ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 202/2016

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin contestația înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 08.06.2015, sub nr. x/1/2015, contestatoarea A., judecător la Tribunalul Vâlcea, a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună:

- anularea parțială a Hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii din data de 29 aprilie 2015, nepublicată, privind validarea rezultatelor finale ale concursului de promovare pe loc organizat la data de 29 martie 2015 în ceea ce o privește;

- emiterea unei hotărâri prin care să fie declarată admisă la concursul de promovare în funcții de execuție pe loc, în gradul profesional de judecător de curte de apel, din data de 29 martie 2015, în temeiul art. 27 din Regulamentul de promovare în funcții de execuție a judecătorilor și procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621/2006;

- recunoașterea gradului de judecător de curte de apel și promovarea în funcții de execuție pe loc pentru gradul profesional de judecător de curte apel.

În privința aspectelor de fapt ale cererii, contestatoarea a susținut, în esență, următoarele:

Este judecător la Tribunalul Vâlcea din anul 2000, are o vechime în magistratură de 19 ani și 6 luni și a participat la concursul de promovare pe loc din 29 martie 2015, pentru gradul profesional de judecător la curtea de apel, la specialitatea "drept civil".

Împotriva baremelor inițiale a formulat contestație la proba teoretică, pentru trei întrebări, contestația fiind admisă pentru două întrebări. Cu privire la proba practică, a contestat două întrebări (spețe), contestația fiind respinsă.

Cu ocazia afișării notelor obținute, a constatat că a obținut nota 9,60 la proba teoretică și nota 9 la proba practică.

Cu privire la notarea finală, a formulat contestație prin care a invocat aspecte privitoare la nesoluționarea contestațiilor la baremul inițial la proba practică sub aspectele pe care le invocase și prin care a solicitat ca la stabilirea notelor finale ce i-au fost acordate să fie aplicat același barem de corectare final cu cel recunoscut la materia la care s-au acordat mai multe puncte din oficiu.

Această contestație a fost respinsă.

Prin Hotărârea din 29 aprilie 2015 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii s-a dispus validarea rezultatelor finale ale concursului de promovare (efectivă și pe loc), conform anexei direcției de specialitate.

Această hotărâre este nelegală, pentru următoarele considerente:

Fiecare întrebare anulată la proba teoretică echivalează cu 0,20 puncte acordate din oficiu, iar fiecare întrebare anulată la proba practică echivalează cu 0,50 puncte acordate din oficiu.

Acordarea notelor și stabilirea clasamentului final sunt viciate de recunoașterea diferențiată a unor puncte din oficiu. Acest aspect este de natură să afecteze obiectivitatea clasamentului final (art. 2 din Hotărârea nr. 621/2006), întrucât nu i-a fost recunoscut același număr de puncte din oficiu ca și altor candidați care au participat la concurs la specializări la care s-au anulat mai multe întrebări.

Opțiunea sa pentru una dintre materiile din concurs nu presupune un acord implicit de a se supune unui tratament diferențiat, cu atât mai mult cu cât asumarea respectării tuturor cerințelor prevăzute de art. 13 din Hotărârea nr. 621/2006, în special cele referitoare la realizarea unui grad de dificultate echilibrat, este premergătoare susținerii probelor de concurs.

Deși aparent, stabilirea unor bareme finale în funcție de specializări constituie un criteriu obiectiv, el conduce la diferențe de tratament între candidați, întrucât notarea acestora nu începe de la același nivel și nu respectă cerințele proporționalității și justeței, constituind astfel o discriminare indirectă, în sensul art. 2 alin. (3) din O.G. nr. 137/2000, cu modificările ulterioare.

În privința dispozițiilor legale aplicabile în cauză, contestatoarea a invocat prevederile art. 2, art. 7 și art. 9 pct. 13 din Regulamentul de organizare a concursului și a precizat următoarele:

La concursul pentru promovarea în funcții de execuție pe loc din data de 29 martie 2015 sistemul de notare nu a fost de la nota 0 la 10, cum prevede Regulamentul, fiind anulate întrebări atât la proba teoretică, dar și la proba practică, prin acordarea în mod nepermis de puncte din oficiu, fiind dezavantajați candidații care au susținut concursul la discipline la care nu s-a acordat același număr de puncte din oficiu.

Sunt astfel îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 554/2004, vătămarea rezultând din nerecunoașterea unui număr egal de puncte din oficiu cu cel recunoscut pentru alte materii (spre exemplu, 1 punct din oficiu la proba teoretică și 1,5 puncte din oficiu la proba practică la disciplina "drept financiar și fiscal", 0,40 pct. la proba teoretică și 1 pct. la proba practică la disciplina "dreptul familiei", 0,80 pct. la proba teoretică și 0,50 pct. la disciplina "drept administrativ").

Nu au fost respectate prevederile legale referitoare la procedura de concurs, la atribuțiile comisiilor de elaborare a subiectelor și de soluționare a contestațiilor la barem și punctajele acordate candidaților. Aceste neregularități în organizarea concursului și a evaluării candidaților au fost semnalate și de Consiliul Superior al Magistraturii, prin Hotărârea din data de 29.04.2015 (Nr. lucrare x/2015), motiv pentru care s-a dispus "aplicarea dispozițiilor art. 20 alin. (8) din Regulamentul de concurs, pentru comisiile de elaborare a subiectelor", validând însă concursul.

În jurisprudența sa, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că notarea pe baza unor discrepanțe de barem, în sensul notării în mod diferențiat a candidaților, constituie o intervenție nepermisă în acordarea notelor obținute.

Totodată, hotărârea de validare a rezultatelor concursului este nelegală și discriminatorie prin aceea că nu s-a respectat limita posturilor scoase la concurs conform cu dispozițiilor art. 28 alin. (3) din Regulament.

Astfel, prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii din data de 29.04.2015 s-a dispus "suplimentarea cu un număr de 11 posturi a locurilor scoase la concursul de promovare pe loc, pentru candidații care au obținut medie egală cu cea a candidatului clasat pe ultimul loc, deși pentru această situație Regulamentul prevede, la art. 29, criteriile de departajare a candidaților la medii egale (regula fiind însă aplicată la promovarea efectivă în cadrul aceluiași concurs).

În concluzie, contestatoarea a apreciat că, pentru respectarea principiului egalității, astfel cum este definit prin O.G. nr. 37/2000, ce trebuie interpretată prin prisma Directivei CE nr. 2000/78 și a jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene, precum și a dispozițiilor art. 20 alin. (7) din Regulament, care nu disting între categorii de "candidați", se impune aplicare aceluiași barem de corectare, având în vedere că organizarea concursului s-a făcut pe un număr comun de locuri și nu pe locuri atribuite pe specializări.

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat, prin întâmpinare, respingerea contestației, ca neîntemeiată, invocând în special următoarele argumente:

Hotărârea atacată este legală, fiind emisă în conformitate cu dispozițiile legale și regulamentare incidente, contestatoarea neputând fi promovată în gradul profesional de curte de apel, întrucât nu s-a încadrat în numărul de posturi scoase la concurs.

Motivele de nelegalitate invocate privesc în exclusivitate dispozițiile art. 20 alin. (5), (6) și (7) din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621/2006, cu modificările ulterioare.

Motivele de nelegalitate invocate nu se referă la hotărârea de validare a rezultatelor concursului, ci la actul administrativ cu caracter normativ reprezentat de regulamentul sus-menționat, astfel că se impune respingerea contestației.

În ceea ce privește critica referitoare la suplimentarea posturilor scoase la concurs, sunt aplicabile dispozițiile art. 4 alin. (2) din Regulament, măsura luată fiind în favoarea judecătorilor și, implicit, a sistemului judiciar, având în vedere numărul mare de judecători care au obținut aceeași medie.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra contestației de față

Examinând contestația formulată, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, potrivit considerentelor ce vor fi expuse în continuare.

Contestatoarea A., judecător la Tribunalul Vâlcea, a participat la concursul de promovare efectivă în funcții de execuție și pe loc din data de 29.03.2015, optând pentru promovarea pe loc în grad de judecător de curte de apel.

Pentru promovarea pe loc pentru judecători, concursul s-a organizat pentru ocuparea unui număr de 50 de posturi de judecător cu grad profesional de curte de apel.

Potrivit rezultatelor finale ale concursului, validate de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii la data de 29.04.2015, contestatoarea s-a clasat pe poziția 216, fiind mai mulți candidați care au obținut media generală 9.150 și note mai mari de 5 la materiile de concurs.

În condițiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 316/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, contestatoarea a supus controlului de legalitate Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 408 din 29 aprilie 2015.

Prin această hotărâre s-a dispus:

- suplimentarea posturilor de judecător scoase la concurs pentru promovarea pe loc în gradul profesional de curte de apel cu 11 posturi;

- suplimentarea posturilor de judecător scoase la concurs pentru promovarea pe loc în gradul profesional de tribunal cu 3 posturi;

- promovarea pe loc, începând cu data de 01 iunie 2015, a judecătorilor menționați în anexă, parte integrantă din această hotărâre, sub rezerva finanțării posturilor scoase la concursul de promovare pe loc.

Primul motiv de nelegalitate invocat de contestatoare vizează încălcarea principiului obiectivității și egalității în stabilirea notelor și a clasamentului final, prin acordarea diferită a unor puncte din oficiu.

În această privință, contestatoarea susține că a fost dezavantajată în raport de candidații care au participat la concurs la specializări la care s-au anulat mai multe întrebări, întrucât punctul de plecare în stabilirea notei de concurs și a clasamentului final a fost diferit, în condițiile în care cele 50 de posturi scoase la concurs pentru promovarea pe loc nu au fost defalcate pe specializări.

Potrivit art. 17 alin. (3) și (5) din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621/2006, cu modificările și completările ulterioare:

"(3) La testul - grilă pentru verificarea cunoștințelor teoretice fiecare răspuns corect pornește 0,2 puncte în sistemul de notare de la 0 la 10.

/.../(5) La testul - grilă pentru verificarea cunoștințelor practice fiecare răspuns corect primește 0.5 puncte în sistemul de notare de la 0 la 10".

Art. 20 alin. (7) din același Regulament prevede că:

"(7) În situația în care, în urma soluționării contestațiilor la barem, se anulează una sau mai multe întrebări din testul-grilă, punctajul corespunzător întrebărilor anulate se acordă tuturor candidaților".

Contestatoarea a susținut probele de concurs la specialitatea drept civil, iar notele la proba teoretică și proba practică au fost stabilite prin acordarea punctelor din oficiu, în raport de numărul de întrebări anulate la această specializare, respectându-se astfel dispozițiile din Regulament anterior menționate.

Interpretarea dată de contestatoare dispozițiilor art. 20 alin. (7) din Regulament, cu referire la sintagma "tuturor candidaților", în sensul că, indiferent de specializare, toți candidații trebuiau să beneficieze de un număr de puncte din oficiu egal cu cel acordat candidaților care au susținut concursul la specializarea la care s-au anulat cele mai multe întrebări, nu poate fi acceptată, întrucât s-ar crea posibilitatea ca unii candidați să obțină note peste limita maximă, 10.00.

Prin urmare, este neîntemeiat motivul de nelegalitate privitor la acordarea diferențiată a punctelor din oficiu și încălcarea principiilor obiectivității și egalității în stabilirea clasamentului final.

Pretinsa nerespectare a dispozițiilor legale referitoare la procedura de concurs, la atribuțiile comisiilor de elaborare a subiectelor și de soluționare a contestațiilor la barem nu poate fi reținută, nefiind incidentă niciuna dintre situațiile prevăzute de art. 28 alin. (11) din Regulament pentru invalidarea concursului.

Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție invocată de contestatoare nu poate conduce la o altă concluzie, întrucât hotărârile menționate au aplicabilitate la speță, raportat la circumstanțele de fapt și de drept supuse analizei, ținând seama de forma în vigoare a dispozițiilor legale aplicabile concursurilor respective.

Referitor la suplimentarea posturilor de judecător scoase la concurs pentru promovarea pe loc, susținerile contestatoarei nu sunt de natură să afecteze legalitatea hotărârii contestate, având în vedere dispozițiile art. 4 alin. (2) din Regulament, care conferă Consiliului Superior al Magistraturii dreptul de a stabili posturile la concurs, în mod distinct, pentru promovarea efectivă, respectiv pentru promovarea pe loc.

În plus, în privința contestatoarei nu se poate reține existența unei vătămări prin suplimentarea posturilor pentru candidații care au obținut medii egale, întrucât rezultatele finale ale concursului evidențiază faptul că aceasta s-a clasat pe poziția 216, în condițiile în care concursul a fost organizat pentru ocuparea unui număr de 50 de posturi de judecător cu grad profesional de curte de apel.

În concluzie, pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte constată că hotărârea contestată este legală și temeinică, astfel că urmează să dispună, în temeiul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, respingerea contestației, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația formulată de contestatoarea A. împotriva Hotărârii nr. 408 din 29 aprilie 2015 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 2 februarie 2016.

Procesat de ED