ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 69/2015

Decizia nr. 69/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei;

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 3232 din 23 octombrie 2013, a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta B., având ca obiect suspendarea executării procesului verbal de constatare a neregulilor ș

i de stabilire a creanțelor bugetare încheiat de pârâtă la data de 26

iunie 2013 privind proiectul "Achiziția de echipamente pentru servicii rurale", beneficiar, reclamanta, reținând că, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs A., invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat.

În motivarea căii de atac, recurenta a arătat, în esență, că prima instanță a reținut neîndeplinirea condițiilor legale pentru suspendarea actului atacat fără a analiza aspectele esențiale de nelegalitate vădită invocate în susținerea cazului bine justificat și care nasc îndoiala legitimă, cu referire la măsura rezilierii contractului de finanțare ce este rezultatul unei interpretări greșite a Fișei Măsurii 312 și a Memoriului Justificativ, parte integrantă din cererea de finanțare, neefectuând nici măcar un examen sumar al acestor critici.

De asemenea, contrar celor reținute de prima instanță, a susținut că posibilitatea formulării contestației împotriva actului atacat nu acoperă încălcarea dreptului la apărare cu ocazia controlului, iar pârâta avea obligația de a-i notifica pretinsele deficiențe și să-i acorde un termen pentru remedierea lor, conform art. 8.3. din Contractul de finanțare; cât privește paguba iminentă aceasta a devenit efectivă, în prezent organul fiscal demarând deja executarea silită împotriva sa.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat.

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza Încheierii de ședință

din data de

20 octombrie 2014, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., pronunțând în acest sens încheierea de admitere în principiu din data de 19 noiembrie 2014.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului;

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor formulate de intimate și în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat.

i de drept relevante

;

Recurenta-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând suspendarea executării Procesului verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanțelor bugetare încheiat de pârâtă la data de 26 iunie 2013 privind proiectul "Achiziția de echipamente pentru servicii rurale", beneficiar, reclamanta.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".

Contrar celor reținute de prima instanță, în aprecierea cazului bine justificat, se constată că, în speță, împrejurările invocate de recurenta-reclamantă legate de măsura rezilierii contractului de finanțare sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității procesului verbal contestat.

Instanța de control judiciar reține că, prin sentința nr. 306 din 31 ianuarie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea precizată formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta B., a anulat Decizia nr. 27328 din 30 august 2013 și procesul verbal din 26 iunie.2013, exonerând reclamanta de plata sumelor stabilite în sarcina sa, obligând pârâta să-i plătească acesteia suma de 5.613,44 lei, cheltuieli de judecată și onorariu de avocat.

Soluția pronunțată de instanța învestită cu acțiunea în anulare a actului administrativ a cărui suspendare se solicită în prezenta cauză conduce la concluzia că în speță este îndeplinită condiția existenței cazului bine justificat.

În ceea ce privește paguba iminentă, această noțiune are în vedere producerea unui prejudiciu, or, măsura dispusă de autoritatea publică intimată generează o diminuare a patrimoniului recurentei, iar în condițiile în care această consecință este cauzată de un act administrativ în privința căruia a fost răsturnată prezumția de legalitate, prin anularea sa, diminuarea respectivă nu mai are caracter prezumat legal, astfel că și această condiție este îndeplinită.

Pentru considerentele expuse,, în temeiul art. 496 alin. (2) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite recursul, cu consecința casării sentinței atacate și admiterii cererii de suspendare a actului administrativ atacat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 3232 din 23 octombrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată.

Admite cererea de suspendare.

Suspendă executarea procesului verbal din 26 iunie 2013, până la soluționarea definitivă a acțiunii în anulare.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 15 ianuarie 2015.