ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1199/2017

Decizia nr. 1199/2017

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea adresată Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, A. a formulat cerere de revizuire a Deciziei nr. 1395 din 17 octombrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în temeiul art. 509 pct. 2 și 8 C. proc. civ.; prin aceeași cerere, revizuenta a solicitat suspendarea executării hotărârii atacate, în temeiul art. 512 C. proc. civ.

Prin Decizia nr. 127/R-Cont din 26 ianuarie 2017 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a fost declinată în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal competența de soluționare a cererii de revizuire formulată de A., pentru motivul întemeiat pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

2.1. Hotărârea atacată cu revizuire

Prin Decizia nr. 1395/R-Cont din 17 octombrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a fost admis recursul declarat de reclamanta B., în contradictoriu cu intimații Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, A. și Președintele Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă, a fost casată Sentința nr. 101 din 21 ianuarie 2016, pronunțată de Tribunalul Dolj, în Dosarul nr. x/63/2013, și, rejudecând cauza, a fost anulat Ordinul nr. 543 din 9 august 2013, în sensul că a fost dispusă reintegrarea reclamantei pe funcția deținută sau pe o funcție similară, cu obligarea pârâtei la plata despăgubirilor aferente drepturilor salariale indexate, majorate și recalculate, între data eliberării din funcție și data reintegrării.

2.2. Hotărârea considerată potrivnică

Prin Sentința nr. 136/2013 din 15 martie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. y/54/2012, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta B., în contradictoriu cu Agenția Națională de Integritate, privind anularea Raportului de evaluare a incompatibilităților nr. 44185/G/II din 5 octombrie 2012, hotărâre irevocabilă, prin Decizia nr. 4204 din 7 noiembrie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

II. Decizia Înaltei Curți

Înalta Curte, examinând cererea de revizuire în raport cu decizia atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, constată nefondată cererea de revizuire, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Analizând motivul de revizuire invocat de revizuentă, Înalta Curte reține că în conformitate cu dispozițiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. „(1) Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: 8. există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite,care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri;”.

Pentru a fi aplicabile dispozițiile mai sus arătate este necesar ca hotărârile să conțină elemente caracteristice pentru existența lucrului judecat, să fie vorba de aceeași pricină, aceleași părți, în aceeași calitate.

În cauza de față, din analiza hotărârilor invocate ca fiind potrivnice, în raport de care se analizează motivul de revizuire invocat, se constată că acestea nu conțin elementele caracteristice pentru existența lucrului judecat, întrucât sentința/decizia ce fac obiectul analizei în cauza de față, sunt hotărâri pronunțate în cauze diferite, având obiect diferit.

Astfel, prin Decizia nr. 1395/R-Cont din 17 octombrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost soluționată definitiv cauza având ca obiect analiza legalității ordinului de destituire din funcție a reclamantei B., fiind dispusă anularea ordinului atacat și reintegrarea în funcție a reclamantei.

Prin Sentința nr. 136/2013 din 15 martie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a fost soluționată cauza având ca obiect anularea raportului de evaluare privind constatarea existenței unei incompatibilități în privința reclamantei B., fiind respinsă acțiunea, soluție rămasă definitivă, prin Decizia nr. 4204 din 7 noiembrie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care a fost anulat, ca netimbrat, recursul declarat de reclamantă.

Având în vedere situația de fapt prezentată, Înalta Curte constată că nu există hotărâri potrivnice, deoarece nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. invocate în susținerea cererii.

Înalta Curte reține că rațiunea reglementării revizuirii prevăzute de dispoziția arătată se găsește în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, atunci când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți.

Având în vedere că instanța învestită cu soluționarea unei cereri de revizuire în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu poate face nici o apreciere asupra temeiniciei și legalității soluțiilor date prin cele două hotărâri arătate ca fiind potrivnice, ci procedează strict la verificarea faptului dacă ultima hotărâre a fost pronunțată cu încălcarea principiului puterii de lucru judecat, Înalta Curte constată faptul că în dosarele arătate, în care au fost pronunțate hotărârile ce sunt invocate ca fiind potrivnice, nu a fost afectat principiul autorității de lucru judecat.

Aceasta întrucât nu există identitate de obiect între cererile soluționate prin hotărârile invocate ca fiind potrivnice. Astfel, prin decizia atacată cu revizuire (Decizia nr. 1395/R-Cont din 17 octombrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal) a fost soluționată o acțiune ce a avut ca obiect raportul de serviciu al reclamantei cu intimata Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, fiind analizată legalitatea ordinului de destituire din funcția deținută, iar prin sentința invocată ca fiind potrivnică (Sentința nr. 136/2013 din 15 martie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal) a fost analizată legalitatea raportului de evaluare întocmit de Agenția Națională de Integritate, evaluare prin care a fost constatată existența unei stări de incompatibilitate ca urmare a exercitării simultane, în perioada 19 noiembrie 2009 - 29 iulie 2010, a funcției de consilier local, precum și a funcției de director coordonator al Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă Dolj.

Văzând cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimată și dovezile depuse la dosar în conformitate cu art. 452 C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va dispune obligarea revizuentei la plata către intimata B. a cheltuielilor de judecată, constând în cheltuieli de transport.

Pentru considerentele arătate, în raport cu dispozițiile art. 509 cu referire la art. 513 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei nr. 1395/R - CONT din 17 octombrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondată.

Obligă revizuenta A. la plata sumei de 518 RON, către intimata B., reprezentând cheltuieli de judecată.

Cu recurs la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 martie 2017.

Procesat de GGC - LM