ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 756/2015

Decizia nr. 756/2015

Asupra cererii de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat anularea Deciziei de returnare de pe teritoriul României nr. 2416042 din 02 decembrie 2014 emisă de B. - C. - D. București.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că deține aviz de muncă valabil și că nu este real faptul că i-ar fi încetat raporturile de muncă cu societatea angajatoare.

În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile O.U.G. nr. 194/2002.

Examinând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., republicat, excepția necompetenței materiale invocată de intimat prin întâmpinare, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

În conformitate cu dispozițiile art. 132 alin. (1) C. proc. civ., republicat, „când în fața instanței de judecată se pune în discuție competența acesteia, din oficiu sau la cererea părților, ea este obligată să stabilească instanța judecătorească competentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicțională competent”, iar potrivit dispozițiilor art. 129 alin. (2) pct. (2) C. proc. civ., republicat, necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de dat în competența unei instanțe de alt grad.

Așa cum rezultă din analiza lucrărilor dosarului, prin cererea dedusă judecății, reclamantul a formulat plângere împotriva Deciziei de returnare de pe teritoriul României nr. 2416042 din 02 decembrie 2014 emisă de B. - C. - D. București.

Pe de o parte, competența de judecată a Înaltei Curți de Casație și Justiție se referă, conform art. 97 C. proc. civ., republicat, la recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, recursurile în interesul legii, cererile în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept, orice alte cereri date prin lege în competența sa.

Pe de altă parte, potrivit art. 85 alin. (1) din O.U.G. nr. 194/2002

,

decizia de returnare poate fi contestată în termen de 10 zile de la data comunicării la curtea de apel în a cărei rază de competență teritorială se află structura Inspectoratului General pentru Imigrări care a emis decizia de returnare.

Astfel, prin dispozițiile art. 85 alin. (1) din O.U.G. nr. 194/2002 se stabilește o procedură specială, derogatorie de la dreptul comun, în ceea ce privește judecarea contestației formulate împotriva deciziei de returnare.

Pe cale de consecință, în cauza dedusă judecății devin incidente normele speciale care reglementează competența exclusivă a curții de apel în a cărei rază teritorială se află Inspectoratului General pentru Imigrări care a emis decizia, în speță, D. București.

Pe cale de consecință, în temeiul art. 132 alin. (3) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția necompetenței materiale a instanței și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declină competența de soluționare a contestației formulate de A. împotriva deciziei de returnare nr. 2416042 din 02 decembrie 2014 emisă de B., în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Fără cale de atac.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 20 februarie 2015.