ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 782/2017

Decizia nr. 782/2017

Asupra

conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată

pe rolul Judecătoriei sectorului 1 București la data de 18 martie

2017, sub nr. x/299/2016,

în

temeiul dispozițiilor art. 666 C. proc. civ., B.E.J., A. a înaintat

instanței cererea formulată de creditorii B. și C. în vederea

încuviințării executării silite a titlului executoriu reprezentat

de sentința civilă nr. 1100 din 27 septembrie 2016 a Tribunalului Suceava,

în Dosarul nr. x/86/2015, împotriva debitorului Statul Român, prin D., prin CN

E. SA - F. Iași.

Prin

sentința civilă nr. 2643 din 31 martie 2017, Judecătoria sectorului

1 București

a

admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din

oficiu, declinând competența de soluționare a cauzei în favoarea

Judecătoriei Iași.

Instanța

a reținut că, potrivit art. 666 alin. (1) C. proc. civ., executorul

judecătoresc va solicita încuviințarea executării silite de

către instanța de executare. Art. 651 alin. (1) C. proc. civ.

statuează că instanța de executare este judecătoria în a

cărei circumscripție se află la data

sesizării organului de executare,

domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, dacă legea nu dispune

altfel.

În speță,

calitatea de debitor îi aparține Statului Român, prin D., prin CN E. SA - F.

Iași, care are sediul în Iași, astfel cum reiese din titlul

executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 1100 din 27 septembrie 2016.

Ceea

ce interesează pentru stabilirea instanței de executare este

locuința efectivă unde s-ar putea face executarea, determinarea

competenței executorului judecătoresc sau instanței de executare

nefiind lăsată la aprecierea creditorului. Modalitatea de determinare

a instanței de executare este stabilită prin normele de

competență specială prevăzute de art. 651 C. proc. civ.,

care sunt derogatorii de la normele de competență pentru procedura

contencioasă.

La

rândul său, prin sentința civilă nr. 5656 din 26 aprilie 2017,

Judecătoria Iași, secția civilă, a admis excepția

necompetentei sale teritoriale, invocată din oficiu, și a dispus

declinarea competenței de soluționare a cererii în favoarea

Judecătoriei sectorului 1 București.

Instanța

a reținut că, în temeiul art. 666 alin. (1) C. proc. civ., coroborat

cu art. 651 alin. (1) și (2) C. proc. civ., rezultă că

judecătoriei în circumscripția căreia se află, la data

sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul

debitorului, îi revine competența să soluționeze cererea de

încuviințare a executării silite.

În speța,

s-a solicitat încuviințarea executării silite a titlului executoriu

reprezentat de sentința civilă nr. 1100 din 27 septembrie 2016 pronunțată

de Tribunalul Suceava în Dosarul nr. x/86/2015.

Prin aceasta

hotărâre Statul Român reprezentat de D. a fost obligat să

plătească reclamanților C. și B. suma de 8.613 euro, suma

de 5.019 euro și suma de 230 euro, în echivalent în lei la data

plății efective, cu titlu de despăgubiri civile, precum și

suma de 3.230 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Or, având în

vedere că sediul debitorului se află în circumscripția

Judecătoriei sectorului 1 București, conform H.G. nr. 337/1993 pentru

stabilirea circumscripțiilor judecătoriilor și parchetelor de pe

lângă judecătorii, în temeiul dispozițiilor art. 132 alin. (3)

și art. 666, art. 651 C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010,

instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a

Judecătoriei Iași și a declinat competența de

soluționare a prezentei cauze în favoarea Judecătoriei sectorului 1

București.

Analizând

conflictul negativ de competență în condițiile art. 135 alin. (1)

și (4) C. proc. civ., înalta Curte va stabili competența de

soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași, având în

vedere următoarele considerente:

Obiectul

cauzei de față, în legătură cu care s-a invit conflictul

negativ de competență, este cererea de încuviințare a

executării silite formulată de B.E.J., A. în temeiul

dispozițiilor art. 666 C. proc. civ., privind încuviințarea

executării silite a titlului executoriu reprezentat de sentința nr. 1100/2016

a Tribunalului Suceava, pronunțată în Dosarul nr. x/86/2015,

creditorii fiind B. și C., iar, debitor Statul Român, prin D., prin CN E.

SA - F. Iași.

Se

reține că, în materia executării silite, sunt relevante pentru

stabilirea competenței dispozițiile art. 651 alin. (1) teza I C.

proc. civ., potrivit cărora „Instanța de executare este

judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data

sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul

debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

În

cauză, executarea silită este îndreptată împotriva Statului

Român, prin D., prin CN E. SA - F. Iași în baza titlului executoriu

reprezentat de sentința nr. 1100/2016 a Tribunalului Suceava,

pronunțată în Dosarul nr. x/86/2015.

Se

constată că, prin titlul executoriu reprezentat de sentința nr. 1100/2016

a Tribunalului Suceava, a fost obligat pârâtul Statul Român - reprezentat de D.

- prin CN E. SA - F. Iași să achite reclamanților C. și B.

suma de 8.613 euro, suma de 5.019 euro și suma de 230 euro, în echivalent

în lei la data plății efective, cu titlu de despăgubiri civile,

pentru exproprierea unor suprafețe de teren, precum și suma de 3.230

lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Înalta

Curte reține că, în cauza ce a format obiect al Dosarului nr. x/86/2015,

date fiind competențele acordate în temeiul art. 2 alin. (1) din Legea nr.

198/2004, precum și calitatea de persoană juridică acordată

în temeiul art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 84 din 18 septembrie 2003 pentru

înființarea CN E. SA prin reorganizarea RN G. SA", calitatea de reprezentant

a Statului în litigiul privind exproprierea a avut-o CN E. SA prin F.

Iași.

Se

reține și faptul că, la rândul său, F. Iași este un

serviciu public cu personalitate juridică, aceasta din urmă având

calitatea de reprezentant a CN E. SA în cauza având ca obiect expropriere.

În consecință,

având în vedere și faptul că prin sentința nr. 1100/2016 a

Tribunalului Suceava, pronunțată în Dosarul nr. x/86/2015,

instanța a

obligat

Statul Român - reprezentat prin D. - prin CN E. SA - F. Iași la plata

indemnizației cuvenite proprietarilor pentru exproprierea imobilelor

proprietatea lor, la rândul său, cererea de încuviințare a

executării silite este îndreptată împotriva debitorului reprezentat

prin CN E. SA, prin F. Iași.

Având

în vedere considerentele expuse mai sus, precum și faptul că sediul F.

Iași se află municipiul Iași, jud. Iași, în raport de

dispozițiile art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., Înalta Curte

urmează a constata că revine Judecătoriei lași

competența teritorială de soluționare a cauzei.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C

I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei

lași, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică astăzi, 12 mai 2017.