ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1033/2017

Decizia nr. 1033/2017

Asupra cauzei de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la C.S.M., contestatorul A., procuror la Parchetul de pe lângă Judecători Ineu, a solicitat eliberarea din funcția de procuror și numirea în funcția de judecător la Judecătoria Chișineu Criș, în temeiul dispozițiilor art. 61 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Prin Hotărârea nr. 1.273 din 27 octombrie 2016, Plenul C.S.M. a respins cererea formulată de A., reținând, în esență, că la Parchetul de pe lângă Judecătoria Ineu încărcătura de dosare pe procuror și încărcătura pe schemă se situează semnificativ peste media națională și că în situația admiterii cererii această unitate de parchet va funcționa doar cu doi procurori, ceea ce ar putea să afecteze buna funcționare a instanței.

Contestatorul A. a formulat în condițiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind C.S.M., republicată, cu modificările și completările ulterioare, contestație împotriva Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 1.273 din 27 octombrie 2016, solicitând anularea hotărârii și pe cale de consecință, obligarea Consiliului să emită o nouă hotărâre prin care să aprobe cererea sa de numire în funcția de judecător la Judecătoria Chișineu Criș.

La data de 14 martie 2017, contestatorul a depus cerere prin care arată că înțelege să renunțe la judecata acțiunii, întemeiată pe art. 406 C. proc. civ., cerere ce a fost comunicată intimatului pentru termenul din 16 martie 2017.

Înalta Curte reține că manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecata contestației, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al contestatorului care nu este supus cenzurii instanței, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 C. proc. civ.

Văzând dispozițiile art. 406 alin. (1) C. proc. civ., în conformitate cu care se poate renunța oricând la judecată, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă, și având în vedere dispozițiile art. 22 alin. (6) C. proc. civ., potrivit cărora judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel, Înalta Curte va lua act de cererea contestatorului de renunțare la judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunțarea la judecarea contestației formulată de A. împotriva Hotărârii nr. 1.273 din 27 octombrie 2016 a Plenului C.S.M.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 martie 2017.

Procesat de GGC - N