ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1122/2017

Decizia nr. 1122/2017 Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Decizia civilă nr. 127/2016/R din data de 26 mai 2016 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, în Dosar nr. X/833/2013, s-a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta A., în contradictoriu cu reclamantul B., împotriva Deciziei civile nr. 868/A din 01 octombrie 2015, pronunțată de Tribunalul Bihor, partea recurentă fiind obligată să plătească părții intimate suma de 1.500 lei cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța în acest mod, instanța de recurs a reținut următoarele: Obiectul litigiului dedus judecății îl constituie solicitarea reclamantului de stabilire a faptului că este unic moștenitor acceptant al părinților săi decedați, că din masa succesorală rămasă face parte cota de 1/1 părți din casă, anexă și 1875/2875 părți din terenul cu nr. cadastral din C.F.

Ciumeghiu, situate în localitatea Ghiorac, a se dispune întabularea sa în cartea funciară, cu cheltuieli de judecată. Acțiunea a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Salonta la data de 16 septembrie 2013, deci, după intrarea în vigoare a N.C.P.C. din data de 15 februarie 2013, iar, conform certificatului de atestare fiscală pentru persoanele fizice din 02 septembrie 2013 emis de com. Ciumeghiu, casa, anexa și terenul situate în Ghiorac au o valoare impozabilă de 13.749 lei, raportat la care s-a achitat taxa de timbru în acest litigiu. Față de obiectul litigiului, evaluabil în bani, raportat la câtimea acestuia de 13.749 lei, la care se adaugă suma de 8.000 lei ce s-a susținut de către recurentă că ar face parte din masa succesorală, total 21.749 lei, necontestată de către părțile în litigiu, neexistând la dosar alte elemente din care să reiasă o altă valoare a masei succesorale, conform art. 94 alin. (1) lit. j) C. proc.

civ., acesta a fost soluționat în primă instanță de Judecătoria Salonta, prin sentința civilă nr. 551 din 05 octombrie 2014, iar apelul împotriva sentinței pronunțate, de către Tribunalul Bihor, prin Decizia nr. 868/A din 01 octombrie 2015. Potrivit art. 483 alin. (2) din N.C.P.C., nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 lei inclusiv, valoare modificată potrivit art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 la 1.000.000 lei, astfel că decizia ce a fost pronunțată în apel este definitivă. Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare pârâta A. solicitând casarea deciziei pronunțată de instanța de recurs și rejudecând recursul, admiterea recursului.

Prin Decizia civilă nr. 285/2016/R din 22 decembrie 2016 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă, s-a respins, ca tardivă, contestația în anulare introdusă de contestatoarea A., în contradictoriu cu intimatul B., împotriva Deciziei civile nr. 127/2016 din 26 mai 2016, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, pe care a menținut-o integral, contestatoarea fiind obligată să plătească intimatului suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată parțiale în recurs. Împotriva acestei ultime decizii, pârâta A. a declarat recurs, arătând că, în mod greșit, s-a respins, ca tardivă, contestația în anulare, deși fusese respectat termenul de un an prevăzut de art. 506 C. proc. civ. Recursul, întemeiat pe dispozițiile art. 488 pct. 5 și 6 C. proc.

civ., s-a înregistrat la data de 7 februarie 2017 pe rolul instanței supreme, fiind repartizat completului de judecată CF 11. Cererea de recurs a fost comunicată intimatului B., iar acesta a depus întâmpinare, în termen legal, prin care a invocat inadmisibilitatea căii de atac și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.500 lei. Recurenta nu a depus răspuns la întâmpinare, deși actul procedural i-a fost comunicat. În temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., după efectuarea procedurilor de comunicare, instanța a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport reținându-se că decizia atacată nu este suspus căii de atac a recursului.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a fost analizat în complet de filtru, fiind comunicat părților în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din același cod, părțile litigante nedepunând puncte de vedere la raport. Constatându-se încheiată procedura de filtru, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., s-a fixat termen pentru soluționarea căii de atac la data de 22 iunie 2017, fără citarea părților. Analizând recursul, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepția de inadmisibilitate, reținută prin raportul întocmit în cauză, Înalta Curte constată următoarele: Potrivit art. 508 alin. (4) C. proc. civ., hotărârea dată în contestație în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată.

În speță, hotărârea atacată cu contestația în anulare este pronunțată într-un litigiu succesoral, cererea fiind evaluabilă în bani. Cum hotărârea atacată cu contestație în anulare (Decizia civilă nr. 127/2016/R din data de 26 mai 2016 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, prin care s-a respins, ca inadmisibil, recursul) nu este supusă niciunei căi de atac, rezultă că nici Decizia civilă nr. 285/2016/R din 22 decembrie 2016 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă, (dată în contestația în anulare formulată împotriva Deciziei nr. 127/2016/R din data de 26 mai 2016 pronunțată de Curtea de Apel Oradea), împotriva căreia a fost declarat recurs în prezenta cauză, nu este supusă recursului. Potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc.

civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta. Din interpretarea acestui text legal rezultă că o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii, regula având valoare de principiu constituțional în raport de prevederile art. 129 din Constituție. In consecință, decizia atacată nu mai poate fi supusă controlului judecătoresc, prin exercitarea căii extraordinare a recursului. Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.

Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia. Așa fiind, pentru considerentele prezentate, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta A. împotriva Deciziei nr. 285 din data de 22 decembrie 2016, pronunțată de către Curtea de Apel Oradea, secția I civilă. Fără nici o cale de atac. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 iunie 2017.