ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 28.03.2019

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 706/2019

HOTĂRÂRE
28.03.2019
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 706/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Ședința publică din data de 28 martie 2019

Asupra cererii de recurs de față

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții B., C., D., E. și F. s-a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare aut. sub nr. x/13.10.2015 de BNP G. și radierea înscrierii în cartea funciară.

Prin sentința civilă nr. 46/C din 13.03.2017, pronunțată de Tribunalul Bihor s-a respins acțiunea civilă formulată și completată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții B. C., D., E. și F., având ca obiect constatare nulitate absolută act juridic și acțiune oblică. A fost obligat reclamantul să achite cheltuieli de judecată după cum urmează: pârâtei D. suma de 1.000 RON reprezentând onorariu avocațial redus de la 2000 de RON, pârâtei B. suma de 1000 de RON reprezentând onorariu avocațial redus de la 1.600 de RON. S-a respins ca nedovedită cererea pârâților E. și F. de obligare a reclamanților la plata de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe civile, în termen legal a declarat apel reclamantul A..

Prin decizia civilă nr. 66/2018-A pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă la data de 31 ianuarie 2018 a fost respins ca nefondat apelul civil Cheltuielile procesuale în cuantum de 3152,5 RON avansate de stat, reprezentând taxă judiciară de timbru aferentă apelului, au rămas în sarcina acestuia.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs A..

Recurentul a invocat motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. arătând că instanța a reținut greșit că în cauză nu s-a făcut dovada încheierii contractelor în frauda intereselor sale. Aceste acte au fost încheiate fictiv, în realitate imobilul rămânând în familia H., având în vedere relațiile de familie. Arată recurentul că prin încheierea contractului de cesiune intimatul 1 și-a accentuat starea de insolvabilitate, complicitatea terților la frauda fiind evidentă.

Dovada conivenței între intimați este faptul că după ce intimata 3 achită o parte din rate intimatul 1 plătește la rândul sau alte rate, atât în anul 2014 cât și în anul 2015, fiind evident că intimata 3 este doar o persoană interpusă.

În opinia recurentului, o altă dovadă a cauzei ilicite este și faptul că deși în cuprinsul contractului se face mențiunea că prețul a fost achitat anterior semnării și autentificării actului, acesta nu a fost achitat în realitate.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost redactat și comunicat părților.

Analizând recursul sub aspectul îndeplinirii cerințelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., având în vedere și dispozițiile art. 499 din același cod, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor imperative ale textului legal mai sus arătat, cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, aceste obligații nefiind îndeplinite în cauză.

În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (3) C. proc. civ. "Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității", art. 489 alin. (2) din același Cod prevăzând că sancțiunea nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Așa fiind, încadrarea motivelor de recurs în cele enumerate de lege este o cerință care consacră legislativ o practică îndelungată și stabilă a instanțelor judecătorești, în condițiile în care și sub imperiul vechii legi de procedură sancțiunea nulității exista și era reglementată atunci când, nefiind structurate, criticile din recurs nu puteau fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ. de la 1865.

Din dispozițiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reține că instanțele au obligația de a verifica dacă motivele invocate de recurentă se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, iar dacă această cerință nu este îndeplinită, operează sancțiunea nulității recursului.

Simpla nemulțumire a părții cu privire la hotărârea pronunțată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puțin unul din motivele prevăzute expres și limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece părțile au avut la dispoziție o judecată în fond în fața primei instanțe și o rejudecare a fondului în apel.

Înalta Curte constată că recurentul a indicat ca temei de drept al cererii dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., însă, în expunerea motivelor de recurs nu a dezvoltat critici de nelegalitate ce privesc hotărârea atacată.

Susținerile recurentului că instanța a reținut greșit reținând că în cauză nu s-a făcut dovada încheierii contractelor în frauda intereselor sale precum și faptul că, deși s-a menționat că prețul a fost plătit, acesta nu a fost plătit în realitate, sunt aspecte care țin de netemeinicia hotărârii iar nu de nelegalitatea acesteia.

În fapt, recurentul încearcă, pe calea recursului, să repună în discuție situația de fapt și reinterpretarea probatoriul, aspecte care contravin rațiunii acestei căi de atac.

Nulitatea recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârșire, ci și în cazul motivării necorespunzătoare, care de asemenea nu constituie o motivare în sensul procedural al recursului, de exemplu atunci când nu se arată și dezvoltarea motivelor de nelegalitate.

Accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac.

Prin urmare, pentru considerentele care preced, Înalta Curte va anula recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 66/2018-A din 31 ianuarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă.

Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 66/2018-A din 31 ianuarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 martie 2019.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2020-11-18
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2347/2020
contencios administrativ și fiscal a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanții A. și B. în contradictoriu cu intimata-apelantă C. S.R.L. A admis apelul declarat de apelanta-pârâtă C. S.R.L., în contradictoriu cu apelanții-reclamanț
ÎCCJ 2018-03-13
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 842/2018
Ședința publică din data de 13 martie 2018 Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 10.02.2016 pe rolul Judecătoriei Oradea, secția Civilă, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul B., solic
ÎCCJ 2017-01-25
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 71/2017
de timbru și onorariu avocat fiind astfel fondată și cererea formulată sub acest aspect. Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, prin Decizia civilă nr. 489/2016/A din 25 mai 2016 a respins ca nefondate apelurile civile declarate de apelanț
ÎCCJ 2018-12-06
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5192/2018
și contravaloare parțială taxă de timbru; în baza art. 18 din O.U.G. nr. 51/2008, a obligat intimatul lichidator judiciar B. la plata către Stat prin Ministerul Justiției a sumei de 6956 RON reprezentând diferență taxă judiciară de timbru.
ÎCCJ 2025-01-30
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 221/2025
Asupra cauzei de față, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei. 1. Obiectul cererii de chemare în judecată. Prin cererea înregistrată la data de 17.02.2022 pe rolul Tribunalului Bihor, reclamantul A a chemat în judecată pe pârâtul B
Sursă