ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 292/2017
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 292/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Decizia nr. 292/2017
Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin încheierea civilă din data de 12 aprilie 2016, pronunțată de Tribunalul Hunedoara, în Dosarul nr. x/97/2012, a fost admisă cererea formulată de pârâta SC A. SRL și s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței nr. 832/CA/2015 a Tribunalului Hunedoara, pronunțată în Dosarul nr. x/97/2012, cu privire la alin. nr. (3), (4) și (5) ale sentinței, în sensul că a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 144.433,69 lei, din care 72.921 lei profit net nerealizat, 71.512,69 lei stoc rămas nevândut la 24 august 2012. Reclamanta a fost obligată la plata către pârâtă a sumei de 1.249.055,03 lei contravaloare facturi și au fost compensate cele două creanțe până la concurența celei mai mici, fiind stabilită în sarcina reclamantei obligația plății către pârâtă a sumei de 1.104.621,34 lei.”
Pentru a pronunța această încheiere, tribunalul a constatat că pârâta SC A. SRL a solicitat, în temeiul art. 281 C. proc. civ., îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței nr. 832/CA/2015 a Tribunalului Hunedoara, în sensul de a se menționa corect profitul net ca fiind 299.698 lei, în loc de 72.021 lei.
S-a invocat că suma de 299.698 lei a fost stabilită în primul raport de expertiză, care însă a fost refăcut de mai multe ori, reducându-se în ultimul raport de expertiză până la 72.921 lei, prin deducerea costurilor variabile și a celor fixe.
Prima instanță a reținut, raportându-se la considerentele sentinței, că a fost avut în vedere profitul net rămas după deducerea doar a costurilor variabile, nu și a celor fixe. Din ultima completare a expertizei (filele 223-224/III) rezultă că profitul net aferent vânzărilor către cele 1384 societăți este de 72.921 lei (rezultat din 1.009.805 lei - cifra de afaceri, minus 617.578 lei - costul mărfurilor, minus 319.306 lei - cheltuielile aferente, exclusiv cele de producție).
Pentru acest motiv s-a apreciat fondată cererea de îndreptare eroare materială formulată de pârâtă, valoarea corectă a creanței reclamantei SC B. SRL fiind de 144.433,69 lei, rezultată prin adunarea profitului net nerealizat de 72.921 lei cu valoarea stocului rămas nevândut la 24 august 2012 de 71.512,69 lei.
Împotriva acestei încheieri, reclamanta SC B. SRL a declarat apel solicitând schimbarea în tot a încheierii atacate în sensul respingerii cererii de îndreptare a erorii materiale în principal ca inadmisibilă, iar, în subsidiar, ca nefondată.
Prin Decizia nr. 334 din 25 mai 2016 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. x/97/2012/a1* a fost admis apelul declarat de reclamanta SC B. SRL împotriva încheierii Camerei de Consiliu din 12 aprilie 2016 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, în Dosarul nr. x/97/2012 și, în consecință, a fost schimbată în tot încheierea atacată în sensul că a fost respinsă cererea pârâtei SC A. SRL de îndreptare a erorii materiale strecurate în sentința nr. 832/CA/2015 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, în Dosarul nr. x/97/2012.
Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar a arătat că
în determinarea caracterului de eroare materială în sensul prevăzut art. 281 C. proc. civ. sau a unei erori de judecată a modificării cuantumului profitului realizat de pârâta SC A. SRL din vânzările realizate, a avut în vedere considerentele sentinței ce a făcut obiectul îndreptării coroborat cu înscrisurile dosarului de fond și cu conținutul întâmpinării depuse de intimata pârâtă în apelul ce a făcut obiectul Dosarului nr. x/97/2012.
Cererea de îndreptare a erorii materiale a fost depusă de către pârâta SC A. SRL ulterior promovării apelului de către reclamantă în dosarul de fond și, respectiv, ulterior formulării întâmpinării în acest dosar, întâmpinare prin care se invoca, la 18 februarie 2016, că profitul realizat de pârâtă din vânzările către cele 1.384 de societăți este de 261.523 lei, iar nu de 299.698 lei cum greșit a stabilit instanța de fond, și cu siguranță nu 313.854 lei cum greșit a alegat SC B. SRL.
S-a reținut că valoarea profitului realizat de pârâta SC A. SRL din vânzările proprii a făcut obiectul raportului de expertiză contabilă judiciară dispus în cauză, completat în urma a mai multor obiecțiuni, prin încheierea de ședință din 6 mai 2015 instanța de fond dispunând ca expertul să răspundă complet tuturor obiectivelor părților, ce priveau necesitatea deducerii unor cheltuieli fixe și/sau variabile, urmând ca instanța să aleagă dintre toate acest răspunsuri pe cele adecvate cauzei.
Chiar dacă în considerentele sentinței instanța a stabilit profitul net din vânzarea de produse către 1384 de societăți, această valoare a fluctuat în numeroasele variante de expertiză de la 299.698 lei la 313.854 lei, la 261.523 lei și, ulterior la 72.921 lei în funcție de natura cheltuielilor totale aferente vânzărilor.
Instanța de apel a apreciat că, în contextul art. 281 C. proc. civ. pot face obiectul îndreptării unei hotărâri judecătorești doar erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale cuprinse în hotărâri, cum ar fi: datele de identificare ale părților, adresele acestora, date privitoare la un bun care face obiectul cererii de chemare în judecată, omisiunea preluării în dispozitiv a unor dispoziții cuprinse în încheierea de ședință, etc.
Erorile materiale care pot face obiectul rectificării constau, deci, în greșeli formale, de consemnare în hotărâre a unor date care rezultă în mod cert din dosar, din susținerile probate ale părților sau din caietul grefierului de ședință și nu erori de fond, erori judiciare, care nu pot fi remediate decât prin exercitarea căilor de atac.
Instanța de apel a reținut că, în speță, îndreptarea sentinței nu a avut ca obiect o simplă eroare de calcul, ci schimbarea algoritmului de determinare a profitului net, prin considerarea ca incluse, pe lângă costurile variabile și a celor fixe, costuri ce aveau alte componente în stabilirea sumei inițiale de 299.698 lei.
Întrucât pe calea îndreptării hotărârii nu se poate cere corectarea unui aspect de fond al raporturilor dintre părți, poziția contradictorie a părților asupra categoriei de cheltuieli incluse trebuind să beneficieze de o lămurire motivată a variantei alese, s-a apreciat că îndreptarea ce a fost solicitată de pârâtă nu constituie o eroare materială susceptibilă de rectificare pe calea îndreptării hotărârii judecătorești, în cauză nefiind incidente dispozițiile art. 281 C. proc. civ.
În termen legal, împotriva Deciziei nr. 334 din 25 mai 2016 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. x/97/2012/a1*, pârâta SC A. SRL a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate în sensul respingerii apelului formulat de SC B. SRL, cu consecința menținerii încheierii civile din data de 12 aprilie 2016, pronunțată de Tribunalul Hunedoara, prin care a fost admisă cererea pârâtei de îndreptare a erorii materiale, ca fiind temeinică și legală.
În argumentarea cererii de recurs, după scurte considerații prealabile cu privire la situația dedusă judecății, recurenta-pârâtă critică decizia atacată pentru nelegalitate, motivat de împrejurarea că aceasta este rezultatul unei greșite interpretări și aplicări a dispozițiilor art. 281 și 129 alin. (5) C. proc. civ.
Sub acest aspect, apreciază că instanța de apel în mod greșit și nelegal a stabilit că instanța de fond, prin admiterea cererii de îndreptare a erorii materiale, ar fi schimbat algoritmul de determinare a profitului net prin admiterea cererii de îndreptare a erorii materiale și că în cauză ar fi vorba de o greșeală de judecată și nu de calcul.
Niciunde în cuprinsul sentinței nu există vreun argument care să indice că instanța ar fi avut în vedere, la momentul pronunțării, un algoritm de calcul care să fi fost schimbat la momentul soluționării cererii de îndreptare a erorii materiale. Dimpotrivă, din considerentele sentinței nr. 832/CA/2015 reiese, dincolo de dubiu, că, de la bun început, a existat un singur algoritm de calcul al profitului net realizat din vânzări - acela care stabilea, în mod absolut firesc, includerea tuturor cheltuielilor realizate pentru obținerea respectivului profit, cheltuieli pe care și SC B. SRL le-ar fi avut dacă ar fi realizat acele vânzări.
Mai mult, instanța de apel a analizat anumite aspecte (referiri ce s-ar fi făcut prin întâmpinarea pârâtei) ce nu au fost invocate de SC B. SRL/de instanța de judecată și nici nu au fost discutate în contradictoriu, cu privire la care s-ar fi putut aduce ușor lămuriri pentru a se arăta că nu au niciun fel de relevanță juridică în dezlegarea problematicii erorii materiale strecurate în sentință.
Or, procedând în acest mod, susține recurenta, instanța a încălcat dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ. și a aplicat greșit prevederile art. 281 din același cod.
De asemenea, recurenta-pârâtă consideră că decizia recurată este lipsită de temei legal.
Sub acest aspect, apreciază că este de reținut faptul că SC B. SRL, pretextând o serie de încălcări contractuale, infirmate de către instanța de fond, dar și de către instanța de apel, a solicitat, prin acțiunea ce face obiectul Dosarului nr. x/97/2012, obligarea pârâtei la plata sumei de 5.009.221 lei, compusă din (i) 3.309.221 lei pagubă efectiv suferită și beneficiu nerealizat, la care se adaugă (ii) 1.700.000 lei cu titlu de daune morale.
În esență, reclamanta s-a prevalat de împrejurarea că pârâta ar fi încălcat contractul de distribuție în anul 2012 (începând chiar la sfârșitul anului 2011, prin acțiuni precum majorări de prețuri, întârzieri în livrări sau refuz de livrare etc) și, procedând astfel, a împiedicat reclamanta să obțină profitul pe care l-ar fi realizat din executarea contractului, prețuirea reclamantei cu privire la despăgubirea pretinsă fiind realizată prin raportare la sumele realizate în anul 2011.
Pentru a-și dovedi pretențiile, SC B. SRL a formulat o serie de obiective ale expertizei.
În mod surprinzător și complet nelegal, deși obiectivele pârâtei/ale instanței de judecată erau fundamental diferite de cele propuse de SC B. SRL, răspunde obiectivelor acesteia, însă oferă aceleași răspunsuri și obiectivelor subscrisei/obiectivul instanței de judecată, prin aceea că a luat în considerare doar o parte din costuri, respectiv doar costurile variabile.
Pe parcursul unui an și jumătate au urmat o serie de obiecțiuni/cereri de prezentare a expertului pentru lămuriri, pârâta arătând în esență că, în ce privește obiectivele subscrisei și al instanței de judecată, expertul nu numai că nu a indicat textele legale ce i-au permis să răspundă obiectivelor în maniera prezentată dar și că acesta nu a soluționat obiectivele pârâtei, ce necesitau efectuarea unui calcul cu includerea tuturor costurilor fixe, nu doar a celor variabile.
Expertul a stabilit o nouă sumă, de 261.523 lei, însă și această sumă era eronată, întrucât nu reprezenta profitul net, în contextul în care erau luate în calcul, absolut selectiv și nejustificat, doar anumite cheltuieli fixe.
Discuțiile au fost reluate iar instanța de judecată a pus în vedere expertului, sub sancțiunea amenzii maxime, să răspundă tuturor obiectivelor cu luarea în calcul a tuturor cheltuielilor.
Expertul s-a conformat într-un final și a depus raportul de expertiză refăcut3, arătând că profitul net obținut de SC A. SRL prin vânzări către cele 1.384 de societăți este de 72.921 lei. Este important de menționat că această sumă nu este rezultatul vreunei modificări a obiectivului pârâtei
SC A. SRL
nr. 4, ci este efectiv suma la care expertul judiciar ar fi trebuit să se oprească de la bun început dacă ar fi înțeles să răspundă obiectivului subscrisei așa cum a fost încuviințat de instanța de judecată, respectiv prin luarea în considerare a tuturor cheltuielilor.
Așadar, susține recurenta, este evident că instanța de apel a greșit atunci când a apreciat că am fi în prezența mai multor sume și că instanța fondului ar fi procedat la schimbarea algoritmului de determinare a profitului net atunci când a admis cererea de îndreptare a erorii materiale. Există un singur algoritm de determinare a profitului net, atât prin raportare la obiectivul subscrisei - astfel cum a fost formulat și încuviințat de instanță, dar îndeosebi la prevederile legale - includerea tuturor costurilor, nu doar a celor variabile, cu privire la care expertul a înțeles să răspundă într-un final. Altfel spus, dacă expertul ar fi răspuns corect de la bun început la obiectivul pârâtei, ar fi existat o singură sumă, respectiv cea de 72.921 lei. Reținerea instanței de apel este contrazisă de considerentele sentinței din fond, ignorate/neanalizate de aceasta, în care s-a strecurat eroarea materială.
Pe de altă parte, instanța de apel nu a indicat de ce instanța fondului ar fi procedat la schimbarea algoritmului de calcul.
Este evident că dincolo de dubiu așadar că prima instanță a avut în vedere de la bun început profitul, cu includerea tuturor costurilor, indicat de expert ca fiind 72.921 lei.
Pentru aceste motive instanța fondului a admis cererea de îndreptare a erorii materiale. confirmând că referirea la suma de 299.698 lei este o evidentă eroare materială, căci nu această sumă este profitul pe care SC B. SRL l-ar fi obținut dacă ar fi vândut către cele 1384 de societăți.
Or, în ciuda acestei evidențe, instanța de apel a considerat în mod nelegal și fără a indica de ce, că nu ne-am afla în prezența unei erori materiale ci în prezența unei erori de judecată, care nu poate fi remediată printr-o cerere de îndreptare a erorii materiale, ci printr-o cale de atac.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Intimata-reclamantă
SC B. SRL nu a formulat întâmpinare.
Analizând decizia atacată în raport de criticile formulate, în limitele controlului de legalitate și temeiurile de drept invocate, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat pentru considerentele care succed:
Potrivit dispozițiilor art. 281 C. proc. civ. „erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere”.
Contrar susținerilor recurentei-pârâte, în mod legal, Curtea de Apel Alba Iulia a constatat
că nu sunt întrunite în cauză cerințele art. 281 C. proc. civ. și admițând apelul a schimbat în tot încheierea apelată pronunțată de Tribunalul
Hunedoara,
în sensul respingerii cererii de îndreptare eroare materială, reținând cu justețe
că textul de lege menționat are în vedere erorile materiale strecurate în hotărâri, iar în speță se invocă greșeli de judecată, aspecte care nu pot fi examinate în cadrul unei cereri de îndreptare eroare materială, ci doar cu ocazia exercitării căilor de atac.
S-a reținut cu justețe că îndreptarea sentinței pronunțată pe fondul litigiului nu a avut ca obiect o simplă eroare de calcul, ci schimbarea algoritmului de determinare a profitului net, prin considerarea ca incluse, pe lângă costurile variabile și a celor fixe, costuri ce aveau alte componente în stabilirea sumei inițiale de 299.698 lei.
Este de necontestat că, prin cererea formulată, pârâta a solicitat
îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței nr. 832/CA/2015 a Tribunalului Hunedoara, în sensul de a se menționa corect profitul net ca fiind 299.698 lei, în loc de 72.021 lei.
S-a constatat că menționata cerere de îndreptare a erorii materiale a fost depusă de către pârâta SC A. SRL ulterior promovării apelului de către reclamantă în dosarul de fond și, respectiv, ulterior formulării întâmpinării în acest dosar, întâmpinare prin care se invoca, la 18 februarie 2016, că profitul realizat de pârâtă din vânzările către cele 1384 de societăți este de 261.523 lei, iar nu de 299.698 lei cum greșit a stabilit instanța de fond, și cu siguranță nu 313.854 lei cum greșit a alegat SC B. SRL.
Cum în mod corect a arătat și instanța de apel,
chiar dacă în considerentele sentinței, care a format obiectul cererii de îndreptare eroare material, instanța a stabilit profitul net din vânzarea de produse către 1.384 de societăți, această valoare a fluctuat în numeroasele variante de expertiză de la 299.698 lei la 313.854 lei, la 261.523 lei și, ulterior la 72.921 lei în funcție de natura cheltuielilor totale aferente vânzărilor.
Este evident că prin cererea formulată, pârâta nu invocă nicio eroare materială în sensul art. 281 C. proc. civ., ci tinde la schimbarea soluției date pe fondul cauzei, ceea ce nu este posibil în procedura îndreptării erorilor materiale, reglementată de textul legal menționat.
Prin urmare, nu se poate reproșa curții de apel că prin soluția pronunțată, aceea de admitere a apelului și respingere a cererii pârâtei de îndreptare eroare materială, ar fi încălcat sau aplicat greșit dispozițiile art. 281 C. proc. civ., în condițiile în care eventualele greșeli de judecată pot fi remediate doar prin intermediul căilor de atac.
Nu pot fi primite nici susținerile recurentei vizând încălcarea dispozițiilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ., referitoare la rolul activ al instanței.
Principiul rolului activ al judecătorului se referă la folosirea unor mijloace legale pentru aflarea adevărului, în limitele legii și în cadrul procesual stabilit prin voința reclamantului (în speță a pârâtei care a formulat cererea de îndreptare eroare material). Ca atare, în virtutea acestui principiu, instanța trebuia să se pronunțe asupra cererii formulate, în limitele motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, sens în care curtea de apel a și procedat, ajungând la concluzia corectă că ceea ce pârâta SC A. SRL pretinde a fi o eroare materială nu are semnificația dată acestei noțiuni de art. 281 C. proc. civ.
De altfel,
în determinarea caracterului de eroare materială în sensul prevăzut art. 281 C. proc. civ. sau a unei erori de judecată a modificării cuantumului profitului realizat de pârâta SC A. SRL din vânzările realizate,
instanța de apel
a avut în vedere considerentele sentinței ce a făcut obiectul îndreptării coroborat cu înscrisurile dosarului de fond și cu conținutul întâmpinării depusă de intimata pârâtă în apelul ce a făcut obiectul Dosarului nr. x/97/2012.
Pentru toate considerentele reținute, Înalta Curte constată că nu se confirmă motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și invocat de recurentă, întrucât instanța de apel a interpretat și aplicat corect legea, dând o corectă eficiență textelor de lege incidente în speță, hotărârea recurată fiind la adăpost de orice critică.
Așa fiind, cu aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de
SC A. SRL Deva împotriva Deciziei nr. 334 din 25 mai 2016 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă, ca nefondat, menținând decizia instanței de apel, ca fiind legală.
Referitor la cererea formulată de intimata-reclamantă SC B. SRL privind acordarea cheltuielilor de judeecată se constată caracterul nefondat al acesteia.
Aceasta întrucât, potrivit art. 281
3
alin. (2) C. proc. civ. „părțile nu pot fi obligate la plata cheltuielilor legate de îndreptarea, lămurirea, sau completarea hotărârii”.
Or, față de dispozițiile exprese și imperative ale acestui text legal, este de reținut că legiuitorul a avut în vedere că ipotezele legate de îndreptarea, lămurirea sau completarea unei hotărâri, sunt imputabile instanței ce a pronunțat hotărârea și nu părților, motiv pentru care părțile nu pot fi obligate la plata cheltuielilor în cererile ce vizează ipotezele sus arătate.
În baza acelorași considerente și a dispozițiilor art. 281
3
C. proc. civ. incidente în cauză (față de obiectul dedus judecății), în condițiile în care părțile, în cererile având ca obiect îndreptarea, lămurirea sau completarea hotărârii, nu pot fi obligate la plata cheltuielilor de judecată, este nefondată cererea intimatei privind plata cheltuielilor de judecată, motiv pentru care această cerere urmează a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta SC A. SRL Deva împotriva Deciziei nr. 334 din 25 mai 2016 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă, ca nefondat.
Respinge cererea formulată de
intimata-reclamantă SC B. SRL privind acordarea cheltuielilor de judeecată, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi
22 februarie 2017.