ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1400/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

C.S.M.

Prin Hotărârea nr. 517 din 14 iunie 2012,

Plenul C.S.M. a respins cererea privind acordarea avizului anual pentru

menținerea în funcție a domnului D.S., judecător la Tribunalul

Mehedinți, după împlinirea vârstei de 65 de ani. Prin aceeași

hotărâre, s-a propus Președintelui României eliberarea din funcție a

recurentului prin pensionare, începând cu data de 20 iunie 2012.

În motivarea acestei

hotărâri, Plenul C.S.M. a reținut, în esență, că domnul D.S., judecător în

cadrul Tribunalului Mehedinți a solicitat avizarea și menținerea

sa în funcție, după împlinirea vârstei de 65 de ani, în conformitate cu

prevederile art. 83 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul

judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și

completările ulterioare.

Prin Hotărârea nr. 10

din 09 aprilie 2012, Colegiul de conducere al Tribunalului Mehedinți a

formulat un punct de vedere, în sensul acordării avizului de menținere în

funcție.

Din datele existente

în evidența Direcției resurse umane și organizare, a rezultat

faptul că domnul judecător D.S. a împlinit vârsta de 66 de ani la data de 20

iunie 2012, la aceeași dată urmând să expire avizul anual de

menținere în funcția de judecător acordat de Plenul C.S.M. prin

Hotărârea nr. 305 din 19 mai 2011.

Prin Hotărârea nr.

287 din 07 mai 2012, secția pentru judecători a dispus suspendarea din

funcția de judecător a domnului D.S., ca urmare a punerii în mișcare

a acțiunii penale împotriva sa.

Având în vedere că

toate posturile de judecător la Tribunalul Mehedinți sunt ocupate, iar

încărcătura pe judecător s-a situat în anul 2011, semnificativ sub media

națională, Plenul C.S.M a apreciat că nu este oportună menținerea în

funcția de judecător la Tribunalul Mehedinți după împlinirea vârstei

de 65 de ani a domnului judecător D.S.

Întrucât plenul

C.S.M. a hotărât să nu acorde avizul necesar pentru menținerea în

funcție a domnului judecător D.S., în temeiul art. 83 alin. (1) din Legea nr.

303/2004, s-a decis declanșarea procedurii de eliberare din funcție a

domnului judecător D.S. începând cu data de 20 iunie 2012 și înaintarea

Președintelui României propunerea în acest sens.

împotriva Hotărârii Plenului C.S.M.

Împotriva Hotărârii nr.

517 din 14 iunie 2012 a Plenului C.S.M., D.S. a formulat recurs solicitând

anularea hotărârii cu consecința admiterii cererii formulate.

În motivarea cererii

sale, recurentul a arătat, în esență, că hotărârea atacată este nelegală

pentru vicii de formă și fond și adoptată în mod abuziv, cu

încălcarea dreptului la apărare.

Susține

recurentul că intimatul a hotărât în mod abuziv respingerea cererii sale de

acordare a avizului anual, fără ca, în prealabil, să fie intervievat, ori

consultat în vreun mod, deși s-a adresat în acest sens intimatului, cu

cererea nr. 667 din 12 iunie 2012.

În opinia sa,

hotărârea este nelegală și pentru faptul că nu s-a ținut cont de

prezumția de nevinovăție, de perioada pentru care s-a dispus

suspendarea sa din funcție, dar nici de împrejurarea că din actele emise

de Tribunalul Mehedinți cât și de către C.S.M. nu s-a constatat

niciun impediment pentru a-și continua activitatea.

Mai mult decât atât,

arată recurentul, nici nu și-a manifestat intenția de a se pensiona,

deși are decizie de pensionare din 01 februarie 2009, pe care însă nu a

pus-o în aplicare.

Prin întâmpinarea

depusă la dosar, intimatul C.S.M. a invocat excepția de necompetență

materială a Înaltei Curți, solicitând declinarea competenței de

soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios

administrativ și fiscal, în considerarea dispozițiilor art. 10 din Legea nr.

554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările ulterioare, iar în

subsidiar, respingerea cererii ca neîntemeiată.

Intimata apreciază că

dispozițiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind C.S.M. nu

sunt incidente în speță, deoarece hotărârea atacată nu vizează cariera

și drepturile judecătorilor în funcție, recurentul fiind eliberat din

funcție, prin Decretul Președintelui României nr. 488 din 13 iulie 2012,

ca urmare a pensionării.

în recurs

Potrivit art. 13 din Legea

nr. 554/2004, dreptul comun în materia contenciosului administrativ, intimatul a

depus la dosar, în copie, hotărârea atacată și documentele avute în vedere la

adoptarea acesteia.

La termenul din 22

februarie 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție a pus în discuția părților

excepția de necompetență materială în soluționarea prezentei cauze, dezbaterile

fiind consemnate în practicaua prezentei decizii.

Analizând excepția de

ordine publică a necompetenței materiale, în conformitate cu prevederile art. 137

C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că este întemeiată.

Recurentul a supus

controlului instanței de contencios administrativ, pe calea specială prevăzută în

art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, Hotărârea nr. 517 din 14 iunie 2012,

prin care Plenul C.S.M. a respins cererea recurentului privind acordarea

avizului anual pentru menținerea în funcția de judecător la

Tribunalul Mehedinți, după împlinirea vârstei de 65 de ani. Prin

aceeași hotărâre, s-a propus Președintelui României eliberarea din

funcție a recurentului, prin pensionare, începând cu data de 20 iunie 2012.

În temeiul

dispozițiilor art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind C.S.M., pot fi

atacate cu recurs direct la secția de contencios administrativ și fiscal a

Înaltei Curți de Casație și Justiție hotărârile Plenului C.S.M. privind cariera

și drepturile judecătorilor și procurorilor.

În speța de

față, recurentul a fost eliberat din funcția de judecător, începând

cu data de 20 iunie 2012, prin Decretul Președintelui României nr. 488 din

13 iulie 2012.

Întrucât recurentul

nu mai are calitatea de magistrat, se consideră că cererea sa se referă la un

act administrativ unilateral cu caracter individual, respectiv, Hotărârea nr. 517

din 14 iunie 2012 a Plenului C.S.M., în speță fiind aplicabile dispozițiile

cadru în materia contenciosului administrativ, Legea nr. 554/2004, cu

modificările și completările ulterioare.

În raport de

împrejurarea că actul administrativ contestat este emis de o autoritate publică

centrală, sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

în sensul că este competentă să judece prezenta cauză, secția de contencios

administrativ și fiscal a Curții de Apel București.

În consecință, față

de cele arătate mai sus, se va admite excepția de necompetență

materială, invocată de intimatul C.S.M. și se va trimite cauza spre

competentă soluționare la Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția

de necompetență materială invocată de intimatul C.S.M.

Trimite cauza spre

competentă soluționare la Curtea de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 22 februarie 2013.