ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1586/2016

HOTĂRÂRE

22.09.2016

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2016
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1586/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)

Decizia nr.

1586/2016

Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

În prezentul dosar, disjuns din Dosar nr. x/84/2015 al Tribunalului Sălaj, reclamanții din acțiunea disjunsă

, A., B., C., D., E., F., G., în contradictoriu cu Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj, Ministerul Finanțelor Publice au solicitat admiterea cererii lor, cu consecința obligării pârâților Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj să achite dobânda legală la sumele stabilite prin hotărârile judecătorești, actualizate cu rata inflației și obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice să aloce sumele necesare efectuării acestor plăți.

Tribunalul Sălaj, secția civilă, prin sentința civilă nr. 297 din 7 martie 2015 a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor.

Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul Sălaj a reținut că

reclamanții sunt grefieri la Parchetul de lângă Tribunalul Sălaj, iar în interpretarea art. 127 C. proc. civ., normă de ordine publică, se impune a se avea în vedere acest text de lege și în privința grefierilor care nu funcționează la Tribunalul Sălaj, ci la parchetele de pe lângă acest tribunal, deoarece textul legii nu face distincție.

Astfel învestit, Tribunalul Bihor, secția civilă, prin sentința civilă nr. 344/LM din 17 mai 2016, a admis excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Bihor, a declinat cauza la Tribunalul Sălaj și, constatând ivit conflictul negativ de competență între cele două instanțe, a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării acestui conflict.

Pentru a decide astfel, Tribunalul Bihor a reținut următoarele considerente:

Art. 127 C. proc. civ. este o normă specială de competență care se aplică atunci când reclamantul din cererea principală este o persoană care își desfășoară activitatea în justiției, ca judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier și care impune, atunci când acțiunea este de competența instanței la care își desfășoară activitatea, să sesizeze una din instanțele judecătorești de același grad, aflată în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

Prin Decizia nr. 7 din 16 mai 2016, publicată în M. Of. nr. 461/22.06.2016, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție privind interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ. și, în consecință, a stabilit că sintagma „instanța la care își desfășoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) C. proc. civ. trebuie interpretată restrictiv, în sensul că se referă la situația în care judecătorul își desfășoară efectiv activitatea în cadrul instanței competente să se pronunțe asupra cererii de chemare în judecată în primă instanță.

Față de decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție obligatorie pentru toate instanțele în interpretarea legii, controversa juridică s-a stins cu pronunțarea Deciziei nr. 7/2016 a Î.C.C.J. ce trebuie respectată în mod obligatoriu tocmai pentru a pune punct practicii judiciare neunitare ce poate periclita dreptul la un proces echitabil în sensul art. 6 Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Ca atare, în analiza competenței prevăzute de art. 127 C. proc. civ., trebuie avută în vedere în mod restrictiv doar instanța/parchetul la care funcționează reclamanții, nu și curtea de apel în circumscripția căreia se află această instanță/parchet.

În prezenta cauză, grefierii reclamanți funcționează la Parchetul de pe lângă Judecătoria Zalău și Parchetul de pe lângă Judecătoria Șimleu Silvaniei, deci nu la Parchetul din cadrul Tribunalului Sălaj, unde își au domiciliul, astfel Tribunalul Sălaj este instanța competentă să le judece cauza, care este un litigiu de muncă, în condițiile art. 269 C. muncii raportat la art. 208 și 210 din Legea nr. 62/2011, nefiind aplicabil art. 127 C. proc. civ. în interpretarea dată prin Decizia nr. 7/2016 a Î.C.C.J. pronunțată în RIL.

Învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte va constata că, în cauză, competența soluționării litigiului revine Tribunalului Sălaj pentru considerentele ce succed:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Sălaj,

disjunsă din Dosar nr. x/84/2015,

reclamanții

A., B., C., D., E., F., G.

– grefieri la Parchetul de pe lângă Judecătoria Zalău și Parchetul de pe lângă Judecătoria Șimleu Silvaniei, au învestit instanța cu soluționarea unui conflict individual de muncă, optând pentru competența de soluționare a instanței judecătorești aflată în circumscripția curții de apel la care își desfășoară activitatea, respectiv Tribunalul Sălaj.

Dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței în care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea. Dispozițiile alin. (3) prevăd că dispozițiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor.

Așadar, art. 127 C. proc. civ. reglementează un caz de competență facultativă pentru ipoteza în care judecătorul, procurorul, asistentul judiciar sau grefierul are calitatea de reclamant, norma interzicând sesizarea instanței competente, dacă aceasta este cea la care își desfășoară activitatea.

Ca atare, pentru a opera prorogarea legală de competență teritorială specială în favoarea altei instanțe, de același grad, din circumscripția unei curți de apel învecinate, este necesar ca reclamantul să aibă calitatea de judecător, asistent judiciar sau grefier la instanțele competente, potrivit legii, să judece litigiul.

Cum dispozițiile art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ. conțin o derogare de la normele de competență, reglementând o situație excepțională, și cum în cauză nu este îndeplinită condiția premisă, aceea ca judecătorul, procurorul, asistentul judiciar sau grefierul să funcționeze la instanța competentă să soluționeze cauza, nu poate opera prorogarea de competență.

Sintagma folosită de legiuitor în art. 127 C. proc. civ. „competența instanței la care își desfășoară activitatea” nu poate fi interpretată în sens larg, de curte de apel în a cărui circumscripție își desfășoară activitatea judecătorul, procurorul, asistentul judiciar sau grefierul reclamant, ci are înțelesul de instanța judecătorească la care acesta funcționează efectiv.

Soluția este în acord și cu Decizia nr. 7 din 16 mai 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul legii, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ., prin care s-a stabilit că sintagma „instanța la care își desfășoare activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) C. proc. civ. trebuie interpretată restrictiv, în sensul că se referă la situația în care judecătorul, procurorul, asistentul judiciar sau grefierul își desfășoară efectiv activitatea în cadrul instanței competente să se pronunțe asupra cererii de chemare în judecată în prima instanță.

Cum în cauză, reclamanții își desfășoară activitatea la Parchetul de pe lângă Judecătoria Zalău și Parchetul de pe lângă Judecătoria Șimleu Silvaniei, deci nu la Parchetul din cadrul Tribunalului Sălaj, unde își au domiciliul, nu operează prorogarea legală de competență teritorială în favoarea altei instanțe, nefiind aplicabile dispozițiile art. 127 C. proc. civ. în interpretarea dată prin Decizia nr. 7/2016 a Î.C.C.J. pronunțată în recurs în interesul legii.

Pentru toate aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența soluționării cauzei în primă instanță în favoarea Tribunalului Sălaj.