ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1211/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamantul B.M. a chemat în judecată Guvernul României, susținând că pârâtul l-a vătămat într-un drept al său legitim, prin aceea că a emis o hotărâre neconstituțională prin care i-a diminuat pensia, obligându-l la plata contribuției C.A.S.S. în sumă de 45 RON, dintr-o pensie de 815 RON, începând cu luna ianuarie 2011. În motivare, reclamantul a arătat că reținerea a fost făcută pe cuponul de pensie, fără a se emite o decizie sau un act administrativ, din care să rezulte temeiul legal al reținerii; a precizat că a plătit contribuția respectivă pe ștatele de plată timp de 33 ani, 7 luni și 8 zile și deci, nu poate fi obligat la plata acesteia pentru a doua oară.

Recurentul a mai precizat că solicită aceasta, deoarece s-au încălcat drepturile omului stabilite și prevăzute în Protocolul nr. 11, art. 1 1 privind obligația de a respecta drepturile omului, prin care orice pensie aflată în plată nu poate fi atinsă, aceasta fiind un drept patrimonial și de proprietate. Pentru că a fost vătămat într-un drept al său de interes legitim, a solicitat despăgubiri, reprezentând daune materiale de 550 RON, deoarece i-a fost afectat dreptul său la existență, daune morale în sumă de 550 RON, pentru că i s-a creat o stare emoțională ce îi putea cauza decesul, cu obligarea Guvernului României și la plata unei penalități de 500 RON/zi de întârziere în ceea ce privește respectarea hotărârii instanței.

La data de 2 martie 2011, reclamantul și-a precizat acțiunea solicitând declararea ca neconstituțională a O.U.G. nr. 107/2010. Prin precizarea de acțiune, înregistrată la data de 18 martie 2011, reclamantul a chemat în judecată Guvernul României, care l-a vătămat într-un drept al său prin emiterea O.U.G. nr. 107/2010, ordonanță neconstituțională, deoarece i-a redus cuantumul pensiei cu 5,5%, începând cu luna ianuarie 2011, pentru contribuție la C.A.S.S., neținând cont că pensia este un drept câștigat, un drept de proprietate intangibil, încălcându-se prevederile art. 9 din Legea nr. 554/2004, nefiind constituțional să contribui de două ori la C.A.S.S., odată ca salariat și a doua oară, ca pensionar.

De asemenea, reclamantul a chemat în judecată Casa de Pensii Argeș, conform art. 16 1 din Legea nr. 554/2004, care s-a făcut vinovată de reținerea pe cuponul de pensie, începând cu luna ianuarie 2011, a 5,5% din pensia de drept, fără să emită în prealabil o decizie sau un act administrativ, anterior datei de 1 ianuarie 2011. Pentru aceasta a solicitat obligarea Casei de Pensii Argeș la despăgubiri în sumă de 5.000 RON, precum și la daune morale de 5.000 RON, pentru starea emoțională creată și, de asemenea, a solicitat obligarea Casei de Pensii Argeș să-l despăgubească la zi cu sumele obținute pe cupoanele de pensie, începând cu luna ianuarie 2011 și până la rămânerea irevocabilă a hotărârii Curții de Apel Pitești, precum și la amenda judiciară de 1.000 RON în favoarea statului.

Prin întâmpinare, pârâta Casa Județeană de Pensii Argeș a solicitat declinarea competenței de soluționare a acțiunii reclamantului față de aceasta, în favoarea Tribunalului Argeș, secția de contencios administrativ, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Pe fond, pârâta a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată. Prin Sentința civilă nr. 272/F-Cont din 4 mai 2011 Curtea de Apel Pitești a respins, ca inadmisibile, acțiunea reclamantului B.M., față de pârâtul Guvernul României, precum și cererea reclamantului pentru sesizarea Curții Constituționale, a disjuns capătul din cererea precizatoare, îndreptat împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii Argeș și a declinat competența de soluționare a acestuia, în favoarea Tribunalului Argeș, secția civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale.

Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că acțiunea este însoțită de excepția de neconstituționalitate a aceluiași text. Chiar și în ipoteza unei soluții favorabile din partea Curții Constituționale, cererea principală nu este admisibilă. Ordonanțele emise de Guvern, în temeiul legii de abilitare, sau ordonanțele de urgență emise cu respectarea procedurii de dezbatere în procedură de urgență, la Camera competentă, sunt acte normative similare legii, care nu pot fi atacate ca orice act administrativ, pe calea contenciosului administrativ.

În atare situație, obiectul acțiunii judiciare nu poate fi anularea ordonanței Guvernului sau a unor texte din aceasta, instanța neputând dispune prin hotărâre judecătorească o asemenea soluție, în temeiul art. 9 alin. (1) raportat la alin. final din Legea nr. 554/2004, nici dacă instanța de contencios constituțional constată neconstituționalitatea acesteia integral sau numai cu privire la unele dispoziții din aceasta. Cerința ca acțiunea să fie însoțită de excepția de neconstituționalitate este justificată tocmai de imposibilitatea instanței de a dispune nulitatea ordonanței. Instanța este chemată numai să sesizeze Curtea Constituțională atunci când apreciază că excepția îndeplinește condițiile prevăzute de art. 29 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992, dacă obiectul acțiunii judiciare se încadrează în ipotezele prevăzute expres de art. 9 alin. final din Legea contenciosului administrativ.

Referitor la capătul doi din acțiunea precizată, îndreptat împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii Argeș, s-a reținut că soluționarea acestuia nu este de competența Curții de Apel Pitești, ci a Tribunalului Argeș, secția civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale, în primă instanță, potrivit dispozițiilor art. 2 pct. 1, lit. c) C. proc. civ., motiv pentru care, în baza art. 165 C. proc. civ., s-a disjuns capătul din cererea precizatoare și s-a declinat competența de soluționare, în favoarea acestei instanțe. Împotriva hotărârii instanței de fond reclamantul B.M. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului se arată că instanța de fond în mod greșit a constatat că excepția de neconstituționalitate contravine art. 29 alin. (5) din Constituția României.

Recurentul mai arată că instanța de fond în mod greșit nu a aplicat prevederile art. 53 2 din Constituția României, încălcându-i astfel dreptul la un proces echitabil. Examinând cauza și sentința recurată în raport cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul este nefondat. Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Ordonanțele și ordonanțele de urgență fac parte conform art. 108 din Constituția României din categoria actelor care se emit de Guvernul României. Ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare întemeiată pe prevederile art. 115 din Constituția României care reglementează delegarea legislativă . Prin urmare, Ordonanțele au caracter de lege fiind adoptate de Guvern în temeiul legii de abilitare care presupune o delegare temporară a competentelor legislative ale Parlamentului către Guvern.

În perioada în care ordonanțele sunt în vigoare ele au aceeași putere ca și legea. Instanța de contencios administrativ are competența potrivit art. 1 din Legea 554/2004 de a controla legalitatea actelor administrative propriu-zise sau a celor asimilate . Trebuie precizat că în baza art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, prin act administrativ se înțelege acel act emis de o autoritate publică în vederea organizării executării legii . Ordonanțele de Guvern sunt acte ale guvernului dar nu au caracter de acte administrative, deoarece prin ordonanțe Guvernul legiferează în baza legii speciale de abilitare a delegării legislative. Altfel spus, într-o anumită perioadă și într-o anumită chestiune Parlamentul are dreptul constituțional de a delega prerogativele sale legiuitoare Guvernului.

Ordonanțele Guvernului nu pot forma obiectul controlului de legalitate, pentru motivul că nu sunt acte administrative de autoritate emise în vederea executării legii, ci constituie tocmai lege. Legile și Ordonanțele Guvernului sunt supuse controlului de constituționalitate conform art. 146 lit. d) din Constituția României. În cazul ordonanțelor nu se examinează legalitatea acestora de către instanțele judecătorești, ci doar constituționalitatea lor, de către Curtea Constituțională . Prin urmare, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentului sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală pe care o va menține. În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de B.M., împotriva Sentinței civile nr. 272/F-Cont din 4 mai 2011 a Curții de Apel Pitești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 7 martie 2012. Procesat de GGC - AS