ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3193/2015

Decizia nr. 3193/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a chemat în judecată pe pârâtul A., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate calitatea pârâtului de lucrător al Securității.

Prin sentința civilă nr. 754 din 5 martie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A., ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității.

În motivarea recursului declarat se arată că prima instanță a respins acțiunea aplicând și interpretând greșit prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, atrăgând astfel incidența art. 488 pct. 8 din noul C. proc. civ.

Recurentul critică faptul că prima instanță a apreciat că documentele propuse cu titlu probator al calității pârâtului de lucrător al Securității nu sunt de natură să îndeplinească cerințele prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, reținând în considerentele hotărârii recurate că simpla primire a unei note informative nu reprezintă o activitate de natura celor prevăzute de textul legal menționat.

Subliniază recurentul că nota informativă conținea date și aspecte de viață privată, iar sursa respectivă era instruită să furnizeze astfel de date.

Arată recurentul că intimatul nu doar a primit materialul furnizat de sursa „Ioniță”, ci a și exploatat informația obținută astfel, dispunând trimiterea unei copii a acesteia „la dosarul suspectului”.

Apreciază recurentul că încălcarea drepturilor fundamentale nu se realizează doar prin inițierea unor acțiuni informative, ci și prin „banala” contribuție a angajatului din structurile represive la urmărirea în cauză, uzând de informațiile în a căror posesie intra pe aceste căi.

Recurentul reiterează considerațiile referitoare la modul în care activitățile specifice muncii informative pe linie de securitate conduc la încălcarea dreptului la viață privată, punctând faptul că importantă, din perspectiva definiției date de legiuitor noțiunii de lucrător al Securității, este imixtiunea arbitrară a autorităților, reprezentate de intimat, în viață personală a celui urmărit, împrejurare ce demonstrează fără echivoc încălcarea dreptului la viată privată (prevăzut de art. 12 din Declarația Universală a Drepturilor Omului).

Subliniază recurentul că, în măsura în care informații care ar fi trebuit să rămână în sfera privată deveneau obiectul de lucru al autorităților pentru motive lipsite de legătură cu siguranța națională, este dovedită ingerința în viața personală a celui urmărit de către Securitate, iar prima instanță ar fi trebuit să constate încălcarea evidentă a dreptului la viață privată, în lipsa oricărei justificări pentru ingerințele produse prin acțiunile intimatului.

Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, având în vedere și susținerile părților, Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză ca nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Instanța de control judiciar constată că în speță nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 488 din noul C. proc. civ., în vederea casării hotărârii: prima instanță a reținut corect situația de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză și a realizat o încadrare juridică adecvată.

Soluția instanței de fond a fost criticată de către recurent pentru că ar fi fost pronunțată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, temeiul de drept invocat fiind art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În prezenta cauză, problema dedusă judecății este aceea dacă Curtea de Apel București a fost sau nu legal sesizată de către Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității cu acțiunea în constatarea calității intimatului-pârât de lucrător al Securității, în temeiul art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008.

După cum rezultă din înscrisurile aflate la dosar, această acțiune în constatare a avut la bază cererea de verificare adresată de numitul B., în baza art. 7 alin. (1) din ordonanța aflată în discuție.

Astfel, conform art. 1 alin. (1) din această reglementare, orice cetățean român sau cetățean străin care după 1945 a avut cetățenie română, precum și orice cetățean al unei țări membre a Organizației Tratatului Atlanticului de Nord sau al unui stat membru al Uniunii Europene au dreptul de acces la propriul dosar întocmit de Securitate, precum și la alte documente și informații care privesc propria persoană, potrivit acestei ordonanțe și în conformitate cu prevederile legii privind protejarea informațiilor care privesc siguranța națională; acest drept se exercită la cerere și constă în studierea nemijlocită a dosarului și eliberarea de copii de pe actele dosarului și de pe alte înscrisuri care privesc propria persoană.

Art. 1 alin. (7) din ordonanță prevede că persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, are dreptul, la cerere, să afle identitatea lucrătorilor Securității și a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu informații la completarea dosarului, și poate solicita verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului.

Art. 1 alin. (9) din ordonanță precizează faptul că exercitarea drepturilor prevăzute la alin. (1)-(3), (6) și (7) se face personal sau prin reprezentant cu procură specială și autentică.

Rezultă că acțiunea în constatare prevăzută de art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, modificată și completată, poate fi formulată în scopul de a se constata calitatea de lucrător al Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului persoanei care solicită verificarea/sau, din oficiu, pentru persoanele prevăzute la art. 4 și art. 5 din ordonanță.

În speță, nu s-a contestat calitatea intimatului-pârât de fost angajat al Securității.

Din interpretarea textelor legale anterior citate, se poate desprinde ideea că nu orice persoană poate solicita verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea unui dosar întocmit de această instituție, ci numai acele persoane care, având acces la propriul dosar, au constatat că au fost subiecți ai unui dosar din care rezultă că au fost urmărite de Securitate.

Pe de altă parte, în ceea ce privește sfera verificării calității de lucrător al Securității, aceasta este limitată la ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului solicitantului, respectiv persoana subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, iar nu și a altor persoane.

Cu alte cuvinte, legea în materie a statuat că verificarea calității de lucrător al Securității se face numai cu privire la ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea propriului dosar al solicitantului, iar nu și la instrumentarea dosarelor altor persoane care nu au cerut verificarea.

Mai mult decât atât, niciun text din O.U.G. nr. 24/2008 nu prevede extinderea verificărilor calității de lucrător al Securității cu privire la alte persoane decât solicitantul, presupuse a fi fost subiecte ale unui dosar întocmit de Securitate, dacă aceste persoane nu au formulat o cerere în acest sens.

Ca atare, exercitarea dreptului de a solicita verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului de Securitate al unei persoane aparține în exclusivitate numai acelei persoane, iar nu și altor persoane, cu excepția situației în care acestea din urmă au fost împuternicite cu procură specială și autentică în acest scop.

Într-adevăr, în cauza de față, atât acțiunea în constatare, cât și nota de constatare anexată acesteia, au avut în vedere cererea de verificare formulată de numitul B., persoană care nu are nicio legătură cu măsurile luate sau aprobate de intimat, individualizate în respectiva notă de constatare.

O dovadă în acest sens o reprezintă și documentația prezentată de recurent, aflată la dosar fond.

Din nota de constatare nr. S/DI/I/1106 din 25 aprilie 2013, emisă în temeiul art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008, precum și din înscrisurile depuse la dosarul de fond, rezultă că intimatul a contribuit la instrumentarea dosarului nr. I 209549, titular C.

Ca atare, în raport de probatoriul administrat, numitul B. nu poate avea calitatea de subiect al unui dosar din care să rezulte că ar fi fost urmărit de către Securitate, mai precis, de către intimat, prin activitățile întreprinse sau dispuse de către acesta.

Prin urmare, cererea de verificare a calității de „lucrător de Securitate”, formulată de această persoană fizică, nu putea să stea la baza prezentei acțiuni în constatare introdusă de recurent.

Având în vedere nelegala sesizare a instanței de contencios administrativ cu prezenta acțiune în constatare, Înalta Curte nu va mai proceda la verificarea îndeplinirii condițiilor impuse de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se constata calitatea pârâtului de lucrător al Securității.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentului sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar hotărârea instanței de fond este temeinică și legală.

În consecință, pentru considerentele arătate, în raport cu înscrisurile depuse la dosar și susținerile părților, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamant ca nefondat, decizia urmând a fi comunicată părților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva sentinței civile nr. 754 din 5 martie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 octombrie 2015.