Decizia nr. 575/2017 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Acțiunea judiciară; Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a, contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2/2014 , reclamanta SC A. SRL a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta B.: - anularea actului administrativ din 21 ianuarie 2014, comunicat în data de 28 ianuarie 2014, și a adreselor din 17 ianuarie 2014, din 06 decembrie 2013, din 01 octombrie 2013 și din 03 decembrie 2013, toate emise de B. - C.; - obligarea pârâtei la ridicarea interdicției de vânzare a produselor D. și E. de către reclamantă; - obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Soluția instanței de fond; Curtea de Apel București, secția a VIII-a, contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 61 din 14 ianuarie 2015 , a respins excepția lipsei de interes, precum și acțiunea reclamantei, ca nefondate.

Calea de atac exercitată; Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta SC A. SRL, care a solicitat casarea acesteia și, în urma rejudecării cauzei, admiterea acțiunii. În motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a susținut faptul că sentința contestată a fost dată cu interpretarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv: - art. 1 pct. 22 din O.U.G. nr. 24/2012 privind modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind C. fisc. și reglementarea unor măsuri financiar-fiscale; - art. 3 din H.G. nr. 314/2007 privind marcarea și colorarea unor produse energetice, precum și prorogarea termenului privind marcarea produselor energetice prevăzut în H.G. nr. 1.861/2006; - art. 2 din Ordinul ministrului Economiei și Finanțelor nr. 1.769 din 21 august 2007 pentru aprobarea Metodologiei privind marcarea și colorarea unor produse energetice în conformitate cu H.G. nr. 314/2007. În dezvoltarea acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurentă critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată ce vor fi prezentate în continuare. - Prima instanță nu a ținut seama de probele administrate în cauză, în concret de concluziile raportului de expertiză tehnică, de punctele de vedere de specialitate, de actele provenind de la producătorul F., ci doar s-a limitat să preia argumentele dezvoltate de intimată în întâmpinarea depusă la dosar, ceea ce conduce la nerespectarea prevederilor art. 264 C. proc. civ. - În cauză, în urma interpretării eronate a dispozițiilor legale aplicabile, a fost menținută confuzia referitoare la “produs echivalent” cu cea de “produs similar” prezentat sub diferite denumiri comerciale, ceea ce a condus la conturarea opiniei în sensul că există o singură substanță care poate juca rolul de colorant, mai precis, doar Solvent Blue 35 cu toate denumirile sale comerciale, însă, colorantul folosit de societatea recurentă este un “echivalent”, adică un amestec de mai multe substanțe de culoare albastră, amestecul având indexul de culoare identic cu Solvent Blue 35, așa cum prevede legislația în domeniu.

Apărările formulate în cauză; 4.1. Intimata B. a formulat întâmpinare în care a reiterat excepția lipsei de interes a reclamantei în formularea capătului de cerere având ca obiect anularea adreselor din 01 octombrie 2013 și din 03 decembrie 2013 emise de B./C., întrucât nu este destinatara acestora. Intimata a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, și a precizat faptul că produsele D. și E. nu conțin doar colorantul, ci conțin 6 coloranți dintre care doar unul este Solvent, iar ceilalți 5 sunt alte substanțe care prezintă caracteristici diferite de cele ale colorantului, fapt ce contravine prevederilor art. 2, art. 3 și art. 5 din H.G. nr. 314/2007, precum și art. 1 pct. 22-24 din O.U.G. nr. 24/2012. 4.2. Recurenta a formulat răspuns la întâmpinarea intimatei, în care a invocat excepția inadmisibilității excepției lipsei de interes, în raport de momentul procesual al formulării acesteia, și a solicitat înlăturarea apărărilor părții adverse pentru motivele arătate la filele 40-46 dosar.

Procedura derulată în recurs; Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 20 aprilie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din același act normativ. Recurenta a formulat punct de vedere la raport în care a precizat că este de acord cu concluziile acestuia. Prin încheierea de ședință din data de 22 septembrie 2016, completul de filtru a constatat, analizând conținutul raportului întocmit, că memoriul de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a admis în principiu recursul, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen de judecată a fondului recursului, în ședință publică, pentru data de 03 februarie 2017.

Soluția instanței de recurs; Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, a probatoriului administrat și a cadrului normativ aplicabil în cauză, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Recurenta-reclamantă a supus controlului de legalitate al instanței de contencios administrativ, în temeiul dispozițiilor art. 8 și art. 18 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, adresele din 21 ianuarie 2014, din 17 ianuarie 2014, din 06 decembrie 2013, din 01 octombrie 2013 și din 03 decembrie 2013, prin care intimata-pârâtă B.- C. a instituit interdicția utilizării produselor D. și E., întrucât a apreciat că includ substanțe care nu sunt admise de prevederile legale pentru colorarea produselor energetice. Prima instanță a respins excepția lipsei de interes în formularea acțiunii, precum și acțiunea reclamantei, ca nefondate. Pentru a pronunța această soluție, judecătorul fondului a reținut, în esență, următoarele argumente juridice: - Prin promovarea prezentei acțiuni, reclamanta urmărește un folos practic, respectiv posibilitatea de a-și comercializa în continuare produsele pentru colorarea produselor energetice. - Din analiza coroborată a dispozițiilor art. 1-7 din H.G. nr. 314/2007 și art. 206 69 alin. (16) - (19) C. fisc. (introduse prin art. 1 pct. 22 din O.U.G. nr. 24/2012), rezultă că pentru marcarea produselor energetice vizate reglementarea nu lasă loc niciunei interpretări, marcatorul fiind desemnat atât prin identificarea conform indexului de culori (solvent yellow 124), cât și prin denumirea științifică N-etil-N-[2-(1-izobutoxi etoxi)etil]-4-(fenilazo) anilină, aceasta din urmă indicând formula chimică concretă a marcatorului (aceeași identificare neechivocă regăsindu-se atât în Codul fiscal, cât și în H.G). Nu același lucru se poate afirma despre colorarea produselor energetice, în privința cărora este indicată doar denumirea cu mențiunea adăugită ”echivalent”, anume Solvent Blue echivalent pentru motorinele utilizate drept combustibil pentru motor în scopul scutiri de la plata accizelor, respectiv Solvent Red 19 echivalent pentru motorinele și kerosenul pentru care se practică un nivel redus al accizelor față de nivelul standard este Solvent Red echivalent. În prezenta cauză, relevant este colorantul ”Solvent Blue echivalent” asupra căruia părțile litigante au opinii divergente. Însă, opinia pârâtei este cea corectă, întrucât este confirmată de concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, și, ca atare, doar o substanță poate îndeplini rolul de colorant, respectiv Solvent Blue 35, cu toate denumirile sale comerciale. Înalta Curte nu poate împărtăși soluția primei instanțe pentru că reflectă interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor normative incidente. Potrivit art. 1-3, art. 5 și art. 6 din H.G. nr. 314/2007 privind marcarea și colorarea unor produse energetice, precum și prorogarea termenului privind marcarea produselor energetice prevăzut în H.G. nr. 1.861/2006: ”Art. 1; (1) Antrepozitarii autorizați și importatorii de motorine încadrate în codurile NC 2710 19 41, NC 2710 19 45, NC 2710 19 49 și de kerosen încadrat la codul NC 2710 19 25, utilizate drept combustibil pentru motor în situațiile în care sunt scutite de la plata accizelor sau în scopurile pentru care se practică un nivel redus de accize față de nivelul standard, potrivit prevederilor art. 201 alin. (1) și ale art. 176 alin. (4) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc., cu modificările și completările ulterioare, sunt obligați să marcheze și să coloreze aceste produse. (2) Marcarea și colorarea produselor energetice prevăzute la alin. (1) se realizează anterior punerii lor în consum numai în antrepozite fiscale, sub supraveghere fiscală. Art. 2; (1) Pentru marcarea produselor energetice se utilizează marcatorul solvent yellow - identificat în conformitate cu indexul de culori, denumit științific N-etil-N-[2-(1-izobutoxi etoxi)etil]-4-(fenilazo)anilină. (2) Nivelul de marcare este de 7 mg +/- 10% de marcator pe litru de motorine sau kerosen. Art. 3; (1) Colorantul folosit pentru motorinele utilizate drept combustibil pentru motor în scopurile scutite de la plata accizelor este solvent blue echivalent. (2) Colorantul folosit pentru motorinele și kerosenul pentru care se practică un nivel redus al accizelor față de nivelul standard este solvent red echivalent. (3) Nivelul de colorare este de 5 mg +/- 10% de colorant pe litru de motorine sau kerosen. Art. 5; Nu este permisă adăugarea în motorine și kerosen a unui marcator sau a unui colorant, altele decât cele prevăzute la art. 2 și 3. Art. 6; Motorina și kerosenul care provin din spațiul comunitar, destinate scopurilor prevăzute la art. 1, trebuie să fie marcate și colorate potrivit prevederilor art. 2 și 3. ” Potrivit disp. art. 206 69 alin. (16) - (19) și alin. (24) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc., introduse prin art. 1 pct. 22 al O.U.G. nr. 24/2012: ”(16) Pentru marcarea produselor energetice prevăzute la art. 206 16 alin. (3) lit. g) sau asimilate acestora din punct de vedere al nivelului accizelor se utilizează marcatorul solvent yellow 124 - identificat în conformitate cu indexul de culori, denumit științific N-etil-N-[2-(1-izobutoxi etoxi) etil]-4-(fenilazo) anilină. (17) Nivelul de marcare este de 7 mg +/- 10% de marcator pe litru de produs energetic. (18) Pentru colorarea produselor energetice prevăzute la art. 206 16 alin. (3) lit. g) sau asimilate acestora din punct de vedere al nivelului accizelor se utilizează colorantul solvent blue 35 echivalent. (19) Nivelul de colorare este de 25 mg +/- 10% de colorant pe litru de produs energetic. (…). (24) Este interzisă marcarea și/sau colorarea produselor energetice prevăzute la art. 206^16 alin. (3) lit. g) sau asimilate acestora din punct de vedere al nivelului accizelor cu alte substanțe decât cele precizate la alin. (16) și (18) ”. Așadar, se observă că dispozițiile normative anterior citate precizează că, în scopul colorării produselor energetice prevăzute la art. 206^16 alin. (3) lit. g) sau asimilate acestora din punct de vedere al nivelului accizelor, se utilizează colorantul “Solvent Blue echivalent”. Produsele comercializate de societatea recurentă, fabricate de către John Technical Solution, sunt D. (folosit la marcarea și colorarea motorinei de bunkeraj) și E. (folosit la marcarea și colorarea păcurii), iar în privința acestora autoritatea intimată a apreciat că nu pot fi utilizate la marcarea și colorarea produselor energetice, întrucât cuprind un amestec de 6 coloranți și, prin urmare, nu se încadrează la categoria “Solvent Blue”, identificat prin următoarele caracteristici: număr Casa de Ajutor de Sănătate, număr EC, formula chimică, masa moleculară 350,45 g/mol. Înalta Curte apreciază că interpretarea realizată de intimată, preluată de judecătorul fondului, este eronată, deoarece textul normativ face referire la “Solvent Blue echivalent”, iar nu la “Solvent Blue 35” exclusiv sau produse identice cu “Solvent Blue”. Prin noțiunea de produs “echivalent” se înțelege orice colorant care dă aceeași culoare ca și “Solvent Blue”, atât din punct de vedere vizual cât și spectral. Astfel, relevante pe chestiunea analizată sunt punctele de vedere exprimate de profesorii din cadrul Universității Petrol-Gaze Ploiești - Facultatea Tehnologia Petrolului și Petrochimie, în sensul următor: - echivalent, ca și “colorant” reprezintă substanțe care produc aceeași culoare; astfel de substanțe au spectre de absorbție identice, respectiv absorb radiații electromagnetice la aceleași lungimi de undă; - echivalenții se folosesc deoarece se pot obține prin procedee (tehnologii) diferite și din materii prime diferite, iar avantajele utilizării lor privesc prețurile de producție mai reduse și un impact negativ cât mai redus asupra factorilor de mediu; - echivalenții nu trebuie să aibă strict aceeași structura chimică și nici același număr Casa de Ajutor de Sănătate; - în condițiile în care efectul de colorare este identic, echivalenții pot fi constituiți dintr-un singur component (același tip de molecule) sau dintr-un amestec de componenți (mai multe tipuri de molecule); - Solvent Blue este o singură substanță, dar echivalentul său din punct de vedere al culorii nu trebuie neapărat să fie tot un compus unitar, ce poate fi și un amestec de mai multe substanțe; prin urmare, nu este greșit dacă produsul echivalent este format din mai multe substanțe ce colorează identic, precum Solvent Blue 35; cele două produse Solvent Blue 35 și Solvent Blue 79 prezintă maxime de absorbție la aceleași lungimi de undă 600 nm și 650 nm, deci ele colorează identic; - interpretarea realizată de autoritatea intimată asupra noțiunii de produs echivalent este restrictivă, în sensul că se acceptă doar coloranți constituiți dintr-un singur component, deci cu aceeași formula moleculară și aceeași masă molară (a se vedea filele 180-181 dosar fond). Un punct de vedere similar a exprimat și expertul desemnat în cauză în raportul întocmit: a) produsul folosit la marcarea și colorarea motorinei de bunkeraj s-a transformat în 2 produse, în funcție de colorantul utilizat: - D. are în compoziție colorant Solvent Blue; pentru marcarea și colorarea 1 litru de combustibil motorină de bunkeraj se folosesc 100 mg de D.; în produsul marcat/colorat se regăsesc: 7.0 +(-) 10% mg Solvent Yellow (marker) și 5.0 +(-) 10% mg Solvent Blue (colorant); - Dyeguard Green MCEOY are în compoziție colorant Solvent Blue 35 echivalent; pentru marcarea și colorarea 1 litru de combustibil motorină de bunkeraj se folosesc 40 mg de Dyeguard Green MCEOY; în produsul marcat/ colorat se regăsesc: 7.0 +(-) 10% mg Solvent Yellow 124 (marker) și 10% mg Solvent Blue echivalent; b) produsul folosit la marcarea și colorarea păcurii s-a transformat în 2 produse, în funcție de colorantul utilizat: - E. are în compoziție colorant Solvent Blue; pentru marcarea și colorarea 1 litru de păcură se folosesc 500 mg de E.; în produsul marcat/ colorat se regăsesc: 7.0 +(-) 10% mg Solvent Yellow (marker) și 25.0 +(-) 10% mg Solvent Blue (colorant); - Dyeguard Blue MCR10Y are în compoziție colorant Solvent Blue 35 echivalent (Solvent Blue 79); pentru marcarea și colorarea 1 litru de păcură se folosesc 100 mg de Dyeguard Blue MCR10Y; în produsul marcat/colorat se regăsesc: 7.0 +(-) 10% mg Solvent Yellow (marker) și 25.0 +(-) 10% mg Solvent Blue (colorant); - produsele echivalente ca și “colorant” au spectre de absorbție identice și absorb adiații electromagnetice la aceleași lungimi de undă; - cele două produse Solvent Blue și Solvent Blue 79 prezintă maxime de absorbție la aceleași lungimi de undă 600 nm și 650 nm, deci ele colorează identic; - prin folosirea colorantului Solvent Blue 79 se pot obține produse în stare lichidă ce prezintă mai multă stabilitate și este mai sigur din punct de vedere al factorilor de mediu; - echivalenții nu trebuie să aibă strict aceeași structura chimică și nici același număr CAS; - coloranții echivalenți pot fi alcătuiți dintr-un singur component sau dintr-un amestec de mai mulți componenți, însă singura condiție pe care trebuie să o îndeplinească este aceea de a fi conferit produselor energetice același efect de colorare; - Solvent Blue 35 este o singura substanță, dar echivalentul său din punct de vedere al culorii poate fi un amestec de mai multe substanțe ce colorează la fel ca acesta. Ca atare, Înalta Curte consideră că măsura administrativă dispusă prin actele contestate în cauză, respectiv cea de interzicere a utilizării produselor D. și E. este contrară dispozițiilor normative incidente în materie, care permit utilizarea “Solvent Blue 35 echivalent” cât și concluziilor care se degajă din punctele de vedere de specialitate prezentate anterior. În altă ordine de idei, Înalta Curte reține că intimata a reiterat excepția lipsei de interes a recurentei în formularea capătului de cerere având ca obiect anularea adreselor din 01 octombrie 2013 și din 03 decembrie 2013, adrese emise de B./C., cu motivarea că nu este destinatarul acestora. Instanța de fond a analizat această chestiune și a statuat în sensul că, deși părții reclamante nu i s-a interzis să comercializeze cele două produse aflate în discuție, prin reținerea interdicției utilizării acestor substanțe pentru colorarea produselor energetice, partea este vătămată, chiar dacă în mod indirect, prin pierderea clienților, în condițiile în care produsele sale au fost comercializate anterior prin utilizarea aceluiași cadru legal. Or, pârâta nu a recurat această soluție, după cum în mod corect a precizat și partea adversă, iar cu ocazia concluziilor orale a solicitat să fie avută în vedere ca o apărare de fond. Înalta Curte consideră că soluția pronunțată pe această chestiune este corectă, motivele prezentate de judecătorul fondului fiind relevante. În consecință, instanța de control judiciar apreciază că este fondat motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În fine, Înalta Curte constată că recurenta nu a depus la dosar dovezi cu privire la cuantumul cheltuielilor de judecată solicitate, după cum impun prevederile art. 452 C. proc. civ.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs; Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 și art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și, în urma rejudecării cauzei, va admite acțiunea reclamantei și, în urma rejudecării cauzei, va anula adresele din 21 ianuarie 2014, din 06 decembrie 2013, din 17 ianuarie 2014, din 01 octombrie 2013 și din 03 decembrie 2013 emise de B. - C., prin care a fost instituită interdicția utilizării produselor D. și E., și va respinge cererea formulată de recurenta-reclamantă privind obligarea intimatei-pârâte B. la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu de avocat achitat la fond, ca nedovedită.