ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2385/2016

Decizia nr. 2385/2016

Asupra cererii de recurs de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău, secția a II- a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 15 aprilie 2014 sub nr. x/32/2014, reclamantul A., a solicitat în contradictoriu cu pârâta A.N.I., anularea Raportului de evaluare nr. x/G/II din 1 aprilie 2014, prin care pârâta a constatat existența unui conflict de interese în ceea ce îl privește.

Soluția instanței de fond

Prin Sentința nr. 114 din data de 11 septembrie 2014 a Curții de Apel Bacău, secția a II a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta A.N.I., astfel cum a fost precizată; s-a anulat Raportul de evaluare nr. x/G/II din 1 aprilie 2014 întocmit de pârâta A.N.I. și a fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 2.050 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Recursul

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta A.N.I., criticând-o pentru nelegalitate, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii și în rejudecare, pe fond, respingerea acțiunii.

În motivarea căii de atac, recurenta a susținut că soluția pronunțată de judecătorul fondului nu reflectă interpretarea corectă a prevederilor art. 76 din Legea nr. 161/2003.

Astfel, în opinia recurentei, prin eliberarea/semnarea unui număr de opt adeverințe, în baza cărora soția acestuia, atât în calitate de persoană fizică, cât și de persoană juridică, a obținut subvenții de la A.P.I.A. - Centrul Județean Bacău în cuantum de 661.803,14 RON, intimatul-reclamant, în exercitarea funcției de primar al Comunei Glăvănești, a produs un folos material pentru soția sa și implicit pentru sine, ipoteză care se circumscrie normei cuprinse în art. 76 din Legea nr. 161/2003.

A mai susținut recurenta că intimatul-reclamant avea posibilitatea de a delega atribuțiile privind semnarea adeverințelor emise pentru soția către viceprimar, pentru a evita astfel conflictul de interese.

Apărările intimatului

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul-reclamant a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârii pronunțate de instanța de fond, ca fiind legală și temeinică.

Procedura derulată în recurs

Raportul asupra admisibilității recursului, întocmit în cauză, potrivit art. 493 alin. (2) - (3) C. proc. civ. a fost comunicat părților în condițiile alin. (4) al aceluiași articol, în baza Încheierii din data de 28 ianuarie 2016.

Prin Încheierea din data de 16 martie 2016, completul de filtru a admis recursul în principiu și a fixat termen pentru judecarea acestuia în ședință publică, potrivit art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând legalitatea sentinței atacate prin prisma criticilor formulate de recurenta-pârâtă și a apărărilor cuprinse în întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, nefiind identificate elemente care să atragă incidența motivului de casare prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin raportul de evaluare supus controlului instanței de contencios administrativ pe calea prevăzută în art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, A.N.I. a constatat următoarele:

În urma finalizării procedurii de evaluare în cauza privind pe A., au fost identificate elemente în sensul unui conflict de interese, conform prevederilor art. 70, 71 și 76 din Legea 161/2003, privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, și prevederilor art. 75 din Legea 393/2004, privind Statul aleșilor locali, prin eliberarea unui număr de 8 (opt) adeverințe ce făceau dovada suprafețelor deținute de sau lucrate în arendă de soția sa - B. (atât ca PFA, cât și în cadrul SC C. SRL), adeverințe în baza cărora aceasta a încasat subvenții de la A.P.I.A. Bacău în campaniile 2009 - 2012, valoarea acestora fiind în cuantum de 661.803,14 RON.

Conflictul de interese este definit prin art. 70 din Legea nr. 161/2003 ca fiind "situația în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcție publică are un interes personal de natură patrimonială care ar putea influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor care îi revin potrivit Constituției și altor acte normative".

Conform art. 71 din același act normativ, "principiile care stau la baza prevenirii conflictului de interese în exercitarea demnităților publice și funcțiilor publice sunt: imparțialitatea, integritatea, transparența deciziei și supremația interesului public".

În cazul aleșilor locali din categoria cărora face parte și intimatul-reclamant, în calitatea sa de primar al Comunei Glăvănești, conflictul de interese este reglementat în art. 76 din Legea nr. 161/2003:

"(1) Primarii și viceprimarii, primarul general și viceprimarii municipiului București sunt obligați să nu emită un act administrativ sau să nu încheie un act juridic ori să nu emită o dispoziție, în exercitarea funcției, care produce un folos material pentru sine, pentru soțul său ori rudele sale de gradul I.

(2) Actele administrative emise sau actele juridice încheiate ori dispozițiile emise cu încălcarea obligațiilor prevăzute la alin. (1) sunt lovite de nulitate absolută."

În esență, motivul pentru care instanța de fond a anulat raportul de evaluare constă în aceea că în speță nu sunt întrunite condițiile prevăzute în art. 76 din Legea nr. 161/2003, aplicabil în cazul primarilor, pentru că eliberarea adeverințelor ce făceau dovada suprafețelor deținute de sau lucrate în arendă de soția sa, B., nu are natura juridică a vreuneia dintre categoriile de acte enumerate în art. 76 și nu a produs un folos material soției acestuia.

Această concluzie este împărtășită de instanța de control judiciar, cu motivarea că, în condițiile în care subvențiile primite de B. (atât ca PFA, cât și în carul SC C. SRL) prin intermediul A.P.I.A. reprezintă plăți naționale directe și complementare acordate în agricultură, în condițiile legislației interne și a Regulamentelor Comisiei Europene, cu respectarea condițiilor și criteriilor prevăzute de reglementările enunțate, simpla eliberare a adeverințelor, ce atestă o stare de fapt care rezultă din evidențele primăriei, nu este aptă să constituie, prin ea însăși, o încălcare a prevederilor art. 70 și 76 din Legea nr. 161/2003.

Mai mult, eliberarea adeverințelor, privită izolat, nu a condus la acordarea subvențiilor, nu a implicat exercitarea unui drept de apreciere, nu a constituit o decizie administrativă despre care să se poată reține că ar fi fost influențată de interesul material al intimatului-reclamant.

În aceste condiții, în mod corect, s-a apreciat în sentința primei instanțe că nu a existat un conflict de interese, în sensul dispozițiilor art. 76 din Legea nr. 161/2003 și, deci nu se poate constata interpretarea și aplicarea greșită a acestei reglementări, cum în mod neîntemeiat s-a susținut de către agenția recurentă în critica formulată în baza art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Având în vedere considerentele expuse în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat potrivit art. 20 din Legea nr. 554/2004, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A.N.I. împotriva Sentinței nr. 114 din 11 septembrie 2014 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 octombrie 2016.

Procesat de GGC - N