ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1340/2016

Circumstanțele cauzei; 1.1. Prin Hotărârea nr. 1074 din 27 octombrie 2015 a Plenului L., s-a constatat legalitatea dispozițiilor art. 34 alin. (2) din Regulamentul privind examenul de capacitate al judecătorilor stagiari și procurorilor stagiari, aprobat prin Hotărârea Plenului L. nr. 581/2006, s-a respins solicitarea de invalidare parțială a examenului în ceea ce privește proba scrisă la disciplina drept penal și drept procesual penal - procurori și, pe cale de consecință s-au respins memoriile formulate de candidații procurori A., B., C., D., E., F., G., H., I., prin care au solicitat acordarea posibilității de a participa la susținerea probelor orale. 1.

Împotriva Hotărârii nr. 1074 din 27 octombrie 2015 a Plenului L. au formulat contestație D., E., F., H., A., B., C. Prin contestația formulată, s-a solicitat, în principal, anularea Hotărârii Plenului L. nr. 1074 din 27 octombrie 2015, anularea baremului contestat precum și a procesului verbal de soluționare a contestațiilor la probele de drept penal și drept procesual penal de la examenul de capacitate al procurorilor stagiari sesiunea 2015, în sensul acordării punctajului corespunzător și pentru celelalte variante de răspuns la subiectul IV la problema controversată și obligarea pârâților L. și K. să dispună recorectarea lucrărilor contestatorilor și recalcularea notelor în sensul acordării punctajului la subiectul nr. IV în conformitate cu baremul rectificat. În subsidiar, s-a solicitat obligarea pârâților să organizeze o sesiune extraordinară a examenului de capacitate la disciplinele drept penal și drept procesual penal - procurori, precum și susținerea ulterioară a probelor orale. În situația respingerii cererilor anterioare, contestatorii au solicitai anularea în parte a examenului de definitivat susținut în ceea ce îi privește pe contestatori și să se constate că aceștia au dreptul să susțină încă două sesiuni de examen de definitivat, în conformitate cu prevederile art. 25 din Legea nr. 303/2004. În susținerea cererii, s-a învederat că interpretarea art. 29 din Legea nr. 303/2004 nu poate conduce la concluzia că decizia comisiei de soluționare a contestațiilor este exclusă controlului judecătoresc, deoarece candidații ar fi lipsiți de dreptul de a se adresa unei instanțe în condițiile în care decizia comisiei este irevocabilă. S-a mai arătat că legea contenciosului administrativ cuprinde o enumerare limitativă a actelor ce nu sunt supuse controlului judiciar, decizia comisiei de soluționare a contestațiilor nefiind inclusă în rândul excepțiilor prevăzute de legiuitor. Totodată, contestatorii au învederat că jurisprudența în materie de contencios administrativ a stabilit în nenumărate rânduri că autoritățile dispun de o marjă de apreciere în emiterea actelor, atât timp cât nu există motive de nelegalitate formală, emitentul nu s-a îndepărtat de la scopul legii și nu s-a încălcat principiul proporționalității dintre interesul public și privat. În aprecierea contestatorilor, prin folosirea unor subiecte controversate și prin elaborarea unor subiecte care prin volum depășeau timpul alocat s-au încălcat toate cele trei principii enumerate. În acest sens, au precizat contestatorii că au fost încălcate prevederile art. 23 pct. 1 lit. h) din Hotărârea Plenului L., având în vedere că la subiectul IV au existat interpretări diferite privind încadrarea juridică a unei fapte, astfel încât ar fi trebuit punctate, în cazul unor subiecte controversate, toate soluțiile a căror corectitudine din punct de vedere legal poate fi argumentată logic și coerent. În același timp s-a arătat că în mod greșit, s-a argumentat de comisia de corectare inexistența controversei identificate prin raportare la Decizia nr. 519 din 25 noiembrie 2010 a Curții de Apel Târgu Mureș. În ceea ce privește încălcarea prevederilor art. 23 pct. 1 lit. 1) din Regulament, s-a arătat că în timpul examenului, comisia de elaborare a subiectelor a formulat mai multe precizări, în sensul de a se găsi de către candidați toate erorile, inclusiv omisiunile din speța propusă, ceea ce în aprecierea contestatorilor ar fi condus la depășirea timpului alocat pentru examen. Mai fac referire contestatorii la lipsa unui criteriu obiectiv în alegerea de către comisia de elaborare a subiectelor a greșelilor sau omisiunilor din speță ce au fost punctate. Astfel, în opinia acestora, deși comisia de elaborare a sugerat găsirea tuturor erorilor, omisiunilor de drept penal și de drept procesual penal din speță, a punctat doar câte 5 greșeli la fiecare materie și nu a luat în considerare celelalte erori corect identificate și motivate nespecificate în barem. 1.

Prin întâmpinarea formulată, K. a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, solicitând admiterea acesteia și respingerea contestației, ca atare. În subsidiar, a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată. 1.4 L. a solicitat prin întâmpinarea formulată în cauză respingerea contestației ca neîntemeiată. 1.

Petenții-contestatori au invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 alin. (2) și (3) din Legea nr. 303/2004, susținând că dispozițiile menționate sunt neconstituționale în măsura în care sunt interpretate în sensul că deciziile L. referitoare la examenul de capacitate nu fac obiectul controlului judecătoresc. În opinia contestatorilor, articolul criticat este neconstituțional pentru următoarele motive: potrivit art. 1 alin. (4) din Constituția România, republicată, este instituit la nivel de principiu separația puterilor în stat: executivă, legislativă și judecătorească. În opinia contestatorilor, aceste dispoziții sunt încălcate în măsura în care deciziile referitoare la examenul de capacitate sunt exceptate de la controlul judecătoresc; prin prevederile art. 29 alin. (2) și (3) din Legea nr. 303/2004 este îngrădit liberul acces la justiție recunoscut de art. 16, art. 21, art. 53 și art. 129 din Constituția României, republicată. 1.

La data de 7 aprilie 2016 au avut loc dezbaterile orale asupra cauzei, părțile punând concluziile consemnate, în esență, în încheierea de ședință din data de 7 aprilie 2016, când pronunțarea a fost amânată pentru data de 21 aprilie 2016. 1.

Prin încheierea de ședință din data de 25 februarie 2016, s-a constatat că J. nu are calitate procesuală activă, în condițiile în care Hotărârea nr. 1074 din 27 octombrie a Plenului L., ce face obiectul prezentei cauze, este străină situației sale juridice, existând o hotărâre distinctă, autonomă, care o privește direct. 1.

Petenții contestatori A., B., C., D., E., F., G., H., J. au depus Note scrise, în conținutul cărora au reluat, explicitat și argumentat, în esență, apărările formulate anterior. 1.

L. a solicitat, prin Notele scrise depuse, respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a K., respingerea contestației ca neîntemeiată, în principal respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale, în subsidiar, apreciind că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. 2. Soluția și considerentele Înaltei Curți; 2.1. În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de K., Înalta Curte constată că este întemeiată, potrivit considerentelor ce vor fi prezentate în continuare. În cauză, este necontestat că actul administrativ atacat îl constituie Hotărârea nr. 1074/2015 prin care Plenul L. a hotărât: Art. 1 - „Nu se impune amânarea analizării sesizărilor cuprinse în memoriile formulate de procurorii A., B., C., D., E., F., G., H. și I., candidați la examenul de capacitate al judecătorilor stagiari și al procurorilor stagiari, organizat în perioada 3 iulie - 5 noiembrie 2015 odată cu analizarea validării rezultatelor concursului. Art. 2 - Constată legalitatea dispozițiilor art. 34 alin. (2) din Regulamentul privind examenul de capacitate al judecătorilor stagiari și procurorilor stagiari, aprobat prin Hotărârea Plenului L. nr. 581/2006. Art. 3 - Respinge solicitarea de invalidare parțială a examenului în ceea ce privește proba scrisă la disciplina drept penal și drept procesual penal - procurori și, pe cale de consecință, respingerea memoriilor formulate de candidații procurori: A., B., C., D., E., F., G., H. și I., prin care au solicitat, acordarea posibilității de a participa la susținerea probelor orale. Art. 4 - Prezenta Hotărâre a Plenului, nr. 1074/2015 se comunică Direcției resurse umane și organizare, pentru a fi pusă în aplicare, conform legii”. Într-adevăr, dispozițiile art. 26 din Legea nr. 303/2004, cu modificările și completările ulterioare, prevăd: „Art. 26 - (1) Examenul de capacitate al judecătorilor stagiari și al procurorilor stagiari se organizează anual de L. prin intermediul K. (1 1 ) La examenul de capacitate prevăzut la alin. (1) participă judecătorii stagiari și procurorii stagiari, precum și personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor din cadrul L., K., Ministerului Public și Ministerului Justiției. (2) Data, locul și modul de desfășurare a examenului de capacitate se publică în M. Of. ; României, Partea a III-a, precum și pe pagina de Internet a L. și pe cea K. și se comunică instanțelor judecătorești și parchetelor de pe lângă aceste; cu cel puțin 90 de zile înainte de data stabilită pentru examenul de capacitate. (3) Cererile de înscriere la examenul de capacitate, însoțite de referatele de evaluare și de celelalte act necesare potrivit Regulamentului privind examenul de capacitate al judecătorilor stagiari și al procurorilor stagiari, se depun la L. în termen de 60 de zile de la publicarea datei examenului”. Analizând, însă, conținutul Regulamentului de organizare și funcționare a K., art. 2 lit. e), art. 7 lit. g), rezultă că atribuțiile acestei instituții sunt limitate la activități materiale/ operațiuni materiale, inapte să producă efecte juridice în cadrul raporturilor juridice care se nasc exclusiv în urma hotărârilor adoptate de L. Deci, cu alte cuvinte, K. nu este subiect al raportului juridic dedus judecății în cauza de față, Hotărârea nr. 1074/2015 fiind adoptată de către Plenul L., astfel încât, pe cale de consecință, este și singura autoritate care are calitate procesuală pasivă în cauza de față. 2.2. În ceea ce privește cererea de sesizare a Curții Constituționale, Înalta Curte constată că este inadmisibilă în raport cu prevederile art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările și completările ulterioare pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare. În cererea de sesizare a Curții Constituționale, petenții-contestatori au susținut, în esență, că dispozițiile art. 29 alin. (2) și (3) din Legea nr. 303/2004 sunt neconstituționale, în raport cu art. 1 alin. (4), art. 16, art. 21, art. 53 și art. 129 din Constituția României. Conținutul dispozițiilor legale vizate de excepția de nelegalitate este următorul: „Art. 29 alin. (2) - Contestațiile pentru examenul de capacitate cu privire la probele scrise se trimit la K., în termen de 72 de ore de la afișarea rezultatelor, de către candidați, curțile de apel sau parchetele de pe lângă acestea. Contestațiile se soluționează în termen de 3 zile. Decizia comisiei de soluționare a contestațiilor este irevocabilă, dispozițiile alin. (1) fiind aplicabile în mod corespunzător. (3) Notarea la probele orale este definitivă”. Din analiza susținerilor formulate de petenții contestatori, Înalta Curte constată că acestea nu constituie veritabile critici de neconstituționalitate, urmărindu-se în fapt ca instanța constituțională să procedeze la interpretarea dispozițiilor art. 29 alin. (2) și (3) din Legea nr. 303/2004. De altfel, în jurisprudența constantă a acestei secții, Înalta Curte a statuat că dispozițiile art. 29 alin. (2) și (3) din Legea nr. 303/2004 sunt aplicabile în procedura jurisdicției administrative, fără ca dreptul de acces la justiție să fie afectat/încălcat. 2.3. În ceea ce privește fondul cauzei, Înalta Curte constată netemeinicia contestației formulate, potrivit considerentelor care vor fi prezentate în continuare. Intimatul L., făcând referire la Decizia nr. 3976/2015 pronunțată de această secție în soluționarea unei contestații similare împotriva Hotărârii nr. 1074 din 27 octombrie 2015 a Plenului K., a solicitat să se facă aplicarea dispozițiilor art. 431 alin. (2) C. proc. civ., republicat. Într-adevăr, potrivit dispozițiilor art. 431 alin. (2) C. proc. civ., republicat, potrivit cărora „oricare dintre părți poate opune lucrul judecat anterior într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă". Astfel, acest articol reglementează prezumția legală de lucru judecat, care reprezintă manifestarea pozitivă a autorității de lucru judecat, caz în care, nu este necesar să existe tripla identitate de părți, obiect și cauză, ci este suficient ca în judecata ulterioară să fie adusă în discuție o chestiune litigioasă care să aibă legătură cu ceea ce s-a soluționat anterior prin hotărâre judecătorească, astfel încât aceasta să nu poată fi contrazisă, indiferent dacă rezolvarea a fost dată prin dispozitiv sau numai în considerente, date fiind dispozițiile exprese ale art. 430 alin. (2) C. proc. civ. În optica legiuitorului, există deopotrivă încălcare a autorității de lucru judecat nu doar atunci când vin în contradicție dispozitivele hotărârilor judecătorești, ci și atunci când contradicția operează între considerentele acestora, în sensul de a se nega ceea ce s-a stabilit anterior asupra unei chestiuni litigioase ce a făcut obiect al dezbaterilor și al verificării jurisdicționale. întrucât lucrul judecat are și o funcție pozitivă, care impune judecății ulterioare respectarea unei chestiuni litigioase tranșate deja printr-o altă hotărâre judecătorească, înzestrată cu autoritate de lucru judecat, rezultă că cea de-a doua instanță nu mai poate face evaluări proprii asupra acelei chestiuni, ci ea constituie premisa demonstrată de la care trebuie să pornească și pe care nu o poate ignora. Or, în cauza de față, ca și în cauza în care a fost dată Decizia nr. 3976/2015, pronunțată de această secție, contestatorii au solicitat Plenului L. invalidarea parțială a examenului de capacitate pentru proba scrisă la disciplina drept penal și drept procesual penal - procurori, în ceea ce îi privește și acordarea posibilității de a participa la susținerea probelor orale. Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că, susținând această probă scrisă din cadrul examenului de capacitate din sesiunea 2015, contestatorii au uzat de căile de contestare a subiectelor de la disciplina drept penal și drept procesual penal, conferite de Regulamentul de concurs, adoptat prin Hotărârea L. nr. 581/2006, modificat prin Hotărârea K. nr. 608 din 10 iunie 2015. În contestația de față, ca și în cea care a făcut obiectul Deciziei nr. 3976/2015, pronunțată de această secție, contestatorii au reclamat nereguli/erori referitoare la elaborarea/conceperea subiectelor de examen, precum și la modalitatea de soluționare a contestațiilor de către comisiile stabilite. De altfel, prin Decizia nr. 3976/2015, pronunțată de un alt complet al acestei secții, a fost dată o soluție conformă jurisprudenței constante a secției de contencios administrativ și fiscal, a Înaltei Curții de Casație și Justiție, în sensul că nu pot face obiectul cenzurii instanței de contencios administrativ modul în care Comisia de elaborare a subiectelor a înțeles să puncteze pe barem, elementele apreciate ca necesar a fi tratate prin subiectul de concurs și nici a modul în care Comisia de soluționare a contestațiilor a recorectat lucrările, în baza aceluiași barem, urmare contestațiilor, dacă aceste elemente sunt dintre cele care se încadrează în tematica și bibliografia stabilită prin concurs, entitățile respective având un drept de apreciere discreționar ca structuri de specialitate în domeniile respective. Înalta Curte, în exercitarea propriului drept de apreciere cu privire la legalitatea Hotărârii nr. 1074/2015, reține că aceasta a fost adoptată cu respectarea cerințelor legale prin care i-au fost stabilite competențele asupra atribuțiilor conferite legal în organizarea și desfășurarea examenului de capacitate pentru judecători și procurori în sesiunea iulie-noiembrie 2015. În concluzie, având în vedere considerentele prezentate, va admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de K. și, în consecință, va respinge contestația față de această instituție publică. Totodată, va respinge ca neîntemeiată contestația formulată de D., F., E., C., B., A. și H. Va respinge ca inadmisibilă cererea formulată de contestatori pentru sesizarea Curții Constituționale privind neconstituționalitatea art. 29 alin. (2) și (3) din Legea nr. 303/2004, invocată de contestatori.