ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1998/2017

Decizia nr. 1998/2017

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 242 din 1 februarie 2017, Tribunalul Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a instanței și, în consecință a declinat în favoarea Curții de Apel Cluj competența de soluționare a cererii formulate de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.

Învestită prin declinare, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 79 din 23 februarie 2017 a admis excepția de necompetență materială a Curții de Apel Cluj, a declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, în favoarea Tribunalului Maramureș, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

Înalta Curte constată că, în cauză, competența de soluționare a litigiului aparține Tribunalului Maramureș, secția civilă.

Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că prezenta cerere are ca obiect o plângere formulată în condițiile Legii nr. 165/2013. Recurentul solicită obligarea Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților de a-i acorda drepturile cuvenite prin lege și acordate prin sentința civilă nr. 269/2011 a Judecătoriei Dragomirești, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 576/R/2011 a Tribunalului Maramureș.

Acțiunea este introdusă la data de 6 octombrie 2014 sub imperiul Legii nr. 165/2013 care reprezintă cadrul legislativ în vigoare.

Dispozițiile Legii nr. 165/2013 prevăd procedura de urmat și competența de soluționare a cererilor prin care se urmărește obținerea de despăgubiri, prin art. 50 alin. (1) lit. c) din acest act normativ fiind abrogate dispozițiile contrare din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, astfel încât, după data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, orice cerere urmează procedura de soluționare prevăzută de acest act normativ.

Conform prevederilor art. 33 și art. 34 din Legea nr. 165/2013, soluționarea cererilor formulate potrivit Legii nr. 10/2001, înregistrate și nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, precum și a dosarelor înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și a celor care vor fi transmise Secretariatului Comisiei Naționale ulterior datei intrării în vigoare a prezentei legi, se face în anumite termene și în funcție de diferite criterii, expres prevăzute de dispozițiile legale enunțate.

Potrivit art. 35 din același act normativ, „(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării. (2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor.”

Din interpretarea teleologică a dispozițiilor art. 35 din Legea nr. 165/2013, rezultă că rațiunea avută în vedere de legiuitor a fost de a stabili competența secției civile a tribunalului în privința tuturor litigiilor izvorâte din aplicarea Legii nr. 165/2013, emiterea titlului de plată înscriindu-se între obligațiile prevăzute în sarcina Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, entitate învestită de lege cu atribuții în procesul de restituire a imobilelor și de stabilire a măsurilor reparatorii, potrivit art. 3 pct. 4 lit. f) din actul normativ menționat.

Conform art. 41 din Legea nr. 165/2013

„Art. 41. - (1) Plata sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi, precum și a sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești, rămase definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi, se face în termen de 5 ani, în tranșe anuale egale, începând cu 1 ianuarie 2014.

(2) Cuantumul unei tranșe nu poate fi mai mic de 5.000 lei.

(3) Pentru îndeplinirea obligațiilor stabilite la alin. (1), Comisia Națională emite titluri de despăgubire, prin aplicarea procedurii specifice Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

(4) Titlul de plată se emite de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților în condițiile alin. (1) și (2) și se plătește de către Ministerul Finanțelor Publice în cel mult 180 de zile de la emitere.

(5) Obligațiile privind emiterea titlurilor de despăgubire stabilite prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi se vor executa potrivit art. 21.”

Deci, Legea nr. 165/2013 prevede că actele emise în condițiile acestei legi se contestă pe calea dreptului comun, la tribunal-secția civilă.

Concluzie ce se poate desprinde este aceea că în toate situațiile atacării actului cât și în situația refuzului nejustificat de a răspunde la cerere, de a emite titlul de plată - decizie compensare, cenzurarea se face pe calea specială prevăzută de Legea nr. 165/2013, instanța competentă fiind secția civilă a tribunalului.

Prin urmare față de dispozițiile legii speciale competența de soluționare a cererii aparține Tribunalului Maramureș, secția civilă.

În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Maramureș, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A. și B. și pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților în favoarea Tribunalului Maramureș, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 mai 2017.