ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1295/2017

Decizia nr. 1295/2017

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dolj, anularea Deciziei nr. DJ 241888 din 2 aprilie 2014 și, pe cale de consecință, să fie repus în termenul legal de 30 de zile pentru a contesta pe fond Decizia nr. 18067 din 23 noiembrie 2007.

Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 37 din 27 ianuarie 2015 a respins cererea formulată de reclamant, ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A., invocând greșita aplicare a legii și greșita interpretare a probatoriului administrat.

În motivarea căii de atac, recurentul a susținut, în esență, că în mod greșit prima instanță a înlăturat apărările din precizarea la acțiune, potrivit cărora intimata nu a făcut dovada comunicării deciziei de răspundere solidară, întrucât la predarea actului către o persoană fizică este obligatorie identificarea destinatarului sau primitorului, motivarea primei instanțe în sensul că mențiunile personale ale agentului poștal fac dovada deplină a comunicării respectivului act nu sunt întemeiate, fiind în contradicție cu prevederile art. 44 din O.G. nr. 92/2003.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului și obligarea organului competent la soluționarea pe fond a contestației împotriva actelor fiscale vizate.

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza Încheierii de ședință din data de 20 octombrie 2016, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., pronunțând în acest sens Încheierea de admitere în principiu din data de 8 decembrie 2016.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă și în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Recurentul-reclamant a învestit instanța de contencios administrativ cu anularea Deciziei nr. DJ 241888 din 2 aprilie 2014 și, pe cale de consecință, să fie repus în termenul legal de 30 de zile pentru a contesta pe fond Decizia nr. 18067 din 23 noiembrie 2007 emisă de pârâtă.

Prin Decizia nr. 18067 din 23 noiembrie 2007, autoritatea publică intimată a stabilit răspunderea în solidar a reclamantului împreună cu SC B. SRL - Podari.

Împotriva acestei decizii, la data de 24 martie 2014, reclamantul a formulat contestație, susținând că respectivul act nu i-a fost comunicat.

Prin Decizia nr. DJ 241888 din 2 aprilie 2014, care formează obiectul prezentei cauze, contestația reclamantului a fost respinsă ca tardivă, reținându-se că a fost formulată cu depășirea termenul de 30 de zile prevăzut de O.G. nr. 92/2003, în raport cu data comunicării deciziei privind atragerea răspunderii solidare (29 noiembrie 2007).

Curtea de apel a respins acțiunea formulată de reclamant, ca nefondată, reținând că actul administrativ contestat este legal.

Soluția Curții de apel este corectă, fiind adoptată și de instanța

de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a dispozițiilor legale la situația de fapt.

Se reține că, în cauză, Decizia nr. 18067 din 23 noiembrie 2007 privind răspunderea solidară a fost comunicată recurentului-reclamant, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, la data de 29 noiembrie 2007, potrivit ștampilei oficiului poștal care a predat corespondența la domiciliul fiscal al contribuabilului, conform art. 44 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003.

Recurentul-reclamant a formulat contestație împotriva acestei decizii la data de 24 martie 2014, cu peste șase ani de la momentul comunicării actului, fiind astfel depășit cu mult termenul de 30 de zile prevăzut de lege.

Potrivit art. 205 alin. (1) din O.G.nr. 92/2003 „împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii.”

În temeiul art. 207 alin. (1) din O.G.nr. 92/2003 „contestația se va depune în termen de 30 de zile de la data comunicării actului administrativ fiscal, sub sancțiunea decăderii”.

Așadar, termenul pentru formularea contestației este de 30 de zile de la data comunicării actului administrativ fiscal, iar nerespectarea acestuia atrage sancțiunea decăderii părții din dreptul de mai formula contestație.

Criticile recurentului, centrate pe lipsa dovezii de comunicare a deciziei privind răspunderea solidară, pentru nerespectarea prevederilor legale privind obligativitatea identificării destinatarului sau primitorului actului, nu pot fi primite.

Astfel, din confirmarea de primire a Deciziei nr. 18067 din 23 noiembrie 2007 rezultă că aceasta a fost înmânată la 29 noiembrie 2007, sub semnătură, autorului reclamantului mențiunile agentului constatator făcând dovada deplină până la înscrierea în fals, față de prevederile art. 164 C. proc. civ., cum corect a reținut și prima instanță, așa încât susținerile recurentului nu au suport.

De altfel, se observă că în aceeași modalitate a fost comunicată și Decizia nr. DJ 241888 din 2 aprilie 2014, dedusă judecății, care a fost primită, sub semnătură, tot de autorul reclamantului, ceea ce conduce la concluzia că în general corespondența transmisă la adresa respectivului contribuabil era primită de această persoană, cunoscută astfel factorului poștal care presta servicii poștale în zona arondată.

Referitor la prevederile Codului de procedură civilă de la 1865, în vigoare la momentul de referință, invocate de parte, se reține că acestea prevedeau chiar modalitatea comunicării actului prin afișare în cazul în care cei citați erau lipsă de la domiciliu (art. 92 alin. (4). Aceeași excepție fiind prevăzută și în cazul persoanelor juridice (art. 921).

În speță însă sunt aplicabile prevederile art. 44 alin. (2) C. proc. fisc., potrivit cărora, în mod corect, s-a și realizat comunicarea actului.

În consecință, soluția pronunțată de prima instanță reflectă, așadar, interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva Sentinței nr. 37 din 27 ianuarie 2015 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 martie 2017.

Procesat de GGC - LM