ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1889/2016

Decizia nr. 1889/2016

Asupra recursului de fața, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 2 București l

a data de 7 iunie 2013, ulterior declinată în favoarea Tribunalului București, reclamanții A., B., C. și D. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 39.400 euro (171.390 RON) reprezentând valoarea apartamentului situat în București, sector 2, cumpărat conform contractului de vânzare-cumpărare din 07 februarie 1997, către reclamanții A. și B. (această sumă urmând să fie actualizată în raport cu indicele de inflație), plus sporul de valoare; obligarea pârâtului la plata sumei de 95.754 euro (416.530 RON) reprezentând valoarea apartamentului situat în București, sector 2, cumpărat conform contractului de vânzare-cumpărare din 7 februarie 1997, către reclamanții C. și D. (această sumă urmând să fie actualizată în raport cu indicele de inflație), plus sporul de valoare și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 1367 din 16 octombrie 2014, Tribunalul București, s

ecția a Ill-a civilă, a admis acțiunea formulată de reclamanții A., C., B. și D., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, și a obligat pârâtul la plata sumei de 95.754 euro în echivalent în RON la data plății către reclamanții C. și D. cu titlu de despăgubiri, precum și la plata sumei de 39.400 euro în echivalent în RON la data plății către reclamanții A. și B.

Prin decizia nr. 32/A din 28 ianuarie 2016, Curtea de Apel București, s

ecția a IV-a civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de D.G.R.F.P. București, împotriva sentinței nr. 1367/2014 a Tribunalului București.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice,

solicitând casarea hotărârii atacate și admiterea apelului declarat de pârât, cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată formulată de reclamanți.

Analizând recursul în condițiile dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ. ca referire la cele ale art. 499 teza finală C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, înalta Curte reține următoarele:

Decizia nr. 32/A din 28 ianuarie 2016 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, este definitivă.

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

Dispozițiile art. 483 alin. (1) C. proc. civ. prevăd; „Hotărârile date în apel cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului”; alin. (2) „Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 lei inclusiv. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.”

Potrivit art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. (publicată în M. Of. nr. 89 din 12 februarie 2013): „Dispozițiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016”, iar conform alin. (2) al aceluiași articol, „în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 Iit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.”

Litigiul de față are ca obiect o acțiune evaluabilă în bani, în valoare de până la 1.000.000 RON, înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 2 București la data de 7 iunie 2013, astfel încât, în raport de textele legale menționate, decizia nr. 32/A din 28 ianuarie 2016 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, nu poate fi supusă recursului, fiind pronunțată de curtea de apel în cadrul soluționării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.

Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia.

În raport de dispozițiile legale sus-menționate, decizia ce a fost atacată cu recurs nu este supusă, prin lege, cenzurii prin această cale de atac,

În consecință, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat în cauză de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, împotriva deciziei nr. 32/A din 28 ianuarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă nici unei căi de atac și se comunică părților, conform dispozițiilor art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 octombrie 2016.