ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2980/2015

Decizia nr. 2980/2015

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.Obiectul acțiunii deduse judecății

Prin cererea înregistrată pe rolul

Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâta

Autoritatea de Supraveghere Financiară, suspendarea executării deciziei nr. 119 din 27 ianuarie 2015 până la soluționarea definitivă a acțiunii în contencios administrativ ce formează obiectul Dosarului nr. x/57/2015.

2.1. Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 215 din 19 iunie 2015, a admis excepția necompetenței teritoriale și, în consecință, a

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Pentru a adopta această soluție, instanța a reținut

incidența în cauză a prevederilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital

potrivit cărora orice persoană fizică sau juridică, dacă se consideră vătămată în drepturile sale recunoscute de lege printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al C.N.V.M. de a-i rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege, se poate adresa în contencios administrativ, la Curtea de Apel București. Astfel, a apreciat că dispozițiile menționate stabilesc o competență teritorială exclusivă și constituie lege specială față de prevederile Legii nr. 554/2004.

2.2 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 2067 din 27 iulie 2015,

a admis excepția necompetenței teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, a suspendat judecata cauzei și, constatând existența unui conflict negativ de competență, a sesizat instanța competentă pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Potrivit art. 21

3

din O.U.G. nr. 93/2012 „deciziile și orice alte acte administrative emise de A.S.F se contestă conform Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare”, iar potrivit art. 10 alin. (3) din acest din urmă act normativ „reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului.”

Conform

art. 7

din O.U.G. nr. 93/2012

„

(1) Orice persoană fizică sau juridică are dreptul de a se adresa instanțelor judecătorești competente dacă se consideră vătămată de aplicarea necorespunzătoare sau de neaplicarea de către A.S.F. a dispozițiilor prezentei ordonanțe de urgență”

Examinând prevederile O.U.G. nr. 93/2012

, Curtea de apel a reținut

că prevederile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 297/2004 au fost abrogate implicit. Împrejurarea că Autoritatea de Supraveghere Financiară a preluat atribuțiile Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare nu poate conduce la o altă concluzie, cât timp legiuitorul nu a menținut expres regula de competență exclusivă instituită prin art. 2 alin. (3) din O.U.G. nr. 97/2004, iar art. 21

3

din O.U.G. nr. 93/2012 se referă la deciziile și orice alte acte administrative emise de A.S.F., fără a prevedea vreo excepție.

Astfel, a apreciat că devin incidente prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte

constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (1), 134 și 135 alin. (1) C. proc. civ., republicat, urmează să pronunțe regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei și dispozițiile legale incidente pricinii.

Obiectul cererii deduse judecății vizează suspendarea executării deciziei nr. 119 din 27 ianuarie 2015 emise de autoritatea pârâtă, până la soluționarea definitivă a acțiunii în anulare a acestui act.

Înalta Curte constată că în speță sunt incidente dispozițiile art. 21

3

din O.U.G. nr. 93/2012, care stabilesc regula de principiu conform căreia actele emise de Autoritatea de Supraveghere Financiară se contestă conform Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

În actualul context legislativ, O.U.G. nr. 93/2012 nu a abrogat reglementările speciale anterioare, acestea păstrându-și apartenența la dreptul pozitiv, ci în conformitate cu prevederile art. 28 acestea se completează cu legislația care reglementează activitatea autorităților care se desființează, în măsura în care acestea nu vin în contradicție cu prevederile sale.

Dispozițiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, care stabilesc competența de soluționare în favoarea Curții de Apel București, sunt în opoziție cu toate celelalte prevederi referitoare la competența de soluționare a cauzelor, astfel încât se poate aprecia că sunt în contradicție cu prevederile art. 21

3

din O.U.G. nr. 93/2012, ceea ce le face inaplicabile.

Prin urmare, se va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea instanței de la domiciliul reclamantului, în temeiul prevederilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC A. SA în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 1 octombrie 2015.