ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1122/2017

Decizia

nr. 1122/2017

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin

Decizia civilă nr. 127/2016/R din data de 26 mai 2016 pronunțată

de Curtea de Apel Oradea, în Dosar nr. X/833/2013,

s-a

respins, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta A., în contradictoriu cu

reclamantul B., împotriva Deciziei civile nr. 868/A din 01 octombrie 2015,

pronunțată de Tribunalul Bihor, partea recurentă fiind

obligată să plătească părții intimate suma de

1.500 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța în acest mod, instanța de

recurs a reținut următoarele:

Obiectul litigiului dedus judecății îl

constituie solicitarea reclamantului de stabilire a faptului că este unic

moștenitor acceptant al părinților săi decedați,

că din masa succesorală rămasă face parte cota de 1/1

părți din casă, anexă și 1875/2875 părți din

terenul cu nr. cadastral din C.F. Ciumeghiu, situate în localitatea Ghiorac, a

se dispune întabularea sa în cartea funciară, cu cheltuieli de

judecată.

Acțiunea a fost înregistrată

pe rolul Judecătoriei Salonta la data de 16 septembrie 2013, deci,

după intrarea în vigoare a N.C.P.C. din data de 15 februarie 2013, iar,

conform certificatului de atestare fiscală pentru persoanele fizice din 02

septembrie 2013 emis de com. Ciumeghiu, casa, anexa și terenul situate în

Ghiorac au o valoare impozabilă de 13.749 lei, raportat la care s-a

achitat taxa de timbru în acest litigiu.

Față de obiectul litigiului, evaluabil în bani, raportat

la câtimea acestuia de 13.749 lei, la care se adaugă suma de 8.000 lei ce

s-a susținut de către recurentă că ar face parte din masa

succesorală, total 21.749 lei, necontestată de către

părțile în litigiu, neexistând la dosar alte elemente din care

să reiasă o altă valoare a masei succesorale, conform art. 94 alin.

(1) lit. j) C. proc. civ., acesta a fost soluționat în primă

instanță de Judecătoria Salonta, prin sentința civilă

nr. 551 din 05 octombrie 2014, iar apelul împotriva sentinței

pronunțate, de către Tribunalul Bihor, prin Decizia nr. 868/A din 01

octombrie 2015. Potrivit art. 483 alin. (2) din N.C.P.C., nu sunt supuse

recursului hotărârile pronunțate în cereri evaluabile în bani în

valoare de până la 500.000 lei inclusiv, valoare modificată potrivit

art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 la 1.000.000 lei, astfel că decizia

ce a fost pronunțată în apel este definitivă.

Împotriva acestei decizii a formulat contestație în

anulare pârâta A. solicitând casarea deciziei pronunțată de

instanța de recurs și rejudecând recursul, admiterea recursului.

Prin Decizia civilă nr. 285/2016/R din 22 decembrie 2016

a Curții de Apel Oradea, secția I civilă,

s-a

respins, ca tardivă, contestația în anulare introdusă de

contestatoarea A., în contradictoriu cu intimatul B., împotriva Deciziei civile

nr. 127/2016 din 26 mai 2016, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, pe

care a menținut-o integral, contestatoarea fiind obligată să

plătească intimatului suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată

parțiale în recurs.

Împotriva acestei ultime decizii, pârâta A. a

declarat recurs, arătând că, în mod greșit, s-a respins, ca

tardivă, contestația în anulare, deși fusese respectat termenul

de un an prevăzut de art. 506 C. proc. civ.

Recursul, întemeiat pe dispozițiile art.

488 pct. 5 și 6 C. proc. civ., s-a înregistrat la data de 7 februarie 2017

pe rolul instanței supreme, fiind repartizat completului de judecată

CF 11.

Cererea de recurs a fost comunicată

intimatului B., iar acesta a depus întâmpinare, în termen legal, prin care a

invocat inadmisibilitatea căii de atac și obligarea recurentei la

plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.500 lei. Recurenta nu a

depus răspuns la întâmpinare, deși actul procedural i-a fost comunicat.

În temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ.,

după efectuarea procedurilor de comunicare, instanța a dispus

întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a

recursului, prin raport reținându-se că decizia atacată nu este

suspus căii de atac a recursului.

Raportul întocmit în cauză, în

condițiile art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a fost analizat în complet de

filtru, fiind comunicat părților în conformitate cu dispozițiile

art. 493 alin. (4) din același cod, părțile litigante nedepunând

puncte de vedere la raport.

Constatându-se încheiată procedura

de filtru, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., s-a fixat

termen pentru soluționarea căii de atac la data de 22 iunie 2017,

fără citarea părților.

Analizând recursul, în condițiile art. 493

alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepția de inadmisibilitate,

reținută prin raportul întocmit în cauză, Înalta Curte

constată următoarele:

Potrivit art. 508 alin. (4) C. proc.

civ., hotărârea dată în contestație în anulare este supusă

acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată.

În speță, hotărârea atacată

cu contestația în anulare este pronunțată într-un litigiu

succesoral, cererea fiind evaluabilă în bani.

Cum hotărârea atacată cu

contestație în anulare (Decizia civilă nr. 127/2016/R din data de 26

mai 2016 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, prin care s-a respins,

ca inadmisibil, recursul) nu este supusă niciunei căi de atac,

rezultă că nici Decizia civilă nr. 285/2016/R din 22 decembrie 2016

a Curții de Apel Oradea, secția I civilă, (dată în

contestația în anulare formulată împotriva Deciziei nr. 127/2016/R

din data de 26 mai 2016 pronunțată de Curtea de Apel Oradea),

împotriva căreia a fost declarat recurs în prezenta cauză, nu este

supusă recursului.

Potrivit dispozițiilor art. 457

alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este

supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în

condițiile și termenele stabilite de aceasta.

Din interpretarea acestui text legal

rezultă că o hotărâre judecătorească nu poate fi

atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu

alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătorești nu

pot exista în afara legii, regula având valoare de principiu

constituțional în raport de prevederile art. 129 din Constituție.

In consecință, decizia atacată

nu mai poate fi supusă controlului judecătoresc, prin exercitarea

căii extraordinare a recursului.

Legalitatea căilor de atac

presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi

supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.

Prin urmare, în afară de

căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace

procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei

hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de

principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție

arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o

hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar

și că exercitarea acestora trebuie făcută în

condițiile legii, cu respectarea acesteia.

Așa fiind, pentru considerentele

prezentate, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat în

cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de recurenta A. împotriva Deciziei nr. 285 din data de 22 decembrie

2016, pronunțată de către Curtea de Apel Oradea, secția I

civilă.

Fără nici o cale de atac.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 22 iunie 2017.