ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1729/2016
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1729/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Decizia nr.
1729/2016
Asupra cauzei
de față, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 429/R din
3 iulie 2014, pronunțată de Tribunalul Hunedoara, secția I
civilă, a fost respinsă contestația în anulare formulată de
către contestatorul A. împotriva Deciziei civile nr. 888/R din 8 noiembrie
2013, pronunțată de Tribunalul Hunedoara, secția I civilă,
în Dosarul nr. x/272/2012.
Împotriva
acestei decizii contestatorul A. a promovat o cale de atac intitulată
"apel", care, prin Decizia civilă nr. 9 din 22 ianuarie 2015,
pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, a
fost respinsă ca inadmisibilă.
Această
hotărâre a fost atacată de contestator pe calea extraordinară a
recursului, înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție,
secția I civilă, la data de 27 februarie 2015.
Prin
încheierea de ședință din 8 mai 2015, Înalta Curte constatând
că niciuna dintre părți nu s-a înfățișat la dezbateri
și nici nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, a dispus
suspendarea judecății cauzei în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C.
proc. civ.
De la data
suspendării cauzei, niciuna din părți nu a solicitat repunerea
pe rol a cauzei, motiv pentru care s-a dispus citarea părților pentru
termenul din 30 septembrie 2016 în vederea discutării perimării
cauzei.
Examinând
excepția dirimantă și peremptorie a perimării,
invocată din oficiu, la termenul de judecată din 30 septembrie 2016,
Înalta Curte reține următoarele:
Întrucât de
la data suspendării, 8 mai 2015, cauza a rămas în nelucrare, mai mult
de un an, sunt incidente dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., ce
reglementează instituția perimării.
Astfel,
potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în
judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice cerere
de reformare sau de revocare, se perimă de drept chiar împotriva
incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții,
timp de un an.
Prin urmare,
perimarea implică prezumția de renunțare tacită a
părții la judecată și constituie, totodată, o
sancțiune a pasivității ei, vizând orice cerere de chemare în
judecată sau de exercitare a unei căi de atac recurs,
contestație, revizuire, operând de drept, la împlinirea termenului legal,
împotriva oricăror persoane fizice, inclusiv a celor lipsite de
capacitate, precum și a oricăror persoane juridice.
Termenul de
perimare începe să curgă de la data ultimului act procedural
făcut în cauză. El se întrerupe prin îndeplinirea unui act de
procedură în scopul judecării, se suspendă pe timpul cât partea
este împiedicată de a stărui în judecată din cauza unor
împrejurări mai presus de voința sa.
Perimarea
este indivizibilă, în sensul că cererea de perimare sau actul
întrerupător de perimare făcut de unul din reclamanți sau
pârâți folosește și celorlalți. Perimarea se constată
din oficiu sau la cerere și are ca efect stingerea procesului,
fără a stinge însă dreptul la acțiune, care poate fi
exercitat cât timp nu este prescris.
Curtea Constituțională,
prin Decizia nr. 311 din 15 noiembrie 2001, publicată în M. Of. nr.
25/17.01.2002, a statuat că: "perimarea reprezintă o
sancțiune procedurală determinată de necesitatea de a curma
starea de incertitudine creată asupra raporturilor juridice deduse
judecății prin cererea lăsată în nelucrare timp de un an,
din vina părții."
Cum, în
cauză, de la data suspendării judecății, 8 mai 2015,
niciuna din părți nu a depus diligențe, pentru repunerea pe rol
a cauzei în vederea continuării judecății și cum de la data
ultimului act procedural din 8 mai 2015 a trecut mai mult de un an, timp în
care cauza a rămas în nelucrare, neexistând cazuri de suspendare sau de
întrerupere a cursului perimării prevăzute de art. 249 și art.
250 C. proc. civ. și nici acte de procedură ce trebuiau îndeplinite
din oficiu, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 252 C. proc. civ.,
Înalta Curte urmează a constata perimat recursul declarat de
recurentul-contestator A. împotriva Deciziei nr. 9 din 22 ianuarie 2015 a
Curții de Apel Alba Iulia, secția I civilă.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE
LEGII
D E C I D E
Constată
perimat recursul declarat de recurentul-contestator A. împotriva Deciziei nr. 9
din 22 ianuarie 2015 a Curții de Apel Alba Iulia, secția I
civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi, 30 septembrie 2016.
Procesat
de GGC - NN