ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1952/2016

HOTĂRÂRE

18.10.2016

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2016
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1952/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)

Decizia nr. 1952/2016

Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca, cu nr. x/211/2016, la data de 4 februarie 2016, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul B., să se stabilească autoritatea părintească exclusivă în favoarea reclamantei asupra minorei C., să se încuviințeze ca minora să continue școala în limba maghiară până la împlinirea vârstei de 18 ani la liceul D., să se dispună majorarea pensiei de întreținere la cuantumul de 25% din veniturile realizate de către pârât și să se stabilească un program de vizitare în favoarea pârâtului.

În drept, au fost invocate prevederile art. 398, art. 486, art. 499, art. 529 și art. 496 alin. (5) C. proc. civ.

Prin Sentința civilă nr. 5320 din data de 1 iunie 2016, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a cauzei, invocată din oficiu, fiind declinată competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

Instanța a reținut că este învestită cu o cerere principală care are mai multe capete de cerere, dintre care cel privind instituirea autorității părintești exclusive este cel principal, celelalte fiind capete de cerere accesorii, conform art. 30 alin. (3) - (4) C. proc. civ.

Apreciind că instituirea autorității părintești exclusive nu este una dintre cererii vizate de dispozițiile art. 106 Noul C. civ., care se referă exclusiv la ocrotirea minorului prin instituirea tutelei, a curateiei, punerea sub interdicție, reglementate de Cartea I, Titlul III (intitulat Ocrotirea persoanei fizice) Noul C. civ., instanța a reținut că autoritatea părintească este reglementată de Cartea a II-a Titlul IV C. proc. civ., iar pentru celelalte cereri, de competența instanței de tutelă, este aplicabil art. 107 C. proc. civ.

Instanța a mai apreciat că, având în vedere că cererea nu privește bunuri sau drepturi de care părțile pot să dispună, competența teritorială este de ordine publică și poate fi invocată din oficiu.

Cererea a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Brașov la data de 12 iulie 2016.

Prin Sentința civilă nr. 926 din data de 23 septembrie 2016, pronunțată de Judecătoria Brașov, secția civilă, a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca. Constatând ivit conflictul negativ de competență, instanța a suspendat judecarea cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Instanța a reținut că Titlul IV C. civ. intitulat autoritatea părintească cuprinde dispoziții cu privire la autoritatea părintească și exercitarea autorității părintești, locuința copilului și obligația de întreținere, dispoziții conform cărora instanța de tutelă, potrivit interesului superior al copilului, are competența de soluționare a cererilor izvorând din neînțelegeri între părinți cu privire la exercițiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părintești, la stabilirea locuinței copilului, la schimbarea locuinței copilului sau la exercitarea autorității părintești.

Conform acestor dispoziții, aceleiași instanțe de tutelă îi revine competența de soluționare a cererilor având ca obiect exercitarea autorității părintești numai de către unul dintre părinți (art. 398 alin. (1)), stabilirea programului de vizită a minorei (art. 496 alin. (5), încuviințarea ca minora să continue școala în limba maghiară la Liceul D.

În raport de textele legale menționate, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 114 din C. proc, civ. pe capetele 1, 2 și 4 de cerere, care reprezintă o dispoziție specială, ce instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită. Prin domiciliul persoanei ocrotite se înțelege locuința unde aceasta locuiește efectiv la data introducerii cererii.

Astfel, întrucât minorul locuiește efectiv cu mama acestuia în Cluj-Napoca, instanța competentă să soluționeze aceste capete de cerere este Judecătoria Cluj-Napoca, în a cărei circumscripție teritorială locuiește minorul (persoana ocrotită).

În ceea ce privește capătul de cerere de majorare a pensiei de întreținere, instanța a reținut că sunt competente Judecătoria Cluj-Napoca (în baza art. 113 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.) și Judecătoria Brașov (în baza art. 107 C. proc. civ.) iar reclamanta, în baza art. 116 C. proc. civ., a ales să sesizeze Judecătoria Cluj-Napoca.

Analizând conflictul negativ de competență, cu a cărui soluționare a fost învestită, în temeiul art. 133 și urm. C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

În speță, acțiunea formulată de reclamantă are ca obiect măsuri ce se cer a fi luate în legătură cu fiica sa minoră, C. născută la data de 31 august 2008, rezultată din căsătoria cu pârâtul, desfăcută prin Sentința civilă nr. 11049 din 27 septembrie 2010. Astfel, prin acțiunea formulată reclamanta a solicitat să se stabilească autoritatea părintească exclusivă în favoarea reclamantei asupra minorei C., să se încuviințeze ca minora să continue școala în limba maghiară până la împlinirea vârstei de 18 ani la liceul D., să se dispună majorarea pensiei de întreținere la cuantumul de 25% din veniturile realizate de către pârât și să se stabilească un program de vizitare în favoarea pârâtului.

Situația juridică invocată prin acțiunea introductivă derivă din raportul de filiație dintre părinți și copii, ceea ce determină incidența regulilor din materia autorității părintești.

Astfel, Titlul IV C. civ. intitulat "Autoritatea părintească" cuprinde dispoziții cu privire la autoritatea părintească și exercitarea autorității părintești, locuința copilului și obligația de întreținere, dispoziții conform cărora instanța de tutelă, potrivit interesului superior al copilului, are competența de soluționare a cererilor izvorând din neînțelegeri între părinți cu privire la exercițiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părintești (art. 486), la stabilirea locuinței copilului (art. 496), la stabilirea dreptului părintelui care nu locuiește cu minorul de a avea legături personale cu acesta (art 496 alin. (5)) la schimbarea locuinței copilului (art. 497), la exercitarea autorității părintești (art. 504 coroborat cu art. 396 alin. (1) C. civ.) sau la stabilirea obligației de întreținere (art. 499 alin. (4) C. proc. civ.)

Aceleiași instanțe de tutelă îi revine și cu prilejul divorțului, competența de soluționare a cererilor având ca obiect exercitarea autorității părintești numai de către unul dintre părinți (art. 398 alin. (1), stabilirea locuinței copilului minor în lipsa înțelegerii dintre părinți sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului (art. 400 alin. (1) sau stabilirea contribuției fiecărui părinte la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copiilor (art. 402 alin. (1).

Conform dispozițiilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ., cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită.

Sintagma cereri privind ocrotirea persoanei fizice include atât cereri ocrotirea minorului prin părinți, în sensul art. 106 alin. (1) teza I C. civ., cât și cererile care decurg din exercitarea autorității părintești reglementate de Titlul IV din Cartea a II-a - Despre familie - C. civ.

De asemenea, conform dispozițiilor art. 76 din Legea nr. 76/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., până la organizarea instanțelor de tutelă și familie, judecătoriile sau, după caz, tribunalele ori tribunalele specializate pentru minori și familie vor îndeplini rolul de instanțe de tutelă și familii, având competența stabilită potrivit C. civ., C. proc. civ., prezentei legi, precum și reglementărilor speciale în vigoare.

Înalta Curte reține că dispozițiile art. 114 alin. (1) C. proc. civ., ce instituie o competență teritorială exclusivă, de ordine publică, în favoarea instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită, au caracter de normă specială în raport cu dispozițiile art. 107 C. proc. civ., conform cărora cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Prin aplicarea prevederilor legale anterior menționate, având în vedere că minora C., atât la data introducerii cererii de chemare în judecată, cât și în prezent, locuiește cu mama sa, în municipiul Cluj-Napoca, constatând că Judecătoria Cluj-Napoca este instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul persoana ocrotită cu privire la care se solicită luarea măsurilor ce fac obiectul prezentei pricini, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.