ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 733/2017

Decizia nr. 733/2017

Asupra cauzei constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1074 din 1 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, a fost respinsă ca neîntemeiată contestația formulată, în condițiile art. 35 din Legea nr. 165/2013, de A., B. și C. împotriva Deciziei nr. 127 din 21 noiembrie 2013 emisă de D.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel numiții B. și C., dar și apărătorul ales (E.) în numele și pentru contestatoarea A. decedată, după pronunțarea hotărârii de primă instanță, dar până la comunicarea acesteia către parte.

Prin încheierea din 9 decembrie 2015, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, învestită cu judecarea cererilor de apel, a suspendat judecarea acestora în temeiul art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la introducerea în cauză a moștenitorilor reclamantei A.

Împotriva acestei încheieri, la data de 9 decembrie 2016, au declarat recurs reclamanții (apelanți) B. și C., solicitând casarea încheierii și trimiterea cauzei pentru continuarea judecății la aceeași instanță.

În motivarea recursului, neîncadrat în drept, recurenții au susținut, în esență că judecata apelurilor a fost suspendată în mod nelegal până la introducerea în cauză a moștenitorilor numitei A., în condițiile în care această parte nu mai avea niciun interes în susținerea procesului, urmare a înstrăinării drepturilor sale către recurenți. Deși la primul termen de judecare a cauzei în apel au adus la cunoștința instanței aceste împrejurări și au solicitat scoaterea din cauză a respectivei părți, care nu mai avea niciun interes în susținerea apelului - apelul său fiind declarat doar de apărătorul inițial, după decesul acesteia, în numele unor eventuali moștenitori, deși din informațiile deținute de recurenți, partea în cauză nu era căsătorită și nu a avut copii în Canada - instanța nu a ținut cont de aceste argumente, suspendând judecata până la introducerea în cauză a moștenitorilor decedatei.

Încercările de identificare a respectivilor moștenitori au rămas zadarnice, în timp ce apelurile lor nu pot fi soluționate, cu toate că cel al numitei Ivănescu a fost introdus după decesul acesteia, deci de o persoană lipsită de capacitate de folosință, care la data declarării nu mai avea niciun interes întrucât își înstrăinase toate drepturile.

Recursul a fost comunicat intimatei D., care nu a formulat întâmpinare, iar la data de 27 februarie 2017 a fost întocmit raport asupra admisibilității acestuia în condițiile art. 493 alin. (2) C. proc. civ. Raportul a fost comunicat părților, care nu au formulat puncte de vedere, iar prin încheierea din 12 aprilie 2017 recursul declarat a fost admis în principiu, acordându-se termen în ședință publică pentru soluționarea acestuia.

Se reține și că, la data de 11 aprilie 2017, recurenții au depus la dosar copii ale contractelor de vânzare-cumpărare de drepturi ce au fost încheiate de către reclamanta inițială în privința dreptului litigios dedus judecății (contracte regăsite și în dosarul de apel) și copia contractului de cesiune de drepturi autentificat din 11 aprilie 2017, susținându-se că au făcut dovada dobândirii dreptului litigios în proporție de 100%.

Analizând recursul declarat, în raport de temeiul de drept prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în ale cărui dispoziții criticile acestuia se încadrează, Înalta Curte apreciază caracterul său întemeiat.

Se reține în acest sens că numita A., cetățean român și canadian, este cea care a inițiat litigiul de față, formulând, în temeiul art. 35 din Legea nr. 165/2013, o contestație împotriva Deciziei nr. 127 din 21 noiembrie 2013 emisă de intimata D. prin care a solicitat recunoașterea dreptului său la acordarea măsurilor reparatorii în condițiile art. 18 lit. a) și art. 31 din Legea nr. 10/2001 republicată, cu modificările și completările ulterioare, pentru cele 51% acțiuni deținute de bunicul său F. la SC G. SRL, ce a fost abuziv desființată de autoritățile comuniste, iar activele sale preluate în temeiul Decretului nr. 92/1950.

Tot contestatoarea este cea care, în fața primei instanțe, a formulat o cerere de chemare în judecată a altor persoane, respectiv a numiților B. și C., justificat de încheierea cu aceștia a contractelor de tranzacție autentificat din 29 noiembrie 2011 - prin care a transmis numitului B. 35% din drepturile ce-i revin asupra tuturor părților sociale/acțiunilor deținute de autorii săi F. și H. la SC G. SRL - și de vânzare-cumpărare de drepturi, autentificat din 13 decembrie 2012 - prin care reclamanta a cesionat lui C. 4,30% din drepturile cuvenite cu privire la acțiunile deținute de autorii săi asupra SC G. SRL.

Hotărârea de primă instanță a fost pronunțată în contradictoriu cu cele trei persoane menționate, în calitate reclamanți, și cu intimata D., emitenta deciziei contestate, iar ulterior acestui moment, dar mai înainte de comunicarea hotărârii către părți, respectiv în data de 15 martie 2015, contestatoarea A. a decedat.

Se reține, de asemenea, că la termenul de judecată din 08 decembrie 2015, în fața instanței de apel, apelanții-reclamanți B. și C. au depus o serie de înscrisuri doveditoare prin care au probat dobândirea unor cote procentuale suplimentare din dreptul litigios dedus judecății, în ceea ce-l privește pe C., respectiv prin înfățișarea contractului de vânzare-cumpărare de drepturi autentificat din 22 noiembrie 2012, ce confirmă cesiunea în favoarea acestuia a unui procent de 50% din drepturile cuvenite reclamantei inițiale asupra părților sociale/acțiunilor deținute de autorii săi asupra SC G. SRL.

La același termen s-a depus și contractul de vânzare-cumpărare de drepturi autentificat sub nr. 74/20 ianuarie 2012, prin care s-a probat cesionarea de către aceeași reclamantă a unui procent de 10,70% din dreptul litigios în favoarea numitului I. și a unui procent de 4,30% în favoarea numitului J., acest din urmă procent fiind revândut de reclamantă în favoarea lui C. prin contract de vânzare-cumpărare de drepturi autentificat din 13 decembrie 2012 (depus la dosar încă din fața primei instanțe), în urma revocării parțiale, pentru motivul neplății prețului procentului cesionat de 4,30% din dreptul litigios, a convenției inițiale autentificat din 20 ianuarie 2012.

În sfârșit, prin înscrisurile administrate în calea de atac a recursului, recurenții au probat încheierea contractului de cesiune de drepturi autentificat din 11 aprilie 2017, în baza căruia procentul de 10,70% din dreptul litigios dobândit de numitul I. de la reclamanta inițială, a fost transmis de aceasta în favoarea recurentului C.

Examinarea corelată a tuturor acestor convenții confirmă împrejurarea că, anterior intervenirii decesului său și încă din etapa judecății în fața primei instanțe, reclamanta inițială înstrăinase integral dreptul litigios dedus judecății prin vânzări succesive procentuale în favoarea mai multor persoane, nemaiexistând interesul menținerii sale în proces deoarece, prin vânzarea dreptului litigios dedus judecății a operat și o transmitere convențională a calității sale procesuale.

Dacă la data suspendării judecății dispuse de instanța de apel în temeiul dispozițiilor art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. era neclarificat doar cadrul procesual al judecății în apel (ca urmare a faptului că nu fuseseră introduși în proces toți cesionarii cotelor procentuale din dreptul litigios),era neîndoielnic că, încă de la un moment anterior declarării apelului în numele și pentru reclamanta A., al cărei deces intervenise la 15 martie 2015, aceasta pierduse calitatea de parte în proces, ca efect al transmisiunilor convenționale realizate de aceasta asupra însuși dreptului dedus judecății în litigiu.

Prin urmare, deși formal învestită cu un apel exercitat în numele și pentru reclamanta decedată ulterior pronunțării hotărârii de primă instanță, Curtea de apel nu era ținută de aplicarea dispozițiilor art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. întrucât ar fi trebuit să observe că decesul survenit nu privea vreuna din părțile litigante, ci pe reclamanta inițială, care pierduse însă ulterior introducerii acțiunii calitatea de parte odată cu transmisiunile convenționale realizate și care au vizat dreptul litigios dedus judecății în integralitatea sa.

Cum transmiterea calității procesuale a reclamantei a operat în favoarea dobânditorilor dreptului litigios încă de la data și odată cu realizarea convențiilor menționate, eventuala scoatere din cauză a reclamantei inițiale nu mai avea a fi discutată, în ipoteza supraviețuirii sale, în contradictoriu cu aceasta și pe cale de consecință, nici cu moștenitorii săi, în varianta survenirii decesului său, astfel după cum a apreciat instanța de apel la termenul de judecată din 08 decembrie 2015.

Justificarea menținerii reclamantei inițiale în proces ori cea a discutării contradictorii a scoaterii sale din proces (în raport cu eventualii săi moștenitori) nu se poate regăsi în clauzele convențiilor de cesionare a cotelor procentuale din dreptul dedus judecății pe care aceasta le-a încheiat și care toate au cuprins pacte comisorii de revocare a convențiilor în cazul neplății tranșelor de preț (care au fost eșalonate și până la momentul încasării despăgubirilor) întrucât acestea vizează strict raporturile dintre cedentă și cesionari, în timp ce dreptul litigios asupra căruia are loc judecata este opus intimatei D.

Întrucât măsura dispusă, în circumstanțele analizate, a avut ca efect întreruperea cursului unei judecăți ale cărei condiții procesuale - drept, interes, calitate, capacitate - se regăsesc în prezent doar în persoana recurenților-reclamanți B. și C. și nu a cedentei decedate, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa încheierea atacată și va dispune continuarea judecății la aceeași instanță în cadrul procesual constituit în urma transmisiunilor succesive ale dreptului litigios realizate de reclamanta inițială.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanții C. și B. împotriva încheierii de ședință din 9 decembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează încheierea atacată și trimite cauza aceleiași instanțe pentru continuarea judecății.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 mai 2017.