ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2132/2016

Decizia nr. 2132/2016 Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele: Prin sentința nr. 2243 din 18 mai 2015 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. x/63/2014 a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC A. SRL în ce privește capătul de cerere având ca obiect acțiune în constatare și, în consecință, respinge acțiunea reclamantului B. ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. A fost respinsă acțiunea formulată de același reclamant pentru capătul de cerere având ca obiect eliberarea unei adeverințe. A fost obligat reclamantul la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către pârâta SC A. SRL.

Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, prin decizia nr. 4819 din 22 octombrie 2015 a respins, ca nefondat, apelul promovat de reclamantul B. împotriva sentinței nr. 2243 din 18 mai 2015 a Tribunalului Dolj, în contradictoriu cu intimata SC A. SRL, cu mențiunea că decizia este definitivă. Împotriva acestei din urmă decizii, a formulat cerere de revizuire reclamantul B., în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., ce a fost respinsă de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, prin decizia nr. 2022 din 4 aprilie 2016. La data de 3 iunie 2016 revizuentul B. a formulat recurs împotriva deciziei nr. 2022 din 4 aprilie 2016, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 27 iunie 2016 și repartizat aleatoriu completului 9, potrivit fișei Ecris aflată la dosarul de recurs.

Prin rezoluția din 6 iulie 2016, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului. Raportul a fost comunicat părților, potrivit rezoluției de comunicare de la data de 12 septembrie 2016 cu aplicarea art. 493 alin. (4) C. proc. civ. La data de 20 septembrie 2016 recurentul a formulat în scris punct de vedere asupra raportului. De asemenea, intimata SC A. SRL a depus punct de vedere la raport, susținând că hotărârea pronunțată în revizuire nu este supusă căii de atac a recursului. În ceea ce privește timbrajul cererii de recurs, s-a constatat că aceasta este scutită de plata taxei judiciare de timbru în conformitate cu dispozițiile art. 270 C. muncii coroborate cu art. 29 alin. (1) lit. l) din O.U.G.

nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. Analizând recursul în condițiile dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ. cu referire la art. 499 teza finală din aceeași lege, potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare, Înalta Curte constată următoarele: Regula în materia căii de atac ce poate fi exercitată împotriva hotărârilor date asupra revizuirii aplicabilă raportat la motivul revizuirii în cauză, este aceea că o astfel de hotărâre este supusă căii de atac prevăzută de lege pentru hotărârea revizuită, în conformitate cu dispozițiile art. 513 alin. (5) C. proc.

civ. Obiectul prezentului dosar se încadrează în sfera cererilor privitoare la conflictele de muncă și de asigurări sociale, reprezentând o acțiune prin care reclamantul B., în contradictoriu cu pârâta SC A. SRL, deținător de arhivă al SC C. Dolj SA a solicitat să se constate că, pentru activitatea desfășurată în perioada iulie 1975 - ianuarie 2004 sunt îndeplinite condițiile de încadrare în grupa a II-a de muncă, în procent de 100%, cu obligarea acesteia la eliberarea unei adeverințe în acest sens. Potrivit art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc.

civ., astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 62/2015 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. Astfel, rezultă că deciziile curților de apel pronunțate în materia conflictelor de muncă și asigurărilor sociale nu pot fi atacate cu recurs. Pe cale de consecință, în aplicarea art. 513 alin. (5) C. proc.

civ., nici hotărârea pronunțată în soluționarea cererii de revizuire, și anume decizia nr. 2022 din 4 aprilie 2016 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, împotriva căreia s-a declarat prezentul recurs, nu este supusă căii de atac a recursului. Dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. stipulează că Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei. Din interpretarea acestui text legal, reiese că o hotărâre judecătorească nu este susceptibilă de a fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege, regula având valoare de principiu constituțional, în raport de prevederile art. 129 din Constituție.

Față de argumentele expuse, decizia nr. 2022 din 4 aprilie 2016 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, nu este supusă căii de atac a recursului, urmând a se dispune în consecința.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de revizuentul B. împotriva deciziei nr. 2022 din 4 aprilie 2016 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă. Fără cale de atac. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 noiembrie 2016.