ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3263/2015

Decizia nr. 3263/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Hotărârea pronunțată de instanța de fond

Prin sentința civilă nr. 738 din 12 februarie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond, examinând conținutul raportului de evaluare nr. 47117/G/II/23.10.2012 emis de autoritatea pârâtă și al tuturor înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, a constatat că, în speță, chestiunea litigioasă se referă la împrejurarea dacă în perioada în care reclamantul a ocupat funcția de primar al comunei Stelnica a avut și calitatea de comerciant persoană fizică.

În prealabil, a subliniat judecătorul fondului, cercetarea pretinsei stări de incompatibilitate nu poate avea loc decât în raport cu normele în vigoare pe perioada analizată, în speță, intervalul de timp 19.06.2008-06.07.2012.

Procedând astfel, curtea a reținut că ca orice referire a reclamantului la dispozițiile Legii nr. 300/2004 este neavenită, câtă vreme dispozițiile art. 44 din O.U.G. nr. 44/2008 au abrogat în mod expres această lege.

Totodată, s-a reținut că, în condițiile existenței actului normativ anterior menționat, care reglementează domeniul particular al persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale, nu se poate apela la dispozițiile generale ale C. com. în stabilirea conținutului noțiunii de comerciant, un astfel de demers neavând decât semnificația încălcării principiului de drept „specialia generalibus derogant”.

Pe de altă parte, curtea a constatat că, din datele comunicate de Oficiul National al Registrului Comerțului la solicitarea pârâtei, a rezultat fără echivoc faptul că reclamantul se legitimează în calitate de comerciant persoană fizică începând cu data de 11.10.2005, iar adresa nr. 14472 din 07 iunie 2012 emisă de Administrația Finanțelor Publice Fetești atestă situația veniturilor realizate de către reclamant din activități comerciale.

Referitor la ultimul motiv din contestație, prin care se afirmă că evaluarea făcută de A.N.I. încalcă spiritul art. 87 alin (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, curtea a apreciat că acesta nu poate fi reținut în soluționarea favorabilă a cererii sale de anulare a actului emis de pârâtă, regimul incompatibilităților reprezentând unul dintre cele mai importante mijloace de apărare a intereselor publice, interese care trebuie să stea la baza exercitării oricăror funcții publice sau demnități publice, legiuitorul prezumând o stare de pericol derivată din situația de incompatibilitate în care se află persoanele cărora li se aplică aceste reglementări.

Cererea de recurs. Motivele de nelegalitate

Împotriva acestei hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, reclamantul A. a declarat recurs, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Printr-o primă critică formulată, recurentul invocă aplicarea greșită a legii și suține că nu se încadrează în sfera noțiunii de „comerciant” avută în vedere în anul 2003 de art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003.

A doua critică vizează încălcarea de către instanța de fond a art. 1 din Legea nr. 29/1990, care a reținut eronat că reclamantul a avut calitatea de comerciant persoană fizică.

Prin al treilea motiv de recurs, se arată că soluția curții de apel este dată cu încălcarea clasificării CAEN, recurentul precizând că a desfășurat o activitate economică de producție, prevăzută de clasificarea CAEN 0161, ce nu este o activitate de comerț.

În ultimul rând, recurentul susține că evaluarea încalcă spiritul art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, în sensul că activitatea de cultivare a pământului nu are nicio legătură cu folosirea abuzivă a funcțiilor publice sau cu obținerea unor câștiguri necuvenite în exercitarea acestora.

Apărările intimatei

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate, răspunzând punctual criticilor formulate, susține, în esență, că stabilirea conținutului noțiunii de comerciant se impune a fi determinată în raport de cadrul normativ în vigoare la perioada de referință, respectiv 19.06.2008-06.07.2012 și că, în speță, nu are relevanță clasificarea CAEN, ci art. 23 din O.U.G. nr. 44/2008.

Soluția instanței de recurs

Recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 738 din 12 februarie 2013 a Curții de Apel București a fost structurat de recurentul reclamant pe patru argumente distincte, dintre care trei subsumate noțiunii de „comerciant persoană fizică”, analizate prin prisma dispozițiilor cuprinse în O.U.G. nr. 44/2008, Legea nr. 26/1990 și în nomenclatorul CAEN, iar un ultim motiv privește starea de incompatibilitate între funcția de primar și calitatea de comerciant persoană fizică, astfel cum aceasta este reglementată în cuprinsul art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003.

Așadar, sub un prim aspect, Înalta Curte va arăta care sunt considerentele pentru care a reținut că recurentul reclamant A., supus evaluării de către intimata pârâtă Agenția Națională de Integritate, are calitatea de comerciant persoană fizică, astfel cum corect a reținut și prima instanță.

Perioada la care s-a raportat evaluarea A.N.I. în verificarea eventualelor elemente de incompatibilitate a funcției publice deținute de recurentul reclamant A. a fost intervalul de timp 19.06.2008-06.07.2012.

O.U.G. nr. 44/2008, publicată în M. Of. nr. 328/25.04.2008, a abrogat expres prevederile Legii nr. 300/2004, act normativ ce reglementa anterior activitatea persoanei fizice autorizate.

Sub imperiul noilor prevederi legale, recurentul reclamant a făcut demersuri pentru a preschimba certificatul de înmatriculare în vederea desfășurării de activități economice, înțelegând astfel să se supună regimului juridic privind desfășurarea activităților economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale, astfel cum acesta a fost stabilit în cuprinsul O.U.G. nr. 44/2008.

Potrivit dispozițiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 44/2008, prin activitate economică se înțelege „activitatea agricolă, industrială, comercială, desfășurată pentru obținerea unor bunuri sau servicii a căror valoare poate fi exprimată în bani și care sunt destinate vânzării ori schimbului pe piețele organizate sau unor beneficiari determinați ori determinabili, în scopul obținerii unui profit”.

Așadar, în sensul prevederilor art. 23 din O.U.G. nr. 44/2008, „întreprinzătorul persoană fizică titular al întreprinderii individuale este comerciant persoană fizică de la data înregistrării sale în registrul comerțului”, iar activitatea economică poate fi atât una de producție, cât și una comercială, cât timp finalitatea urmărită este aceea de valorificare a bunurilor obținute în cadrul acestei activități, în scopul obținerii de profit.

Dată fiind această definiție a activității economice, este irelevantă susținerea recurentului reclamant privind clasificarea CAEN din certificatul de înmatriculare obținut de la Registrul Comerțului la data de 01.01.2009, în sensul că activitatea desfășurată este una de producție și nu una comercială.

Din perspectiva incidenței prevederilor Legii nr. 26/1990, care, potrivit opiniei recurentului reclamant, făcea distincție la momentul apariției Legii nr. 161/2003 între comercianți supuși înscrierii la registrul comerțului și persoane fizice prevăzute expres de lege, care aveau obligația înscrierii, Înalta Curte observă că aceste distincții sunt fără substanță în raport de perioada supusă evaluării și cadrul normativ existent în acest interval de timp pentru analiza noțiunii de comerciant persoană fizică.

Se reține astfel, în concluzie, faptul că recurentul reclamant, în perioada supusă evaluării, respectiv 19.06.2008-06.07.2012, avea calitatea de comerciant în raport de prevederile O.U.G. nr. 44/2008, fiind înscris la registrul comerțului potrivit Legii nr. 26/1990, îndeplinind astfel toate formalitățile pentru exercitarea unei activități economice legale, destinate obținerii de profit.

Sub un al doilea aspect, privind susținerea recurentului conform căreia evaluarea făcută prin raportul contestat încalcă spiritul articolului 87 alin. (1), lit. g) din Legea nr. 161/2003, textul legal invocat prevede că „funcția de primar și viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean este incompatibilă cu: calitatea de comerciant persoană fizică.”

În legiferarea acestui caz de incompatibilitate interesează generic stabilirea unui cadru legal pentru prevenirea și combaterea folosirii abuzive a funcțiilor publice, a obținerii unor câștiguri necuvenite în exercitarea acestuia, funcția de prevenție având rolul de a sancționa oricare din formele de incompatibilitate prevăzute expres și limitativ de către legiuitor. În măsura în care condițiile intrinseci ale unui caz sunt îndeplinite, se realizează și această funcție preventivă prin sancționarea incompatibilității celui care se află în situațiile cumulative interzise prin prevederile art. 87 din Legea nr. 161/2003.

Prin urmare, Înalta Curte constată că este legală soluția pronunțată de judecătorul fondului, recursul reclamantului urmând a fi respins ca nefondat, în raport de prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 738 din 12 februarie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 octombrie 2015.