ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1761/2016

HOTĂRÂRE

04.10.2016

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2016
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1761/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)

Decizia nr. 1761/2016

Asupra cauzei de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 6 București la data de 13 iunie 2016, înaintată de petentul BEJ A. privind pe creditorul B. (Luxembourg) SA., s-a solicitat încuviințarea executării silite împotriva debitorului C. în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit din 17 martie 2008.

Prin Sentința civilă nr. 5626 din 21 iunie 2016, Judecătoria sectorului 6 București a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești.

În considerentele hotărârii s-au reținut următoarele:

În materia executării silite, a reținut instanța, potrivit art. 666 alin. (1) C. proc. civ., executorul judecătoresc va solicita încuviințarea executării de către instanța de executare. Art. 651 alin. (1) C. proc. civ. statuează că instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, dacă legea nu dispune altfel.

Instanța a constată că sediul debitorului este în orașul Ștefănești, județul Argeș și, în consecință, având în vedere că debitorul nu își are sediul în circumscripția Judecătoriei sectorului 6 București, față de prevederile art. 666 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 651 C. proc. civ., s-a admis excepția necompetenței teritoriale și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea instanței de executare, în a cărei rază teritorială se află sediul debitorului, respectiv în favoarea Judecătoriei Pitești.

Învestită prin declinare, Judecătoria Pitești a pronunțat Sentința civilă nr. 6007 din 20 iulie 2016, prin care a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 6 București. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării acestuia.

În motivare a reținut faptul că din înscrisurile depuse la dosar rezultă că domiciliul debitorului este în București, sectorul 6 și, potrivit art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, dacă legea nu dispune altfel.

Cu privire la conflictul negativ de competența, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin cererea formulată în cauză s-a solicitat încuviințarea executării silite împotriva debitorului C. în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit din 17 martie 2008.

Potrivit dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., "instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor", iar alin. (2) prevede că "schimbarea domiciliului sau sediului debitorului ori, după caz, al creditorului după începerea executăm silite nu atrage schimbarea competenței instanței de executare".

Prin urmare, potrivit textului de lege sus-menționat, competența de soluționare a unei cereri privind încuviințarea executării silite, cum este cazul în speța de față, aparține judecătoriei în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

Înalta Curte constată ca la data sesizării organului de executare, debitorul C. avea domiciliul în București, sectorul 6.

Așadar, în cauză, pentru stabilirea competenței de soluționare a cererii, prezintă relevanță domiciliul debitorului la data sesizării organului de executare.

În consecință, având în vedere considerentele expuse, constatând că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 6 București.