ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2132/2016

Decizia nr. 2132/2016

Deliberând asupra recursului de

față, constată următoarele:

Prin sentința nr. 2243 din 18 mai 2015 pronunțată

de Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale,

în Dosarul nr. x/63/2014 a fost admisă excepția lipsei calității

procesuale pasive a pârâtei SC A. SRL în ce privește capătul de cerere

având ca obiect acțiune în constatare

și, în consecință,

respinge acțiunea reclamantului B. ca fiind formulată împotriva unei persoane

fără calitate procesuală pasivă. A fost respinsă acțiunea

formulată de același reclamant pentru capătul de cerere având ca

obiect eliberarea unei adeverințe. A fost obligat reclamantul la plata sumei

de 500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către pârâta SC A. SRL.

Curtea de Apel Craiova, secția

I civilă, prin decizia nr. 4819 din 22 octombrie 2015 a respins, ca nefondat,

apelul promovat de reclamantul B. împotriva sentinței nr. 2243 din 18 mai 2015

a Tribunalului Dolj, în contradictoriu cu intimata SC A. SRL, cu mențiunea

că decizia este definitivă.

Împotriva acestei din urmă

decizii, a formulat cerere de revizuire reclamantul B., în temeiul art. 509

alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., ce a fost respinsă de Curtea de Apel Craiova,

secția I civilă, prin decizia nr. 2022 din 4 aprilie 2016.

La data de 3 iunie 2016 revizuentul

B. a formulat recurs împotriva deciziei nr. 2022 din 4 aprilie 2016, dosarul fiind

înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la

data de 27 iunie 2016 și repartizat aleatoriu completului 9, potrivit fișei

Ecris aflată la dosarul de recurs.

Prin rezoluția din 6 iulie

2016, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte a dispus întocmirea

raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Raportul a fost comunicat părților,

potrivit rezoluției de comunicare de la data de 12 septembrie 2016 cu aplicarea

art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

La data de 20 septembrie 2016 recurentul

a formulat în scris punct de vedere asupra raportului. De asemenea, intimata SC

A. SRL a depus punct de vedere la raport, susținând că hotărârea

pronunțată în revizuire nu este supusă căii de atac a recursului.

În

ceea ce privește timbrajul cererii

de recurs, s-a constatat că aceasta este scutită de plata taxei judiciare

de timbru în conformitate cu dispozițiile art. 270 C. muncii coroborate cu

art. 29 alin. (1) lit. l) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Analizând recursul în condițiile

dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ. cu referire la art. 499 teza

finală din aceeași lege, potrivit cărora în cazul în care recursul

se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde

numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor

de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Regula în materia căii de

atac ce poate fi exercitată împotriva hotărârilor date asupra revizuirii

aplicabilă raportat la motivul revizuirii în cauză, este aceea că

o astfel de hotărâre este supusă căii de atac prevăzută

de lege pentru hotărârea revizuită, în conformitate cu dispozițiile

art. 513 alin. (5) C. proc. civ.

Obiectul prezentului dosar se încadrează

în sfera cererilor privitoare la conflictele de muncă și de asigurări

sociale, reprezentând o acțiune prin care reclamantul B., în contradictoriu

cu pârâta SC A. SRL, deținător de arhivă al SC C. Dolj SA a solicitat

să se constate că, pentru activitatea desfășurată în perioada

iulie 1975 - ianuarie 2004 sunt îndeplinite condițiile de încadrare în grupa

a II-a de muncă, în procent de 100%, cu obligarea acesteia la eliberarea unei

adeverințe în acest sens.

Potrivit art. XVIII alin. (2) din

Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești,

precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind

C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 62/2015 nu sunt supuse

recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94

pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată,

în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele

de muncă și asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile

privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în

alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv.

Astfel, rezultă că deciziile

curților de apel pronunțate în materia conflictelor de muncă și

asigurărilor sociale nu pot fi atacate cu recurs.

Pe cale de consecință,

în aplicarea art. 513 alin. (5) C. proc. civ., nici hotărârea pronunțată

în soluționarea cererii de revizuire, și anume

decizia nr. 2022 din 4 aprilie 2016 a Curții

de Apel Craiova, secția I civilă, împotriva căreia s-a declarat prezentul

recurs, nu este supusă căii de atac a recursului.

Dispozițiile art. 457

alin. (1) C. proc. civ. stipulează că Hotărârea judecătorească

este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile

și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul

ei.

Din interpretarea acestui text

legal, reiese că o hotărâre judecătorească nu este susceptibilă

de a fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege,

regula având valoare de principiu constituțional, în raport de prevederile

art. 129 din Constituție.

Față de argumentele expuse,

decizia nr. 2022 din 4 aprilie 2016 a Curții de Apel Craiova, secția I

civilă, nu este supusă căii de atac a recursului, urmând a se dispune

în consecința.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de revizuentul

B. împotriva deciziei nr. 2022 din 4 aprilie 2016 a Curții de Apel Craiova,

secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 9 noiembrie 2016.