ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 782/2017

Decizia nr. 782/2017 Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 1 București la data de 18 martie 2017, sub nr. x/299/2016, în temeiul dispozițiilor art. 666 C. proc. civ., B.E.J., A. a înaintat instanței cererea formulată de creditorii B. și C. în vederea încuviințării executării silite a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 1100 din 27 septembrie 2016 a Tribunalului Suceava, în Dosarul nr. x/86/2015, împotriva debitorului Statul Român, prin D., prin CN E. SA - F. Iași. Prin sentința civilă nr. 2643 din 31 martie 2017, Judecătoria sectorului 1 București a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, declinând competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași.

Instanța a reținut că, potrivit art. 666 alin. (1) C. proc. civ., executorul judecătoresc va solicita încuviințarea executării silite de către instanța de executare. Art. 651 alin. (1) C. proc. civ. statuează că instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, dacă legea nu dispune altfel. În speță, calitatea de debitor îi aparține Statului Român, prin D., prin CN E. SA - F. Iași, care are sediul în Iași, astfel cum reiese din titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 1100 din 27 septembrie 2016. Ceea ce interesează pentru stabilirea instanței de executare este locuința efectivă unde s-ar putea face executarea, determinarea competenței executorului judecătoresc sau instanței de executare nefiind lăsată la aprecierea creditorului.

Modalitatea de determinare a instanței de executare este stabilită prin normele de competență specială prevăzute de art. 651 C. proc. civ., care sunt derogatorii de la normele de competență pentru procedura contencioasă. La rândul său, prin sentința civilă nr. 5656 din 26 aprilie 2017, Judecătoria Iași, secția civilă, a admis excepția necompetentei sale teritoriale, invocată din oficiu, și a dispus declinarea competenței de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București. Instanța a reținut că, în temeiul art. 666 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 651 alin. (1) și (2) C. proc. civ., rezultă că judecătoriei în circumscripția căreia se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, îi revine competența să soluționeze cererea de încuviințare a executării silite.

În speța, s-a solicitat încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 1100 din 27 septembrie 2016 pronunțată de Tribunalul Suceava în Dosarul nr. x/86/2015. Prin aceasta hotărâre Statul Român reprezentat de D. a fost obligat să plătească reclamanților C. și B. suma de 8.613 euro, suma de 5.019 euro și suma de 230 euro, în echivalent în lei la data plății efective, cu titlu de despăgubiri civile, precum și suma de 3.230 lei reprezentând cheltuieli de judecată. Or, având în vedere că sediul debitorului se află în circumscripția Judecătoriei sectorului 1 București, conform H.G. nr. 337/1993 pentru stabilirea circumscripțiilor judecătoriilor și parchetelor de pe lângă judecătorii, în temeiul dispozițiilor art. 132 alin. (3) și art. 666, art. 651 C. proc.

civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Iași și a declinat competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București. Analizând conflictul negativ de competență în condițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași, având în vedere următoarele considerente: Obiectul cauzei de față, în legătură cu care s-a invit conflictul negativ de competență, este cererea de încuviințare a executării silite formulată de B.E.J., A. în temeiul dispozițiilor art. 666 C. proc. civ., privind încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de sentința nr. 1100/2016 a Tribunalului Suceava, pronunțată în Dosarul nr. x/86/2015, creditorii fiind B. și C., iar, debitor Statul Român, prin D., prin CN E. SA - F. Iași.

Se reține că, în materia executării silite, sunt relevante pentru stabilirea competenței dispozițiile art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., potrivit cărora „Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel." În cauză, executarea silită este îndreptată împotriva Statului Român, prin D., prin CN E. SA - F. Iași în baza titlului executoriu reprezentat de sentința nr. 1100/2016 a Tribunalului Suceava, pronunțată în Dosarul nr. x/86/2015.

Se constată că, prin titlul executoriu reprezentat de sentința nr. 1100/2016 a Tribunalului Suceava, a fost obligat pârâtul Statul Român - reprezentat de D. - prin CN E. SA - F. Iași să achite reclamanților C. și B. suma de 8.613 euro, suma de 5.019 euro și suma de 230 euro, în echivalent în lei la data plății efective, cu titlu de despăgubiri civile, pentru exproprierea unor suprafețe de teren, precum și suma de 3.230 lei reprezentând cheltuieli de judecată. Înalta Curte reține că, în cauza ce a format obiect al Dosarului nr. x/86/2015, date fiind competențele acordate în temeiul art. 2 alin. (1) din Legea nr. 198/2004, precum și calitatea de persoană juridică acordată în temeiul art. 1 alin. (2) din O.U.G.

nr. 84 din 18 septembrie 2003 pentru înființarea CN E. SA prin reorganizarea RN G. SA", calitatea de reprezentant a Statului în litigiul privind exproprierea a avut-o CN E. SA prin F. Iași. Se reține și faptul că, la rândul său, F. Iași este un serviciu public cu personalitate juridică, aceasta din urmă având calitatea de reprezentant a CN E. SA în cauza având ca obiect expropriere. În consecință, având în vedere și faptul că prin sentința nr. 1100/2016 a Tribunalului Suceava, pronunțată în Dosarul nr. x/86/2015, instanța a obligat Statul Român - reprezentat prin D. - prin CN E. SA - F. Iași la plata indemnizației cuvenite proprietarilor pentru exproprierea imobilelor proprietatea lor, la rândul său, cererea de încuviințare a executării silite este îndreptată împotriva debitorului reprezentat prin CN E. SA, prin F. Iași.

Având în vedere considerentele expuse mai sus, precum și faptul că sediul F. Iași se află municipiul Iași, jud. Iași, în raport de dispozițiile art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., Înalta Curte urmează a constata că revine Judecătoriei lași competența teritorială de soluționare a cauzei. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei lași, secția civilă. Definitivă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 mai 2017.