ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 902/2017

Decizia nr. 902/2017 Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 17 mai 2016 pe rolul Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, petentul A. a solicitat revizuirea Deciziei nr. 1206 din 9 aprilie 2016 a aceleiași instanțe. La data de 18 noiembrie 2016 revizuentul a depus la dosar un înscris calificat ca fiind „note de ședință”, prin care a invocat și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13, art. 14, art. 20, art. 174 alin. (2), art. 488, art. 503 și art. 509 C. proc. civ. Prin Decizia nr. 6139 din 25 noiembrie 2016, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a anulat cererea de completare a motivelor de revizuire, în baza art. 511 alin. (4) C. proc.

civ., a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 13, 14, 20, 174 alin. (2), 488, 503 și 509 C. proc. civ., a respins, ca neîntemeiată, cererea de revizuire, a fost obligat revizuentul A. să plătească intimatei suma de 3.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

În motivarea soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, instanța a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, pentru încuviințarea unei astfel de sesizări, întrucât niciuna dintre dispozițiile legale criticate pentru neconstituționalitate nu influențează soluția asupra cererii de revizuire, acestea având legătură numai cu motivele invocate prin cererea completatoare, care a fost depusă cu depășirea termenului prevăzut de lege și care nu a putut fi examinată, fiind anulată. Împotriva dispoziției prin care s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale, petentul A. a declarat recurs.

În motivarea cererii de recurs, recurentul a susținut că dispozițiile art. 488 din N.C.P.C. sunt neconstituționale, întrucât printre cele 8 motive de casare ale unei hotărâri nu se regăsește niciunul care să reprezinte o consecință a încălcării principiilor fundamentale ale procesului civil. Curtea de apel a anulat în mod greșit cererea de completare a motivelor de revizuire, întrucât aceasta putea fi formulată oricând, în orice stare a dezbaterii, iar instanța trebuia să sesizeze Curtea Constituțională pentru a se vedea dacă nulitatea absolută a hotărârii judecătorești, invocată prin cererea completatoare, devine motiv de revizuire. Concluzionând, recurentul susține că niciuna dintre căile de atac, ordinare sau extraordinare, nu prevăd nicio sancțiune în cazul încălcării principiilor fundamentale ale procesului civil.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 27 februarie 2017 și repartizat completului de filtru nr. 4 (CF4). Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție a procedat, la data de 2 martie 2017, la comunicarea cererii de recurs către intimata B. care, la data de 3 aprilie 2017, a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefundat. Prin rezoluția din 25 aprilie 2017, completul de filtru a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport constatându-se că recursul este admisibil. La data de 26 aprilie 2017, completul de filtru C4,constatând că raportul întrunește condițiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc.

civ., a dispus comunicarea acestuia, pentru ca părțile să formuleze punct de vedere, astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) din același cod. Potrivit dovezilor aflate la filele 35-39 din dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților. Recurentul a formulat punct de vedere la raport, înregistrat la dosar la 11 mai 2017. Constatându-se încheiată procedura de filtru, dosarul a fost înaintat completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluționarea căii de atac. S-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 25 mai 2017, în temeiul art. 493 alin. 5 C. proc. civ., fără citarea părților. Analizând recursul sub aspectul îndeplinirii cerințelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc.

civ., Înalta Curte constată următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., sancțiunea nulității recursului „intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488.” Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată în termenul și condițiile prevăzute de lege, numai pentru motivele expres și limitativ reglementate prin dispozițiile art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., norme imperative, de ordine publică. Obligația părții de a arăta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor este prevăzută sub sancțiunea nulității de dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. Deși nu se prevede în mod expres, este fără dubiu că, pe lângă posibilitatea încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc.

civ., aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței de apel în soluționarea cauzei, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs. În cuprinsul cererii de recurs care a învestit Înalta Curte, recurentul își exprimă nemulțumirea în legătură cu soluția de anulare a cererii sale de completare a motivelor de revizuire, sens în care susține că în N.C.P.C. nu este reglementată nicio cale de atac care să sancționeze încălcarea principiilor fundamentale ale procesului civil.

Aceste susțineri nu pot forma obiect al analizei în prezenta fază procesuală, în care instanța a fost învestită cu recursul exercitat împotriva dispoziției de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale, întrucât criticile recurentului nu se referă la argumentele reținute de instanță în pronunțarea acestei soluții, respectiv neîndeplinirea condițiilor prevăzute de dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, anume împrejurarea că dispozițiile invocate ca fiind neconstituționale nu influențează soluția asupra cererii de revizuire, acestea având legătură numai cu motivele invocate prin cererea completatoare, care, fiind depusă cu depășirea termenului prevăzut de lege,a fost anulată.

Or, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate, limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. întrucât, potrivit legii, nu orice nemulțumire a părții poate duce la casarea sau modificarea unei hotărâri. Așa fiind, cum aspectele invocate de recurent nu se grefează pe conținutul hotărârii atacate și cum, în cauză, nu pot fi reținute motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancțiunea expres prevăzută într-o asemenea situație de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., respectiv aceea a nulității recursului, admițând excepția cu acest obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează recursul declarat de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 6139 din 25 noiembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale. Fără cale de atac. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 mai 2017.