ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1406/2017

Decizia nr. 1406/2017

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ialomița la data de 20 mai 2016 sub nr. x/98/2016 reclamanta A. a chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Ploiești, Tribunalul Dâmbovița și Ministerul Finanțelor Publice, pentru ca, prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța în cauză, instanța să dispună:

- obligarea pârâților la modificarea încadrării reclamantei conform Legii 284/2010 începând cu data de 04 decembrie 2014, precum și stabilirea modului de calcul a drepturilor salariale lunare în raport de Decizia nr. 171 din 08 aprilie 2016 emisă de Curtea de Apel Ploiești;

- obligarea pârâtei Curtea de Apel Ploiești la emiterea unei decizii de încadrare conform Legii 284/2010 începând cu data de 04 decembrie 2014 în gradul I, gradația 2, clasa 62 și, începând cu data de 01 mai 2016 la emiterea unei decizii de reîncadrare în raport cu Decizia nr. 171/2016 în grefier gradul I, gradația 3, clasa 66;

- obligarea pârâților la plata sumelor reprezentând diferența dintre salariul corespunzător și cel aflat în plată, sumă ce va fi actualizată în raport de rata inflației, la data plății efective;

- obligarea pârâtului Tribunalul Dâmbovița la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă;

- obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice să asigure pârâtului Ministerul Justiției sumele necesare acordării acestor drepturi salariale.

2.1. Prin Sentința civilă nr. 1441 F din data de 21 septembrie 2016 Tribunalul Ialomița a admis excepția necompetenței materiale și funcționale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Motivând hotărârea astfel dispusă, Tribunalul Ialomița a reținut că obiectul contestării de către reclamantă îl reprezintă modalitatea în care s-a realizat încadrarea sa și modul de stabilire a drepturilor salariale în baza Deciziei nr. 171 din 08 aprilie 2016 a Curții de Apel Ploiești. Întrucât contestația împotriva acestei decizii a fost respinsă, reclamanta a înțeles să parcurgă procedura prevăzută de art. 7 cap. VIII din Anexa VI la Legea nr. 248/2010, contestând modul de stabilire a drepturilor salariale, caz în care competența de soluționare revine exclusiv Curții de Apel București.

2.2. Prin Sentința civilă nr. 4029 din data de 13 decembrie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, a declinat soluționarea cauzei către Tribunalul Ialomița, secția civilă, și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestui conflict.

În argumentarea hotărârii astfel pronunțate, instanța a reținut că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 7 cap. VIII din Anexa VI la legea nr. 248/2010. Reclamanta nu a formulat plângere împotriva Hotărârii Colegiului de conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 14/2016 și nici nu a solicitat anularea Deciziei emise de Curtea de Apel Ploiești sub nr. 171 din 08 aprilie 2016. Reclamanta a solicitat recunoașterea drepturilor sale salariale, ca efect al apariției Deciziei nr. 32/2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție care a statuat că plata drepturilor salariale urmează a se efectua potrivit art. 2 din Legea nr. 285/2010, prin raportare la nivelul de salarizare în plată pentru funcția similară.

Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cel două instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalului Ialomița, secția civilă, completul specializat în litigii de muncă, pentru următoarele considerente:

Dispozițiile legale aplicabile în cauză sunt determinate de obiectul cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată de reclamanta A.. Pretenția dedusă judecății privește obligarea pârâților la modificarea încadrării reclamantei conform Legii nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice începând cu data de 04 decembrie 2014, stabilirea modului de calcul a drepturilor salariale lunare în raport de Decizia nr. 171 din 08 aprilie 2016 emisă de Curtea de Apel Ploiești, precum și obligarea pârâtei Curtea de Apel Ploiești la emiterea unei decizii de încadrare conform Legii 284/2010, începând cu data de 04 decembrie 2014 în gradul I, gradația 2, clasa 62 și, începând cu data de 01 mai 2016, la emiterea unei decizii de reîncadrare în raport cu Decizia nr. 171/2016 în grefier gradul I, gradația 3, clasa 66. Celelalte capete de cerere sunt accesorii în raport de pretențiile principale.

Prin Notele de ședință depuse la data de 07 noiembrie 2016 reclamanta a precizat că nu a solicitat anularea deciziilor depuse la dosarul cauzei, ci a solicitat recunoașterea drepturilor sale salariale, ca efect al apariției Deciziei nr. 32/2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, care a statuat că plata drepturilor salariale urmează a se efectua potrivit art. 2 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, prin raportare la nivelul de salarizare în plată pentru funcția similară.

Conform art. 7 Cap. VIII din Anexa VI la Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice: "(1) Personalul salarizat potrivit prezentului capitol, nemulțumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, poate face contestație, în termen de 15 zile de la data comunicării actului administrativ al ordonatorului de credite, la organele de conducere ale Ministerului Justiției, Consiliului Superior al Magistraturii, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcției Naționale Anticorupție, Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, la colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție ori, după caz, la colegiile de conducere ale curților de apel sau parchetelor de pe lângă acestea. Contestațiile se soluționează în termen de cel mult 30 de zile. (2) Împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Secția de contencios administrativ și fiscal, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru hotărârile Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, sau, după caz, a Curții de Apel București, pentru celelalte hotărâri. (...)."

Înalta Curte constată că în cauză nu sunt aplicabile aceste dispoziții întrucât cererea reclamantei nu are drept obiect plângerea formulată împotriva Hotărârii Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești și nici nu vizează aspecte de nelegalitate ale Deciziei nr. 171 din 08 aprilie 2016 emisă de Curtea de Apel Ploiești, întrucât acest din urmă act a recunoscut vechimea în funcție și vechimea în specialitate în beneficiul reclamantei. Reclamanta urmărește, prin cererea de față, să obțină modificarea reîncadrării, astfel cum i-a fost recunoscută prin Decizia nr. 171 din 08 aprilie 2016 emisă de Curtea de Apel Ploiești și, corelativ, stabilirea altui mod de calcul al drepturilor salariale lunare, litigiul având natura unui conflict de muncă și nu de contencios administrativ.

În consecință, Înalta Curte stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Ialomița, secția civilă, complet specializat în litigii de muncă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. și pe pârâții Tribunalul Dâmbovița, Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice și Curtea de Apel Ploiești, în favoarea Tribunalului Ialomița, secția civilă, complet specializat în litigii de muncă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 aprilie 2017.

Procesat de GGC - GV