ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2977/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin Cererea înregistrată sub nr. x/2015, la data de 29.05.2015 pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a formulat, în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor - D.G.R.F.P. Craiova și A.J.F.P. Dolj, contestație împotriva Deciziei nr. DJ241079/13.02.2015 prin care a fost respinsă contestația formulată reclamant împotriva Deciziei nr. 12790/19.06.2012 privind răspunderea sa în solidar cu S.C. B. S.R.L. A solicitat anularea deciziilor atacate.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin Sentința nr. 427/2015 pronunțată în data de 22 octombrie 2015, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Craiova și S.C. B. S.R.L.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A., care a solicitat admiterea recursului, repunerea în termen și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, pentru a se pronunța pe fondul cauzei.

În motivarea cererii de recurs, s-a argumentat, în esență, că raționamentul instanței de fond privind legala comunicare a actului administrativ-fiscal atacat a fost eronat, în condițiile în care recurentul nu a avut cunoștință de actele emise, întrucât a locuit și muncit în Germania începând cu anul 2011 și până la sfârșitul anului 2014, așa cum a dovedit cu actele depuse la dosarul cauzei.

Dovada de comunicare a deciziei a fost returnată cu mențiunea "expirat termen păstrare", iar susținerea intimatei că ulterior decizia de angajare a răspunderii a fost publicată pe pagina de internet a ANAF și afișată la sediul organului fiscal nu echivalează cu o comunicare legală, raportat la Decizia Curții Constituționale nr. 536/28.04.2011.

Nerepunerea în termen nu face altceva decât să acopere abuzul autorității fiscale, în condițiile în care nu s-a făcut dovada că recurentul ar fi luat cunoștință de decizie, iar debitul este achitat, recurentul fiind practic în situația de a plăti toată viața o sumă nedatorată.

Recurentul a mai susținut că decizia contestată este netemeinică, întrucât, raportat la temeiul juridic invocat, nu sunt îndeplinite condițiile legale ale răspunderii în solidar. Nu a fost dovedită reaua-credință a recurentului, care nu s-a prezentat la sediul AFPM Craiova întrucât era plecat din țară, iar sumele reținute ca datorii la bugetul de stat au fost, în realitate, achitate cu OP nr. x/14.07.2010.

2.1 Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 30 mai 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ.

Prin încheierea din 13 martie 2018, completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs formulată de reclamantul A. îndeplinește condițiile de admisibilitate, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a acestuia.

2.2. Cu privire la cererea de recurs. Soluția și considerentele instanței de control judiciar

Analizând sentința atacată, prin prisma argumentelor părții, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat și îl va admite, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Prin Decizia nr. DJ 241079/13.02.2015 emisă de DGRFP Craiova - AJFP Dolj a fost respinsă ca tardiv formulată contestația depusă de recurentul-reclamant împotriva Deciziei nr. 126790/19.06.2012 privind răspunderea în solidar cu S.C. B. SRL a contribuabilului A.

Emitentul actului administrativ a reținut, în esență, faptul că autorul contestației nu a respectat termenul legal de depunere a acesteia, respectiv cel de 30 de zile de la comunicare.

A reținut că Decizia nr. 126790/19.06.2012 a fost comunicată mai întâi prin poștă cu confirmare de primire la adresa prevăzută în baza de date a Evidenței Populației, respectiv Craiova, jud. Dolj, și apoi pe pagina de internet a ANAF în data de 21.07.2012, decizia fiind contestată în data de 06.02.2015, data înregistrării la registratura AJFP Dolj.

Autoritatea fiscală competentă să soluționeze recursul administrativ a apreciat că recurentul avea dreptul să depună contestația până la data de 21.08.2012, inclusiv.

Prima instanță a confirmat soluția dispusă de AJFP Dolj, reținând, în esență, că în cauză s-a făcut dovada efectuării, în mod legal, a procedurii de comunicare a actului administrativ-fiscal, pârâta procedând la comunicarea prin publicitate, în condițiile art. 44 alin. (3) din O.G. nr. 92/2003, doar după ce nu a fost posibilă comunicarea prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, prevăzută de art. 44 alin. (2) din același act normativ, din culpa exclusivă a reclamantului, care nu poate invoca neregularitatea pricinuită prin propriul său fapt, constând în neridicarea corespondenței pentru care a fost avizat la domiciliul său.

A mai apreciat că reclamantul nu a fost împiedicat în exercitarea în termen a contestației din cauza unor motive temeinic justificate.

Aceste concluzii nu sunt împărtășite de instanța de control judiciar.

Dispozițiile art. 44 C. proc. fisc. stabilesc că "actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat", fiind arătată ordinea în care se poate efectua această comunicare pentru a putea fi efectivă.

Astfel, "(2) Actul administrativ fiscal se comunică prin remiterea acestuia contribuabilului/împuternicitului, dacă se asigură primirea sub semnătură a actului administrativ fiscal sau prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire. (2

1

) Actul administrativ fiscal poate fi comunicat și prin alte mijloace cum sunt fax, e-mail sau alte mijloace electronice de transmitere la distanță, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia și dacă contribuabilul a solicitat expres acest lucru. (2

2

) În cazul în care comunicarea potrivit alin. (2) sau (2

1

), după caz, nu a fost posibilă, aceasta se realizează prin publicitate. (3) Comunicarea prin publicitate se face prin afișarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent și pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, a unui anunț în care se menționează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. În cazul actelor administrative emise de organele fiscale prevăzute la art. 35, afișarea se face, concomitent, la sediul acestora și pe pagina de internet a autorității administrației publice locale respective. În lipsa paginii de internet proprii, publicitatea se face pe pagina de internet a consiliului județean. În toate cazurile, actul administrativ fiscal se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data afișării anunțului."

Scopul pentru care legiuitorul a instituit această procedură de comunicare a actelor administrative fiscale a fost asigurarea efectivității dreptului de informare a contribuabilului și a dreptului la apărare.

Ca primă observație, Înalta Curte apreciază că susținerile intimatei, însușite și de către instanța de fond, potrivit cărora actul administrativ contestat a fost legal comunicat la domiciliul cu care recurentul figura în baza de date a Evidenței Populației, acesta fiind obligat să anunțe AJFP Craiova în legătură cu schimbarea domiciliului, sunt neîntemeiate, raportat la dispozițiile art. 31 C. proc. fisc.

Acestea prevăd că:

"(1) În cazul creanțelor fiscale administrate de Ministerul Economiei și Finanțelor prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin domiciliu fiscal se înțelege: a) pentru persoanele fizice, adresa unde își au domiciliul, potrivit legii, sau adresa unde locuiesc efectiv, în cazul în care aceasta este diferită de domiciliu; […] (3

1

) Domiciliul fiscal definit potrivit alin. (1) ori (3) se înregistrează la organul fiscal în toate cazurile în care acesta este diferit de domiciliul sau de sediul social prin depunerea unei cereri de modificare a domiciliului fiscal, însoțită de acte doveditoare ale informațiilor cuprinse în aceasta. (3

2

) Cererea se depune la organul fiscal în a cărui rază teritorială urmează a se stabili domiciliul fiscal. […] (3

3

) Organul fiscal emite din oficiu decizia de modificare a domiciliului fiscal ori de câte ori constată că domiciliul fiscal este diferit de domiciliul sau sediul social, iar contribuabilul nu a depus cerere de modificare a domiciliului fiscal."

În continuare, Înalta Curte reține că, din înscrisurile anexate la dosar rezultă că avizul de comunicare a Deciziei nr. 126790/19.06.2012, expediată la adresa din Craiova, jud. Dolj, cu care recurentul ar fi figurat în baza de date a Evidenței Populației, a fost restituit cu mențiunea "avizat, reavizat, expirat" . Potrivit procesului-verbal din data de 03.07.2012, s-a procedat la comunicarea actului administrativ fiscal prin publicitate, în conformitate cu dispozițiile art. 44 alin. (3) din O.G. nr. 92/2003, afișându-se, în data de 05.07.2012, concomitent la sediul AFPM Craiova și pe pagina de internet www.x.ro, Anunțul nr. x/03.07.2012.

Înalta Curte concluzionează că demersurile întreprinse de autoritatea fiscală intimată nu au fost de natură a asigura comunicarea efectivă, către recurent, a actului administrativ fiscal, neputându-se reține culpa acestuia.

Înalta Curte consideră relevante considerentele expuse de instanța constituțională în Decizia nr. 536 din 28.04.2011: "Interesul organelor fiscale de aducere la cunoștința contribuabilului a existenței unei obligații fiscale al cărei creditor este însuși statul implică necesitatea comunicării actului administrativ în care aceasta este consemnată în modalități care să asigure aducerea efectivă la cunoștința contribuabilului despre existența unor obligații fiscale în sarcina sa."

De asemenea, în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a reținut constant că dreptul la promovarea unei căi de atac poate fi exercitat din momentul în care cei interesați pot cunoaște efectiv deciziile care le impun anumite obligații sau care ar fi de natură să le atingă interesele lor legitime, posibilitate care trebuie analizată funcție de circumstanțele specifice ale fiecărei spețe

În prezenta speță, față de aspectele expuse anterior, instanța apreciază că recurentul, cu reședința și locul de muncă în Germania în perioada 01.2011 - 12.2014 (aspect necontestat și probat de actele depuse la dosarul de fond, filele x) nu a avut posibilitatea de a lua efectiv la cunoștință de Decizia nr. 126790/19.06.2012 la data și în condițiile susținute de autoritatea intimată.

Ca atare, în raport de considerentele anterior arătate, Decizia DJ 241079/13.02.2015 emisă de DGRFP Craiova - AJFP Dolj prin care a fost respinsă ca tardiv formulată contestația depusă de recurentul-reclamant împotriva Deciziei nr. 126790/19.06.2012, este nelegală.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 și art. 498 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamantul A., va casa sentința recurată și, rejudecând cauza, va admite acțiunea și va obliga pârâta AJFP Dolj să soluționeze pe fond contestația administrativă formulată de reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței nr. 427/2015 din 22 octombrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează hotărârea recurată și, rejudecând cauza:

Admite acțiunea formulată de reclamantul A..

Anulează Decizia nr. DJ 241079/13.02.2015 emisă de DGFP Craiova - AJFP Dolj.

Obligă pârâta AJFP Dolj să soluționeze pe fond contestația administrativă formulată de reclamant.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 septembrie 2018.

Procesat de GGC - NN