ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 913/2016

Decizia nr. 913/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 03 martie 2015, reclamanții A. și SC B. SRL prin administrator A. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta C. Galați - D. Constanța, constatarea refuzului nejustificat al pârâtei de a-i răspunde solicitărilor înregistrate sub nr. 25026 din 29 decembrie 2014 și nr. 35826 din 16 ianuarie 2015 și obligarea pârâtei la a răspunde acestor solicitări.

La data de 03 septembrie 2015, reclamantul a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 91 alin. (3) și (4) C. proc. fisc. raportat la art. 1 alin. (5) din Constituția României.

Prin Încheierea din 15 octombrie 2015, Tribunalul Constanța a respins cererea reclamanților de sesizare a Curții Constituționale, ca inadmisibilă, reținând că nu sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, textele de lege neavând legătură cu cauza dedusă judecății.

Împotriva acestei încheieri, reclamanții au formulat recurs, înregistrat pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 20 octombrie 2015.

În fața acestei instanțe, la termenul din 11 februarie 2016, recurenții-reclamanți au invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 110 alin. (3) și (4) din actualul C. proc. fisc., în vigoare de la 01 ianuarie 2016, motivând că dispozițiile a căror neconstituționalitate au înțeles a le invoca în fața tribunalului, art. 91 alin. (3) și (4), se regăsesc în dispozițiile acestui articol.

Au arătat că nu pot fi sancționați pentru ieșirea din vigoare a prevederilor art. 91 alin. (3) și (4) din V.C.P.F., precizând că invocarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 110 alin. (3) și (4) din actualul C. proc. fisc. reprezintă invocarea unei noi excepții, care are legătură cu soluționarea recursului privind excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 91 alin. (3) și (4) din V.C.P.F.

Prin Decizia nr. 97 din 11 februarie 2016, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea recurenților-reclamanți de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 110 alin. (3) și (4) din actualul C. proc. fisc., ca inadmisibilă.

Prin aceeași decizie, s-a respins recursul declarat de recurenții-reclamanți împotriva Încheierii din 15 octombrie 2015 a Tribunalului Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pentru a respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale, a reținut instanța că nu sunt îndeplinite condițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, neputându-se invoca o excepție de neconstituționalitate în calea de atac a recursului formulat împotriva unei încheieri pentru care legea prevede o cale specială de atac.

Recurenții A. și S.C. SC B. SRL au declarat recurs împotriva Deciziei nr. 97 din 11 februarie 2016 (denumite încheiere de către recurenți) privind soluția de respingere a sesizării Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 110 alin. (3) și (4) C. proc. fisc., republicat, în vigoare de la 01 ianuarie 2016, solicitând casarea în parte a hotărârii și menținerea spre rejudecare a excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 110 alin. (3) și (4) din actualul C. proc. fisc., cu consecința admiterii excepției, astfel cum a fost formulată.

Au mai solicitat și menținerea celorlalte dispoziții ale hotărârii recurate privind neîndeplinirea condițiilor de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 91 alin. (3) și (4) C. proc. fisc.

Au arătat că, deși prevederile art. 91 alin. (3) și (4) C. proc. fisc. nu se mai aflau în vigoare, nefiind îndeplinite condițiile de sesizare a Curții Constituționale, ca dispozițiile ce fac obiectul excepției de neconstituționalitate să fie în vigoare, instanța de recurs s-a pronunțat asupra unui recurs rămas fără obiect.

Excepția de neconstituționalitate a art. 110 alin. (3) și (4) din actualul C. proc. fisc. a fost invocată prima dată în fața Curții de Apel Constanța, la termenul din 11 februarie 2016, apreciind că sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 29 din Legea nr. 47/1992, pentru că excepția poate fi invocată în orice fază procesuală, privește dispoziții ale legii fiscale, care sunt în vigoare și care se află în legătură cu obiectul recursului, respectiv cu dispozițiile art. 91 alin. (3) și (4) C. proc. fisc., între timp abrogate.

De asemenea, dispozițiile art. 110 alin. (3) și (4) nu au fost declarate neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Referitor la Decizia nr. 766/2011 a Curții Constituționale, reținută de instanța de recurs, au arătat că aceasta că nu împiedică sesizarea Curții Constituționale cu privire la o dispoziție legală care înlocuiește o prevedere care, la vremea la care a fost în vigoare, nu a fost declarată neconstituțională.

În opinia recurenților, doar dacă fosta prevedere legală ar fi fost, la vremea cât era în vigoare, declarată neconstituțională printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale, nu s-ar mai fi impus sesizarea Curții Constituționale, acesta fiind sensul Deciziei nr. 766/2011.

În caz contrar, al nedeclarării fostei prevederi legale ca neconstituționale, controlul de neconstituționalitate trebuie să privească noua prevedere legală, ceea ce interesează pentru sesizarea Curții Constituționale cu privire la noua prevedere legală fiind celelalte condiții de admisibilitate a sesizării.

Astfel, analiza constituționalității noilor prevederi intrate în vigoare, art. 110 alin. (3) și (4) din actualul C. proc. fisc., se va face în raport cu legătura acestui text de lege cu cel care face obiectul recursului, și nu cu fondul cauzei.

Înalta Curte, examinând decizia atacată din perspectiva respingerii cererii de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a art. 110 alin. (3) și (4) C. proc. fisc., republicat, invocate de recurenți, constată că recursul este nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată;

„(1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

(2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți, sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă.

(3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale”.

Din interpretarea logico-juridică a acestor prevederi, rezultă că, pentru a fi admisibilă sesizarea Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate, trebuiesc îndeplinite următoarele condiții, în mod cumulativ:

(i) excepția să fie invocată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unei instanțe judecătorești sau de arbitraj comercial;

(ii) excepția să aibă ca obiect neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare;

(iii) norma vizată de excepție să aibă legătură cu soluționarea cauzei și să nu fi fost constată ca fiind neconstituțională printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Condiția relevanței excepției, care impune ca normele criticate să aibă incidență în soluționarea cauzei respective, trebuie analizată în concret, funcție de circumstanțele cauzei și posibila tangență a prevederilor legale în discuție cu litigiul aflat pe rolul instanței.

Astfel, se impune o analiză riguroasă, în care să fie luat în calcul interesul procesual al rezolvării excepției de neconstituționalitate, prin prisma elementelor cadrului procesual și a stadiului concret în care se află litigiul.

Din perspectiva interesului procesual, Înalta Curte apreciază că, în cauză, nu este îndeplinită cerința legăturii cu pricina ce se judecă, impusă de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

După cum reiese din actele dosarului și, de altfel, chiar din susținerea recurenților-reclamanți, excepția de neconstituționalitate a art. 110 alin. (3) și (4) C. proc. fisc. a fost invocată pentru prima dată în fața Curții de Apel Constanța.

Obiectul cauzei cu care a fost învestită Curtea de Apel Constanța și în cursul judecății căreia s-a invocat excepția de neconstituționalitate a art. 110 alin. (3) și (4) C. proc. fisc., îl reprezintă recurs împotriva unei încheieri prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, o altă sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea unei excepții de neconstituționalitate, încheiere pentru care legea prevede o cale specială de atac.

Prin urmare, în această fază a litigiului, se observă că dispozițiile a căror neconstituționalitate le-au invocat recurenții, art. 110 alin. (3) și (4) C. proc. fisc., nu au legătură cu cadrul strict definit în care se dezbate recursul și nu pot fi de natură a influența soluția ce s-ar pronunța în soluționarea acestuia.

O asemenea cerere ar prezenta relevanță în situația în care cadrul procesual i-ar conferi instanței de judecată posibilitatea examinării legăturii dispozițiilor legale contestate cu dreptul dedus judecății, raportat la dispozițiile legale care conturează conținutul și limitele acestuia.

4.2.2. Soluția instanței de recurs;

Toate considerentele expuse converg către concluzia că, în cauză, soluția pronunțată de Curtea de Apel Constanța asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 110 alin. (3) și (4) C. proc. fisc. este legală, motiv pentru care recursul va fi respins ca nefondat, potrivit art. 496 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. și SC B. SRL prin administrator A. împotriva Deciziei nr. 97 din 11 februarie 2016 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 martie 2016.