ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1211/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamantul B.M. a

chemat în judecată Guvernul României, susținând că pârâtul l-a vătămat într-un

drept al său legitim, prin aceea că a emis o hotărâre neconstituțională prin

care i-a diminuat pensia, obligându-l la plata contribuției C.A.S.S. în sumă de

45 RON, dintr-o pensie de 815 RON, începând cu luna ianuarie 2011.

În motivare,

reclamantul a arătat că reținerea a fost făcută pe cuponul de pensie, fără a se

emite o decizie sau un act administrativ, din care să rezulte temeiul legal al

reținerii; a precizat că a plătit contribuția respectivă pe ștatele de plată

timp de 33 ani, 7 luni și 8 zile și deci, nu poate fi obligat la plata acesteia

pentru a doua oară.

Recurentul a mai

precizat că solicită aceasta, deoarece s-au încălcat drepturile omului

stabilite și prevăzute în Protocolul nr. 11, art. 1

1

privind

obligația de a respecta drepturile omului, prin care orice pensie aflată în

plată nu poate fi atinsă, aceasta fiind un drept patrimonial și de proprietate.

Pentru că a fost vătămat într-un drept al său de interes legitim, a solicitat

despăgubiri, reprezentând daune materiale de 550 RON, deoarece i-a fost afectat

dreptul său la existență, daune morale în sumă de 550 RON, pentru că i s-a

creat o stare emoțională ce îi putea cauza decesul, cu obligarea Guvernului

României și la plata unei penalități de 500 RON/zi de întârziere în ceea ce

privește respectarea hotărârii instanței.

La data de 2 martie

2011, reclamantul și-a precizat acțiunea solicitând declararea ca neconstituțională

a O.U.G. nr. 107/2010.

Prin precizarea de

acțiune, înregistrată la data de 18 martie 2011, reclamantul a chemat în

judecată Guvernul României, care l-a vătămat într-un drept al său prin emiterea

O.U.G. nr. 107/2010, ordonanță neconstituțională, deoarece i-a redus cuantumul

pensiei cu 5,5%, începând cu luna ianuarie 2011, pentru contribuție la

C.A.S.S., neținând cont că pensia este un drept câștigat, un drept de

proprietate intangibil, încălcându-se prevederile art. 9 din Legea nr.

554/2004, nefiind constituțional să contribui de două ori la C.A.S.S., odată ca

salariat și a doua oară, ca pensionar.

De asemenea,

reclamantul a chemat în judecată Casa de Pensii Argeș, conform art. 16

1

din Legea nr. 554/2004, care s-a făcut vinovată de reținerea pe cuponul de

pensie, începând cu luna ianuarie 2011, a 5,5% din pensia de drept, fără să

emită în prealabil o decizie sau un act administrativ, anterior datei de 1

ianuarie 2011.

Pentru aceasta a

solicitat obligarea Casei de Pensii Argeș la despăgubiri în sumă de 5.000 RON,

precum și la daune morale de 5.000 RON, pentru starea emoțională creată și, de

asemenea, a solicitat obligarea Casei de Pensii Argeș să-l despăgubească la zi

cu sumele obținute pe cupoanele de pensie, începând cu luna ianuarie 2011 și

până la rămânerea irevocabilă a hotărârii Curții de Apel Pitești, precum și la

amenda judiciară de 1.000 RON în favoarea statului.

Prin întâmpinare,

pârâta Casa Județeană de Pensii Argeș a solicitat declinarea competenței de

soluționare a acțiunii reclamantului față de aceasta, în favoarea Tribunalului

Argeș, secția de contencios administrativ, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004.

Pe fond, pârâta a

solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

Prin Sentința civilă

nr. 272/F-Cont din 4 mai 2011 Curtea de Apel Pitești a respins, ca

inadmisibile, acțiunea reclamantului B.M., față de pârâtul Guvernul României,

precum și cererea reclamantului pentru sesizarea Curții Constituționale, a

disjuns capătul din cererea precizatoare, îndreptat împotriva pârâtei Casa

Județeană de Pensii Argeș și a declinat competența de soluționare a acestuia,

în favoarea Tribunalului Argeș, secția civilă, conflicte de muncă și asigurări

sociale.

Pentru a pronunța

această soluție instanța de fond a reținut că acțiunea este însoțită de

excepția de neconstituționalitate a aceluiași text. Chiar și în ipoteza unei

soluții favorabile din partea Curții Constituționale, cererea principală nu

este admisibilă.

Ordonanțele emise de

Guvern, în temeiul legii de abilitare, sau ordonanțele de urgență emise cu

respectarea procedurii de dezbatere în procedură de urgență, la Camera

competentă, sunt acte normative similare legii, care nu pot fi atacate ca orice

act administrativ, pe calea contenciosului administrativ.

În atare situație,

obiectul acțiunii judiciare nu poate fi anularea ordonanței Guvernului sau a

unor texte din aceasta, instanța neputând dispune prin hotărâre judecătorească

o asemenea soluție, în temeiul art. 9 alin. (1) raportat la alin. final din

Legea nr. 554/2004, nici dacă instanța de contencios constituțional constată

neconstituționalitatea acesteia integral sau numai cu privire la unele

dispoziții din aceasta.

Cerința ca acțiunea

să fie însoțită de excepția de neconstituționalitate este justificată tocmai de

imposibilitatea instanței de a dispune nulitatea ordonanței. Instanța este

chemată numai să sesizeze Curtea Constituțională atunci când apreciază că

excepția îndeplinește condițiile prevăzute de art. 29 alin. (1) și (3) din

Legea nr. 47/1992, dacă obiectul acțiunii judiciare se încadrează în ipotezele

prevăzute expres de art. 9 alin. final din Legea contenciosului administrativ.

Referitor la capătul

doi din acțiunea precizată, îndreptat împotriva pârâtei Casa Județeană de

Pensii Argeș, s-a reținut că soluționarea acestuia nu este de competența Curții

de Apel Pitești, ci a Tribunalului Argeș, secția civilă, conflicte de muncă și

asigurări sociale, în primă instanță, potrivit dispozițiilor art. 2 pct. 1,

lit. c) C. proc. civ., motiv pentru care, în baza art. 165 C. proc. civ., s-a disjuns

capătul din cererea precizatoare și s-a declinat competența de soluționare, în

favoarea acestei instanțe.

Împotriva hotărârii

instanței de fond reclamantul B.M. a declarat recurs, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului

se arată că instanța de fond în mod greșit a constatat că excepția de

neconstituționalitate contravine art. 29 alin. (5) din Constituția României.

Recurentul mai arată

că instanța de fond în mod greșit nu a aplicat prevederile art. 53

2

din Constituția României, încălcându-i astfel dreptul la un proces echitabil.

Examinând cauza și

sentința recurată în raport cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte

constată că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la

această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Ordonanțele și

ordonanțele de urgență fac parte conform art. 108 din Constituția României din

categoria actelor care se emit de Guvernul României.

Ordonanțele se emit

în temeiul unei legi speciale de abilitare întemeiată pe prevederile art. 115

din Constituția României care reglementează delegarea legislativă .

Prin urmare,

Ordonanțele au caracter de lege fiind adoptate de Guvern în temeiul legii de

abilitare care presupune o delegare temporară a competentelor legislative ale

Parlamentului către Guvern.

În perioada în care

ordonanțele sunt în vigoare ele au aceeași putere ca și legea.

Instanța de

contencios administrativ are competența potrivit art. 1 din Legea 554/2004 de a

controla legalitatea actelor administrative propriu-zise sau a celor asimilate

.

Trebuie precizat că

în baza art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, prin act administrativ

se înțelege acel act emis de o autoritate publică în vederea organizării

executării legii .

Ordonanțele de Guvern

sunt acte ale guvernului dar nu au caracter de acte administrative, deoarece

prin ordonanțe Guvernul legiferează în baza legii speciale de abilitare a

delegării legislative.

Altfel spus, într-o

anumită perioadă și într-o anumită chestiune Parlamentul are dreptul constituțional

de a delega prerogativele sale legiuitoare Guvernului.

Ordonanțele

Guvernului nu pot forma obiectul controlului de legalitate, pentru motivul că

nu sunt acte administrative de autoritate emise în vederea executării legii, ci

constituie tocmai lege.

Legile și Ordonanțele

Guvernului sunt supuse controlului de constituționalitate conform art. 146 lit.

d) din Constituția României.

În cazul ordonanțelor

nu se examinează legalitatea acestora de către instanțele judecătorești, ci

doar constituționalitatea lor, de către Curtea Constituțională .

Prin urmare, Înalta

Curte constată că susținerile și criticile recurentului sunt neîntemeiate și nu

pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală

pe care o va menține.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de B.M., împotriva Sentinței civile nr. 272/F-Cont din 4 mai 2011 a

Curții de Apel Pitești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 7 martie 2012.

Procesat de GGC - AS