ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 555/2017

Cererea de chemare în judecată; Prin cererea formulată, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B., a solicitat anularea Raportului de evaluare nr. 38352/G/II din 02 octombrie 2014.

Soluția instanței de fond; Prin sentința civilă nr. 30 din 3 februarie 2015 Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondată contestația formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. - C.

Calea de atac exercitată; Împotriva hotărârii instanței de fond reclamantul A. a declarat recurs. Recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. În motivarea recursului se arată că din conținutul Raportului de evaluare rezultă că B. s-a autosesizat în baza lucrării nr. 14764/A/II din 03 aprilie 2014, pentru nerespectarea regimului juridic al conflictelor de interese a primarului com. Mircea Vodă, pentru perioada: 18 iunie 2008 - 03 aprilie 2014, dar starea de incompatibilitate a fost reținută pentru perioada: 01 martie 2013 - 31 decembrie 2013. Recurentul mai arată că intimata-pârâtă nu a depus la dosarul instanței actul de sesizare, respectiv lucrarea nr. 14764/A/II din 03 aprilie 2014, motiv pentru care instanța nu avea cum să verifice legalitatea actului de sesizare, el fiind lipsit de dreptul de a-și formula apărarea pe acest aspect. Prin Raportul de evaluare nr. 38352/G/II din 02 octombrie 2014, se reține că, în cauză, conflictul de interese a rezultat din Declarația de interese din anul 2014 a primarului com. Mircea Vodă, în care a fost trecut contractul de prestări servicii medicale pentru echipa de fotbal a com. Mircea Vodă, contract încheiat pentru perioada 01 martie 2013 - 31 decembrie 2013. Însă, în opinia recurentului, instanța de fond, cu ocazia motivării hotărârii, nu a analizat și nu a reținut în ce condiții, decine și în ce scop a fost încheiat acest contract. Prin probele administrate s-a demonstrat că respectivul contract de prestări servicii medicale a fost încheiat din motive obiective, de organul deliberativ și pentru respectarea legii. În lipsa acestui contract nu se putea desfășura o activitatea sportivă legal înființată și înregistrată la forurile competente, pe raza comunei. Lipsa asistenței medicale de specialitate cu ocazia desfășurării evenimentului sportiv, punea în pericol sănătatea, viața și integritatea corporală a jucătorilor, încălcând totodată si reglementările legale în vigoare în acest domeniu. Pe de altă parte, renunțarea organizării evenimentului sportiv din lipsa asistenței medicale ar fi însemnat desființarea evenimentelor sportive și implicit lipsirea locuitorilor comunei de aceste activități, în condițiile în care satul românesc este vitregit de orice fel de alte activități culturale și sportive. Din probe a rezultat că pe raza com. Mircea Vodă, cu o populație de peste 2.000 de locuitori, există un singur cabinet medical format din medicul de familie, care are încheiat contract cu F. Brăila și doi asistenți medicali de specialitate pentru fiecare sat component în parte - satul Mircea Vodă și satul Dedulești, angajați cu contract individual de muncă. Pentru satul Mircea Vodă, ca asistent medical este angajat D., soția recurentului. De asemenea, s-a dovedit că aceste Contracte de asistență medicală pentru competiții sportive au fost aprobate de organul deliberativ al E. Mircea Vodă, județul Brăila, prin Hotărârea Consiliului Local Mircea Vodă nr. 23 din 26 martie 2012. Din conținutul art. 1 din Hotărârea Consiliul Local nr. 23 din 26 martie 2012, rezultă că s-a aprobat plata a două persoane care să asigure asistența medicală în cadrul manifestării cultural-sportive, în perioada 01 aprilie 2013 - 31 decembrie 2013, la nivelul E. Mircea - Vodă, județul Brăila, pentru satul Mircea Vodă și satul Dedulești. Prin art. 2 din Hotărârea Consiliului Local nr. 23 din 26 martie 2012, s-a stabilit perioada și plata acestor prestații, în cuantum de 15 lei/ora. Iar, în art. 4 din Hotărârea Consiliului Local nr. 23 din 26 martie 2012, consiliul local, l-a împuternicit pe consilierul juridic din cadrul aparatului de specialitate al primarului, cu redactarea și încheierea acestor contracte de prestări servicii. Cum contractul de asistență medicală a fost încheiat în urma hotărârii consiliul local, iar primarul nu este membru în consiliul local, este evident că în sarcina sa nu se poate retine încălcarea dispozițiilor art. 74 si art. 76 din Legea nr. 161/2003, așa cum susține instanța de fond.

Apărările formulate în cauză; Intimata B. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Soluția instanței de recurs; Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat. Pentru a ajunge la această soluție instanța a constatat că, în cauză, motivul de recurs invocat, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., este întemeiat („când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei”). În dreptul intern, nemotivarea hotărârii judecătorești este sancționată de legiuitor, pornind de la obligația statului de a respecta dreptul părții la un proces echitabil, drept consacrat de art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, conform jurisprudenței instanței de la Strasbourg, noțiunea de proces echitabil presupune ca o instanță internă, care nu a motivat decât pe scurt hotărârea sa, să fi examinat totuși, în mod real, problemele esențiale care i-au fost supuse și nu doar să reia pur și simplu concluziile unei instanțe inferioare. Pe de altă parte, dreptul la un proces echitabil include, printre altele, dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor. Deoarece Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu are ca scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective, dreptul aflat în discuție nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observații sunt în mod real „ascultate”, adică în mod corect examinate de către instanța sesizată. Cu alte cuvinte, art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului implică, mai ales în sarcina instanței, obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, al argumentelor și al elementelor probatorii ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența. Înalta Curte apreciază că motivarea hotărârii judecătorești înseamnă, în sensul strict al termenului, precizarea în scris a raționamentului care îl determină pe judecător să admită sau să respingă o cerere de chemare în judecată. În cauza de față, instanța de control judiciar consideră că, într-adevăr, hotărârea recurată nu îndeplinește cerințele impuse de art. 425 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. În sistemul de drept procesual civil român căile de atac constituie un remediu pentru eventualele erori ce se pot strecura într-o hotărâre judecătorească. Motivarea în fapt și în drept este o condiție de esență a hotărârii judecătorești, legiuitorul stabilind în sarcina judecătorului această obligație legală, cu precizarea că judecătorul trebuie să explice părților, atât în fapt, cât și în drept care au fost rațiunile care au determinat adoptarea soluției. Având în vedere aceste dispoziții, Înalta Curte constată că instanța de fond a respins acțiunea ca nefondată, fără a analiza cauza pe fond și fără a avea în vedere apărările formulate de părți. Pentru considerentele expuse mai sus, Înalta Curte constată că este întemeiat motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., ceea ce va conduce la casarea cu trimitere a cauzei spre rejudecare, pentru ca instanța de fond să analizeze litigiul sub toate aspectele. Față de soluția ce se va pronunța, instanța de control judiciar apreciază că nu se mai impune analizarea motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentului sunt întemeiate, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs; Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.