Decizia nr. 2009/2016 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 8/2015 a Curții de Apel Cluj

Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, după admiterea excepției necompetenței materiale absolute a Tribunalului Sălaj, invocată de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, reclamanta SC "A." SRL a solicitat suspendarea provizorie a executării actului administrativ - procesul-verbal încheiat în data de 10 octombrie 2014 privind proiectul din 18 ianuarie 2013 - "Achiziție de utilaje specifice pregătirii terenului de către SC A. SRL", beneficiar SC A. SRL, județul Sălaj.

Hotărârea instanței de fond Prin Sentința civilă nr. 8/2015 din 04 noiembrie 2015 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, s-a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale - Centrul Regional pentru Înființarea Investițiilor Rurale 6 NV Satu-Mare.

Cererea de recurs Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta SC "A." SRL criticând-o pentru nelegalitate, pentru următoarele motive: În cadrul verificării condițiilor de admisibilitate a cererii de suspendare a actului administrativ, instanța nu a dat eficiență principiului rolului activ al judecătorului, fiind încălcat totodată principiul egalității armelor în proces, cum este definit de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, constând în tratarea egală a părților pe toată durata desfășurării procedurilor în fața instanțelor de judecată, fără ca vreuna dintre ele să fie avantajată în raport cu cealaltă sau cu celelalte părți din proces. În ceea ce privește condițiile de admisibilitate a cererii de suspendare, susține că acestea sunt îndeplinite cumulativ. Astfel, cu privire la prima condiție - sesizarea în condițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare - susține că a făcut dovada înregistrării contestației și a acțiunii în anulare a actului administrativ prin depunerea unor copii de pe aceste documente. Cu privire la existența unui caz bine justificat arată că, a depus în probațiune toate înscrisurile societății din care rezultă că nu există legătură între societățile unde dl. B. este asociat și prezenta societate, s-au respectat angajamentele din cererea de finanțare, s-au înființat 8 locuri de muncă și nu se poate reține că s-ar fi creat condiții artificiale care contravin măsurii 312 - Program FEADR și obiectului general al proiectului, dovedind clar că proiectul este sustenabil. Cu privire la cea de-a treia condiție - iminența producerii unei pagube care, astfel poate fi prevenită - susține că aceasta este justificată de următoarele temeiuri de fapt și de drept: - cuantumul sumei în discuție (un debit în sumă de 380.097,10 lei) și prin faptul că, în situația în care nu s-ar suspenda executarea actului atacat, ar curge în continuare penalități și dobânzi care ar putea crea grave probleme economice societății, conducând la incapacitate de plată față de furnizori, neplata salariilor angajaților și blocarea proiectului, care este unul sustenabil; - prin prisma caracterului executoriu al actului administrativ fiscal contestat, care produce efecte de îndată, societatea fiind executată silit; - raportat la prevederile art. 6 parag. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Recomandarea nr. R (89)8 adoptată de Comitetul de Miniștri din cadrul Consiliului Europei la 13 septembrie 1989, referitoare la protecția jurisdicțională provizorie în materia administrativ, potrivit căreia executarea imediată și integrală a actelor administrative contestate sau susceptibile de a fi contestate poate cauza persoanelor juridice, în anumite circumstanțe, un prejudiciu ireparabil, pe care echitatea îl impune să fie evitat, în măsura posibilului.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, intimata Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a solicitat respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței civile atacate ca fiind legală și temeinică.

Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Prin motivele de recurs formulate, recurenta-reclamantă susține, în esență, că prima instanță în mod greșit a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 14, respectiv: condiția unui caz bine justificat și condiția privind necesitatea prevenirii pagubei iminente prin prisma circumstanțierii legale a acesteia. Potrivit art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, cazuri bine justificate sunt acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ. Cu alte cuvinte, pentru a se dovedi existența unui caz bine justificat reclamantul trebuie să înfățișeze instanței împrejurări legate de starea de fapt, de diligențele depuse, de atitudinea autorităților, de posibile efecte asupra instituției/autorității publice sau asupra altor persoane. Pentru a se dispune măsura suspendării executării actului administrativ nu este suficientă simpla afirmație a persoanei vătămate în sensul că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în lipsa mijloacelor de probă din care să rezulte temeinicia susținerilor referitoare la existența unui caz bine justificat și prevenirea producerii unei pagube iminente. Or, faptul că recurenta-reclamantă a depus la dosarul de fond, în probațiune, înscrisurile societății prin care intenționa să dovedească faptul că nu există legătură între societățile unde dl. B. este asociat și prezenta societate, că s-au respectat angajamentele din cererea de finanțare, că s-au înființat 8 locuri de muncă și neagă faptul că s-ar fi creat condiții artificiale care contravin măsurii 312 - Program FEADR și obiectului general al proiectului, nu pot fi asimilate ca împrejurări de fapt apte a dovedi existența unui caz bine justificat. Cu privire la cuantumul însemnat al sumei (un debit în sumă de 380.097,10 lei) asupra căreia poartă actul administrativ în privința căruia se solicită suspendarea executării, Înalta Curte constată că acesta nu constituie prin el însuși un argument suficient pentru a se dispune măsura prevăzută de textul de lege. De asemenea, așa cum în mod corect a reținut instanța de fond, în speța de față nu există indicii temeinice de natură să pună sub semnul întrebării prezumția de legalitate a actului administrativ raportat la următoarele împrejurări: Între Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, actuala A.F.I.R. și SC A. SRL, a fost încheiat Contractul de Finanțare din 18 ianuarie 2013 având ca obiect acordarea finanțării nerambursabile pentru proiectul "Achiziție de utilaje specifice pregătirii terenului de către SC A. SRL". În data de 03 septembrie 2014 s-a efectuat un control la locul de realizare a proiectului în sat Galaseni, județul Sălaj. În urmă verificării pe teren precum și a documentelor prezentate de beneficiar, echipa de control a constatat următoarele aspecte: obiectul principal de activitate al societății este " lucrări de pregătire a terenului - cod CAEN 4312; activitatea pentru care se solicită sprijin financiar nerambursabil este lucrări de pregătire a terenului" - cod CAEN 4312. În baza Suspiciunii de neregulă/suspiciune de frauda IRD 0.1 nr. 31127 din 12 septembrie 2014 aprobată de Directorul General al Agenției pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (fosta APDRP/SAPARD), s-a procedat la verificarea documentară și pe teren a proiectului, ca urmare a Scrisorii de informare nr. 29498 din 27 august 2014, transmisă către beneficiarul proiectului, SC A. SRL. Din documentele prezentate de beneficiar și conform listei de inventar, la acea dată acesta nu avea alte utilaje decât cele ce urmau să fie procurate prin proiect și nici nu au fost prezentate contracte de închiriere utilaje. Pentru obținerea punctajului de selecție aferent criteriului S5 "microîntreprinderi nou înființate" (în anul 2011), domnul B., deși era acționar majoritar în două firme din județul Cluj cu cod CAEN 4312, a înființat o nouă firma SC A. SRL, județul Sălaj, pentru a beneficia de punctajul de 25 pct. acordat la criteriul de selecție S5 "microîntreprinderi nou înființate". Acest aspect rezultă și din conținutul contractului de comodat din 25 mai 2011, atașat cererii de finanțare, pentru folosința cu titlu gratuit a unei suprafețe de 250 mp teren grădina cu casă, situat în comună Cuzaplac, jud. Sălaj, încheiat de către B. și soția C. cu SC A. SRL (reprezentat prin B.). Având în vedere aceste aspecte, rezultă indubitabil că între dl. B. și SC A. SRL există legătură. Cu privire la cea de-a doua condiție - necesitatea prevenirii unei pagube iminente - în lumina dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004 prin pagubă iminentă se înțelege acel prejudiciu material viitor, dar previzibil cu evidență sau după caz perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice ori a unui serviciu public. Îndeplinirea condiției referitoare la paguba iminentă presupune administrarea de dovezi care să probeze iminența producerii pagubei invocate, sub acest aspect fiind lipsit de relevanță simplele afirmații că aducerea la îndeplinire a actului administrativ atacat i-ar produce reclamantei un prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulării actului. Raportat la această condiție de admisibilitate, se constată că din actele dosarului nu rezultă pericolul care ar duce la producerea unei pagube iminente de natură să justifice suspendarea executării actului administrativ, iar recurenta-reclamantă nu a solicitat administrarea probelor cu privire la iminența producerii unei pagube, astfel cum avea obligația. Faptul că, recurenta își motivează îndeplinirea condiției pe ipoteza acumulării de penalități și dobânzi, situație care ar putea conduce la incapacitate de plată față de furnizori, neplata salariilor angajaților, precum și blocarea proiectului, Înalta Curte constată că argumentele prezentate nu sunt în măsură să dovedească îndeplinirea acestei cerințe și nu pot fi asimilate unor motive temeinice de natură a concluziona că cererea de suspendare este întemeiată, sub acest aspect. De asemenea, de menționat este și faptul că, cele două condiții nu pot fi analizate separat, ci cumulat, așa cum prevăd dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, neîndeplinirea uneia dintre acestea fiind suficientă pentru respingerea cererii de suspendare. Or, în cauza de față, Înalta Curte constată că niciuna dintre condiții nu este îndeplinită.

Soluția pronunțată În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.