ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1828/2016

Decizia nr. 1828/2016

Asupra conflictului negativ de competență de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 7 decembrie 2015, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării Deciziei nr. 3425 din 20 noiembrie 2015 emisă de pârâtă, până la pronunțarea instanței de fond asupra acțiunii de anulare a actului administrativ fiscal menționat.

2.1. Hotărârea Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal

Prin Sentința civilă nr. 14 din 2 februarie 2016 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția de necompetență teritorială și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că actul administrativ a cărui suspendare a executării se solicită este emis de Autoritatea de Supraveghere Financiară București, în temeiul dispozițiilor Legii nr. 297/2004 privind piața de capital, care instituie competența de soluționare a cauzei, conform art. 2 alin. (3), în favoarea Curții de Apel București.

2.2. Hotărârea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal

Prin Sentința civilă nr. 1139 din 6 aprilie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.

Instanța a constatat ivit un conflict negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că deși dispozițiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 297/2004 reglementau competența exclusivă a Curții de Apel București cu privire la contestația formulată împotriva deciziilor CNVM, în prezent competența de soluționare a acestor acțiuni se determină potrivit dispozițiilor art. 21

3

din O.U.G. nr. 93/2012, cu modificările și completările ulterioare, conform cărora deciziile și orice acte administrative emise de Autoritatea de Supraveghere Financiară se contestă conform Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Astfel, văzând dispozițiile art. 21

3

din O.U.G. nr. 93/2012 coroborate cu prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, și constatând că reclamanta a făcut opțiunea de sesizare a instanței de la domiciliul său, instanța a dispus declinarea competenței la Curtea de Apel Suceava.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în regulator de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte a constatat că, în cauza de față, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Obiectul cererii introductive îl reprezintă suspendarea executării Deciziei nr. 3425 din 20 noiembrie 2015 emisă de Autoritatea de Supraveghere Financiară.

În stabilirea competenței materiale de soluționare a cauzelor ce privesc deciziile și orice alte acte administrative emise de Autoritatea de Supraveghere Financiară, Înalta Curte reține aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 21

3

din O.U.G. nr. 93/2012, care stabilesc regula de principiu conform căreia actele emise de Autoritatea de Supraveghere Financiară se contestă conform Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Înalta Curte reține că în actualul context legislativ O.U.G. nr. 93/2012 nu a abrogat reglementările speciale anterioare, acestea păstrându-și apartenența la dreptul pozitiv, ci în conformitate cu prevederile art. 28 acestea se completează cu legislația care reglementează activitatea autorităților care se desființează, în măsura în care acestea nu vin în contradicție cu prevederile sale.

Văzând dispozițiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, prevederi care stabilesc competența de soluționare în favoarea Curții de Apel București, Înalta Curte reține că aceste dispoziții sunt în opoziție cu toate celelalte prevederi referitoare la competența de soluționare a cauzelor, astfel încât se poate aprecia că sunt în contradicție cu prevederile art. 21

3

din O.U.G. nr. 93/2012, ceea ce le face inaplicabile.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competența de soluționare în favoarea instanței de la domiciliul reclamantei, astfel cum impun prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, și va dispune în consecință în acest sens.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. în contradictoriu cu intimata Autoritatea de Supraveghere Financiară București, în favoarea Curții de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 08 iunie 2016.

Procesat de GGC - CT