Ciobaniuc împotriva României

Decizia nr. 13067/03 a Curții Europene a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care așeză la 9 septembrie 2008 ca cameră compusă din: Josep Casadevall, președinte, Corneliu Bîrsan, Boštjan M. Zupančič, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Luis López Guerra, Ann Power, judecători și Stanley Naismith, secretar adjunct al secțiunii Având în vedere cererea depusă la 24 ianuarie 2003, având în vedere decizia de a examina în comun admisibilitatea și fondurile cauzei (art. 29 § 3 din Convenție), având în vedere deliberat, hotărând după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dna Vasilica Ciobaniuc, este un cetățean român care s-a născut în 1936 și trăiește în Iași. Guvernul român („Guvernul”) sunt reprezentate de agentul lor, dl Răzvan-Horațiu Radu.

Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. În 1985, apartamentul situat în Constanța, Aleea Hortensiei nr. 7, proprietatea reclamantului și a soțului ei, a fost confiscat de stat în conformitate cu decretul nr. 223/1974, care prevede că proprietățile celor care au părăsit țara și nu s-au returnat într-un anumit termen vor fi transferate în proprietatea statului. La 29 octombrie 1996, statul a vândut apartamentul chiriașilor de atunci, în temeiul Legii nr. 112/1995. La 18 august 1997, reclamantul și soțul ei au depus o acțiune pentru anularea atacului, susținând restitutio în integritate a apartamentului, expulzarea chiriașilor și daunelor.

La 20 martie 2000, Curtea de Apel Constanța, prin decizia finală, a permis în parte acțiunea reclamantului, a anulat criza ca fiind ilegală, dar a respins reclamația pentru restabilio în integrum, deoarece apartamentul era în posesia unor terțe persoane care nu erau părți la procedură. La 17 octombrie 2001, Curtea de Apel a respins, prin decizia finală, acțiunea reclamantului de recuperare a proprietății imobile, depusă împotriva celor care cumpărau apartamentul. Curtea a considerat că chiriașii au făcut achiziționarea de bună credință și au respectat dispozițiile Legii nr. 112/1995. La 14 februarie 2005, Curtea de Apel Constanța, prin decizia finală, a respins cererea de rescisiune a contractului de vânzare din cauza faptului că chiriașii făcuseră achiziția de bună credință.

La 16 mai 2005, primarul Constanța a respins cererea reclamantului de restituire în felul apartamentului și a propus ca compensare echivalentul de 11.074 euro. Nu există nici o indicație dacă reclamantul a primit o compensație pentru acest apartament. COMPLAINTS Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 din Convenție că deciziile din procedură privind anularea vânzării deținerii ei către terți au fost nedrepți. Reclamantul a susținut o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1, plângând că, în ciuda recunoașterii că criza a fost ilegală, ea nu a putut să se bucure de posesia sa, deoarece statul a vândut-o către terțe persoane, considerate de instanțe ca fiind de bună credință.

Prin scrisoarea din 30 ianuarie 2008, observațiile Guvernului au fost trimise reclamantului, care a fost solicitată să-și prezinte observațiile împreună cu orice reclamație pentru satisfacție în răspuns până la 12 martie 2008. Prin scrisoarea din 10 aprilie 2008, trimisă prin post înregistrat, reclamantul a fost notificat că perioada autorizată pentru prezentarea observațiilor sale a expirat la 12 martie 2008 și că nu a fost solicitată prelungirea termenului. Reclamantul a atras atenția asupra articolului 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție, care prevede că Curtea poate elimina o procedură din lista sa de cauze în cazul în care circumstanțele conduc la concluzia că reclamantul nu intenționează să continue cererea.

Recunoașterea primirii a fost semnată de către reclamant și a prezentat o poștă română din 15 mai 2008. Cu toate acestea, nu s-a primit niciun răspuns: Tribunalul consideră că, în aceste circumstanțe, reclamantul nu mai dorește să-și continue cererea, în sensul art. 37 § 1 litera (a) din Convenție. În plus, în conformitate cu art. 37 § 1 în amendă , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazului. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să scoată aplicarea din lista sa de cazuri.

Stanley Naismith Josep Casadevall Președintele adjunct al grefierului

THIRD SECTION

DECISION Application no. 13067/03 by Vasilica CIOBANIUC against Romania The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 9 September 2008 as a Chamber composed of: Josep Casadevall, President, Corneliu Bîrsan, Boštjan M. Zupančič, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Luis López Guerra, Ann Power, judges, and Stanley Naismith, Deputy Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 24 January 2003, Having regard to the decision to examine jointly the admissibility and merits of the case (Article 29 § 3 of the Convention), Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Ms Vasilica Ciobaniuc, is a Romanian national who was born in 1936 and lives in Iași.

The Romanian Government (“the Government”) are represented by their Agent, Mr Răzvan-Horațiu Radu. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. In 1985, the apartment situated in Constanța, Aleea Hortensiei no. 7, the property of the applicant and of her husband, was seized by the State under decree no. 223/1974, which provided that properties of those who had left the country and had not returned within a certain time-limit would be transferred into the State’s ownership. On 29 October 1996 the State sold the flat to the then tenants, under Law no. 112/1995. On 18 August 1997 the applicant and her husband lodged an action for the annulment of the seizure, claiming restitutio in integrum of the apartment, eviction of the tenants and damages.

On 20 March 2000 the Constanța Court of Appeal, by a final decision, allowed in part the applicant’s action, annulled the seizure as being unlawful, but dismissed the claim for restitutio in integrum as the apartment was in the possession of third persons who were not party to the proceedings. On 17 October 2001 the Constanța Court of Appeal dismissed, by a final decision, the applicant’s action for recovery of possession of immovable property, lodged against those who had bought the apartment. The court considered that the tenants had made the purchase in good faith and had complied with the provisions of Law no. 112/1995. On 14 February 2005 the Constanța Court of Appeal, by a final decision, dismissed the request for the rescission of the sale contract on the ground that the tenants had made the purchase in good faith.

On 16 May 2005 the Mayor of Constanța rejected the applicant’s request for restitution in kind of the apartment and proposed as compensation the equivalent of 11,074 euros. There is no indication if the applicant has received any compensation for that apartment. COMPLAINTS The applicant complained under Article 6 of the Convention that the decisions in the proceedings concerning the annulment of the sale of her possession to third persons had been unfair. The applicant alleged a breach of Article 1 of Protocol No. 1, complaining that in spite of the recognition that the seizure had been unlawful, she was unable to enjoy her possession since the State had sold it to third persons, considered by the courts as being of good faith.

THE LAW By letter dated 30 January 2008 the Government’s observations were sent to the applicant, who was requested to submit her observations together with any claims for just satisfaction in reply by 12 March 2008. By letter dated 10 April 2008, sent by registered post, the applicant was notified that the period allowed for submission of her observations had expired on 12 March 2008 and that no extension of time had been requested. The applicant’s attention was drawn to Article 37 § 1 (a) of the Convention, which provides that the Court may strike a case out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that the applicant does not intend to pursue the application. The acknowledgement of receipt was signed by the applicant and bore a Romanian postmark dated 15 May 2008. However, no response has been received.

The Court considers that, in these circumstances, the applicant may be regarded as no longer wishing to pursue her application, within the meaning of Article 37 § 1 (a) of the Convention. Furthermore, in accordance with Article 37 § 1 in fine , the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the continued examination of the case. In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Stanley Naismith Josep Casadevall Deputy Registrar President