ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 902/2017

Decizia nr. 902/2017

Asupra cauzei

de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data

de 17 mai 2016 pe rolul Curții de Apel București, secția a VII-a

pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale,

petentul A. a solicitat revizuirea Deciziei nr. 1206 din 9 aprilie 2016 a

aceleiași instanțe.

La data de 18

noiembrie 2016 revizuentul a depus la dosar un înscris calificat ca fiind „note

de ședință”, prin care a invocat și excepția de

neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13, art. 14, art. 20, art.

174 alin. (2), art. 488, art. 503 și art. 509 C. proc. civ.

Prin Decizia nr.

6139 din 25 noiembrie 2016, Curtea de Apel București, secția a VII-a

pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a

anulat cererea de completare a motivelor de revizuire, în baza art. 511 alin. (4)

C. proc. civ., a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a

Curții Constituționale cu soluționarea excepției de

neconstituționalitate a prevederilor art. 13, 14, 20, 174 alin. (2), 488,

503 și 509 C. proc. civ., a respins, ca neîntemeiată, cererea de

revizuire, a fost obligat revizuentul A. să plătească intimatei

suma de 3.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

În motivarea

soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții

Constituționale, instanța a reținut că nu sunt îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea

Curții Constituționale, pentru încuviințarea unei astfel de

sesizări, întrucât niciuna dintre dispozițiile legale criticate

pentru neconstituționalitate nu influențează soluția asupra

cererii de revizuire, acestea având legătură numai cu motivele

invocate prin cererea completatoare, care a fost depusă cu

depășirea termenului prevăzut de lege și care nu a putut fi

examinată, fiind anulată.

Împotriva

dispoziției prin care s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de

sesizare a Curții Constituționale, petentul A. a declarat recurs.

În motivarea

cererii de recurs, recurentul a susținut că dispozițiile art. 488

din N.C.P.C. sunt neconstituționale, întrucât printre cele 8 motive de

casare ale unei hotărâri nu se regăsește niciunul care să

reprezinte o consecință a încălcării principiilor

fundamentale ale procesului civil.

Curtea de

apel a anulat în mod greșit cererea de completare a motivelor de

revizuire, întrucât aceasta putea fi formulată oricând, în orice stare a

dezbaterii, iar instanța trebuia să sesizeze Curtea

Constituțională pentru a se vedea dacă nulitatea absolută a

hotărârii judecătorești, invocată prin cererea

completatoare, devine motiv de revizuire.

Concluzionând,

recurentul susține că niciuna dintre căile de atac, ordinare sau

extraordinare, nu prevăd nicio sancțiune în cazul

încălcării principiilor fundamentale ale procesului civil.

Dosarul a

fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția I civilă, la data de 27 februarie 2017 și

repartizat completului de filtru nr. 4 (CF4).

Învestită

cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și

Justiție a procedat, la data de 2 martie 2017, la comunicarea cererii de

recurs către intimata B. care, la data de 3 aprilie 2017, a depus la dosar

întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefundat.

Prin

rezoluția din 25 aprilie 2017, completul de filtru a dispus întocmirea

raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin

raport constatându-se că recursul este admisibil.

La data de 26

aprilie 2017, completul de filtru C4,constatând că raportul

întrunește condițiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc.

civ., a dispus comunicarea acestuia, pentru ca părțile să

formuleze punct de vedere, astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin.

(4) din același cod.

Potrivit

dovezilor aflate la filele 35-39 din dosarul de recurs, raportul asupra

admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat

părților.

Recurentul a

formulat punct de vedere la raport, înregistrat la dosar la 11 mai 2017.

Constatându-se

încheiată procedura de filtru, dosarul a fost înaintat completului de

judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluționarea

căii de atac.

S-a fixat

termen pentru judecarea recursului la data de 25 mai 2017, în temeiul art. 493 alin.

5 C. proc. civ., fără citarea părților.

Analizând

recursul sub aspectul îndeplinirii cerințelor prevăzute de art. 486 alin.

(1) lit. d) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor

art. 489 alin. (2) C. proc. civ., sancțiunea nulității

recursului „intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează

în motivele de casare prevăzute de art. 488.”

Recursul este

o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată în termenul

și condițiile prevăzute de lege, numai pentru motivele expres

și limitativ reglementate prin dispozițiile art. 488 pct. 1-8 C.

proc. civ., norme imperative, de ordine publică.

Obligația

părții de a arăta motivele de nelegalitate pe care se

întemeiază recursul și dezvoltarea lor este prevăzută sub

sancțiunea nulității de dispozițiile art. 489 alin. (2) C.

proc. civ.

Deși nu

se prevede în mod expres, este fără dubiu că, pe lângă

posibilitatea încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate

prevăzute de art. 488 C. proc. civ., aceste critici trebuie să vizeze

argumentele instanței de apel în soluționarea cauzei, în caz contrar

neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

În

cuprinsul cererii de recurs care a învestit Înalta Curte, recurentul își

exprimă nemulțumirea în legătură cu soluția de anulare

a cererii sale de completare a motivelor de revizuire, sens în care

susține că în N.C.P.C. nu este reglementată nicio cale de atac

care să sancționeze încălcarea principiilor fundamentale ale

procesului civil.

Aceste

susțineri nu pot forma obiect al analizei în prezenta fază procesuală, în care instanța a fost învestită cu recursul

exercitat împotriva dispoziției de respingere, ca inadmisibilă, a

cererii de sesizare a Curții Constituționale, întrucât criticile

recurentului nu se referă la argumentele reținute de

instanță în pronunțarea acestei soluții, respectiv neîndeplinirea

condițiilor prevăzute de dispozițiile art. 29 alin. (1) din

Legea nr. 47/1992, anume împrejurarea că dispozițiile invocate ca

fiind neconstituționale nu influențează soluția asupra

cererii de revizuire, acestea având legătură numai cu motivele

invocate prin cererea completatoare, care, fiind depusă cu

depășirea termenului prevăzut de lege,a fost anulată.

Or,

condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică

determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea

lor în motivele de nelegalitate, limitativ prevăzute de art. 488 C. proc.

civ. întrucât, potrivit legii, nu orice nemulțumire a părții

poate duce la casarea sau modificarea unei hotărâri.

Așa

fiind, cum aspectele invocate de recurent nu se grefează pe

conținutul hotărârii atacate și cum, în cauză, nu pot fi

reținute motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica

sancțiunea expres prevăzută într-o asemenea situație de art.

489 alin. (2) C. proc. civ., respectiv aceea a nulității recursului,

admițând excepția cu acest obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează

recursul declarat de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 6139 din 25

noiembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru

cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Fără

cale de atac.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 25 mai 2017.