.

În dezvoltarea motivelor de recurs, intimata a susținut, în esență, că prima instanță nu s-a pronunțat asupra obligației reclamantei de a-și motiva în fapt și în drept cererea de chemare în garanție, nu a soluționat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, în raport cu motivele invocate în susținerea acestei excepții, nu s-a pronunțat asupra argumentelor care au stat la baza invocării excepției inadmisibilității cererii, nu s-a pronunțat asupra solicitării de încadrare corespunzătoare a cererii reclamantei în raport de pretențiile formulate, inclusiv pe aspectul timbrării cererii la valoarea despăgubirilor solicitate, și nu a răspuns tuturor apărărilor pe care le-a formulat pe parcursul procesului.

Intimata-chemată în garanție B. S.R.L. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului declarat de reclamantă, ca nefondat.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor declarate în cauză

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată în raport de motivele de recurs formulate și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Cu titlu preliminar, reținând că în cauză sunt incidente dispozițiile C. proc. civ. de la 1865, sub imperiul cărora a fost promovată acțiunea în contencios administrativ ce a format obiectul dosarului nr. x, în cadrul acestui litigiu fiind formulată și cererea de chemare în garanție dedusă judecății în prezenta cauză, instanța de recurs va califica motivele de casare invocate de recurenta-reclamantă, în raport de dispozițiile C. proc. civ., citate anterior.

Prin urmare, constatând că motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., republicat, le corespund ipotezele reglementate de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., instanța de control judiciar va proceda la analiza sentinței atacate din perspectiva acestor motive de recurs.

Examinând sentința recurată, prin raportare la criticile formulate de recurenta-reclamantă, care se circumscriu motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta este nefondat.

Hotărârea pronunțată de prima instanță satisface cerințele prevăzute de dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., republicat, în considerentele acesteia regăsindu-se motivele de fapt și de drept care au determinat formarea convingerii instanței, fiind examinate efectiv toate problemele esențiale ridicate de părți.

Astfel, sentința recurată cuprinde în motivare argumentele care au format convingerea primei instanțe cu privire la soluția pronunțată, aceste argumente, prezentate într-o manieră concisă și clară, raportându-se în mod necesar, pe de o parte, la susținerile părților și la mijloacele de probă administrate în litigiu, iar pe de altă parte, la prevederile legale aplicabile raportului juridic dedus judecății.

Din parcurgerea considerentelor hotărârii atacate rezultă că judecătorul fondului a procedat la o analiză efectivă a susținerilor formulate de părți pe parcursul procesului, și a înlăturat, argumentat, motivele aduse de către reclamantă în susținerea temeiniciei cererii de chemare în garanție, criticile recurentei reflectând, în fapt, dezacordul acesteia în privința argumentelor care au stat la baza soluției de respingere a cererii deduse judecății, fără a susține însă motivul de recurs invocat.

În contextul arătat, faptul că recurenta-reclamantă nu împărtășește raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția primei instanțe, nu poate conduce la incidența în cauză a motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Criticile formulate de recurenta-reclamantă, subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., sunt neîntemeiate.

Conform prevederilor art. 7.1.2.2. din contractul de finanțare nerambursabilă Phare x/01.01.12, încheiat între Ministerul Finanțelor Publice - Oficiul de Plăți și Contractare Phare, în calitate de autoritate contractantă și Fundația A., în calitate de beneficiar:

"Beneficiarul va ține legătura cu Autoritatea Contractantă (sau B., Asistența tehnică căreia i s-a delegat această obligație de către Autoritatea contractantă) în probleme ce necesită îndrumare, inclusiv alcătuirea listelor de invitați, utilizarea listelor de corespondență și a elementelor promoționale."

În mod corect instanța de fond a reținut că aceste prevederi contractuale nu antrenează răspunderea contractuală a intimatei B. S.R.L., întrucât această societate nu răspunde pentru modul în care reclamanta a înțeles să-și îndeplinească obligațiile asumate prin contractul de finanțare nerambursabilă.

Conform Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/06.06.2012, declararea neeligibilității cheltuielilor a fost rezultatul încălcării de către reclamantă a prevederilor contractuale, respectiv a regulilor de eligibilitate stabilite prin contractul de finanțare, precum și prin documentele emise de Autoritatea contractantă/Agenția de implementare anterior semnării contractului, condiții asumate de către reclamantă prin semnarea contractului de grant.

Contrar susținerilor recurentei, răspunderea stabilită prin procesul-verbal de constatare a neregulilor aparține exclusiv acestei fundații, în calitate de semnatară a contractului de finanțare, fără a exista clauze contractuale potrivit cărora intimata B. S.R.L. atestă legalitatea actelor efectuate de reclamantă în cadrul executării contractului de finanțare.

În raport de materialul probator administrat în cauză, se constată, în acord cu judecătorul fondului, că intimata B. S.R.L. a avut numai obligația de a evalua și monitoriza proiectele implementate la nivel local de către beneficiarii finali și nu de a verifica și/sau stabili creanțe bugetare în baza documentelor justificative, nefiind, prin urmare, răspunzătoare de modalitatea în care recurenta-reclamantă a executat contractul de finanțare.

În condițiile arătate, instanța de control judiciar nu poate primi concluziile raportului de expertiză contabilă extrajudiciară, depus de recurentă la dosarul cauzei, ce vizează clarificarea sumelor declarate neeligibile ca urmare a neprezentării de documente sau a altor cauze, reținute prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/06.06.2012.

În ceea ce privește critica recurentei-reclamante referitoare la emiterea procesului-verbal de constatare a neregulilor cu încălcarea termenului general de prescripție de 3 ani, se constată că aceste susțineri au fost supuse analizei instanței învestite cu soluționarea cauzei ce a format obiectul dosarului nr. x, dezlegarea dată acestei chestiuni de drept de către prima instanță, menținută în calea de atac a recursului, impunându-se cu putere de lucru judecat în litigiul de față.

Pentru motivele arătate, Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de reclamanta Fundația A., ca nefondat.

În conformitate cu prevederile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., analizând cu prioritate, excepția inadmisibilității recursului incident declarat de intimată, Înalta Curte apreciază că excepția este întemeiată.

Pornind de la constatarea anterioară, în sensul că în cauză sunt incidente dispozițiile C. proc. civ. de la 1865, care reglementează la art. 293, fără a fi denumit astfel, apelul incident, instanța de control judiciar reține că această instituție nu poate fi extinsă, prin analogie, în calea de atac a recursului.

La formularea acestei concluzii se are în vedere faptul că art. 316 din C. proc. civ. de la 1865, face trimitere la dispozițiile privitoare la judecata apelului, în timp ce textul art. 293, care consacră apelul incident, este cuprins în capitolul intitulat "Termenul și formele apelului".

Prin urmare, spre deosebire de actuala reglementare a C. proc. civ., care la art. 491 prevede în mod expres că se poate exercita recurs incident, se reține că în prezenta cauză, fiind aplicabile dispozițiile C. proc. civ. de la 1865, instituția recursului incident este incompatibilă cu etapa procesuală a recursului.

Pentru motivele reținute anterior, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul incident declarat de intimata-chemată în garanție B. S.R.L.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Fundația A. împotriva sentinței civile nr. 443 din 14 februarie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Respinge recursul incident formulat de intimata-chemată în garanție B. S.R.L. împotriva aceleiași sentințe civile, ca inadmisibil.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 martie 2018.