ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 186/2018

Decizia

nr. 186/2018

Asupra

cauzei de țață, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov la data de

17.12,2015 reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții B., C., D.,

E., SC F. SA, SC G. SRL, H., SC I. SRL, SC J. SA, K. și SC L., solicitând

recunoașterea dreptului de proprietate asupra terenului în

suprafață de 14,125 mp, așa cum rezultă din Decizia nr. 68

din 22,12.2010 emisă de pârâta SC J. SA și obligarea pârâților

să-i restituie în deplină proprietate și posesie acest teren,

precum și rectificarea înscrierilor din cartea funciară cu privire la

radierea drepturilor de proprietate ale pârâților asupra terenului obiect

al deciziei menționate.

A

menționat că terenul este dezmembrat în 14 loturi înscrise în 14

cărți funciare diferite, după cum urmează: cartea

funciară nr. 112279, nr. top. 14202/1/1/1/1/1, cartea funciară nr.

114279, nr. top. 14202/2/1/1/1/1/6/1, cartea funciară nr. 114298, nr. top.

14202/2/1/1/1/1/6/2, cartea funciară nr. 1123 ÎS, nr. top.

14202/2/1/1/1/1/1, cartea funciară nr. 112530, nr. top. 14202/2/1/1/1/1/4,

cartea funciară nr. 112372, nr. top. 14202/2/1/1/1/1/3, cartea

funciară nr. 112284, nr. top. 14202/2/1/1/2/3, cartea funciară nr.

112254, nr, top. 14202/1/1/1/1/7, cartea funciară nr. 112251, nr. top.

14202/2/1/1/2/1, cartea funciară nr. 112304, nr. top. 14202/2/1/1/1/1/5,

cartea funciară nr. 110009, nr. top. 14202/2/1/1/1/2, cartea funciară

nr. 111973, nr. top. 14202/2/2, cartea funciară nr. 112274, nr. top.

14202/2/1/2 și cartea funciară nr. 11905, nr. top. 14202/2/1/1/2/2.

Pentru

termenul de judecată din 09 mai 2016 reclamantul a depus o precizare prin

care a arătat ca își menține cererea de chemare în judecată

doar față de pârâta SC L. SA și renunță la

judecată față de ceilalți pârâți. A solicitat, astfel

cum rezultă din notele scrise depuse la dosar, să fie obligată

pârâta sa îi recunoască dreptul de proprietate asupra terenului în

suprafață de 2.200 mp înscris în cartea funciară nr. 112372

Brașov, nr. top. 14202/2/1/1/1/1/3 și să i se restituie acest

teren în deplină proprietate și posesie, precum și întabularea

dreptului de proprietate.

Prin

Sentința civilă nr. 134/8/2016, Tribunalul Brașov a respins

acțiunea civilă formulată și precizată de reclamantul

A., în contradictoriu cu pârâta SC L. SA. De asemenea, a luat act de

renunțarea reclamantului la judecată în contradictoriu cu pârâții

B., C., D., E., SC F. SA, SC G. SRL, D., SC I. SRL și SC J. SA

Reclamantul

a formulat apel împotriva acestei hotărâri iar Curtea de Apel Brașov,

prin Decizia nr. 460/Ap/14 martie 2017, a respins ca nefondat apelul declarat

de reclamant.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs reclamantul A., solicitând casarea deciziei

recurate și admiterea cererii de chemare în judecată, astfel cum a

fost precizată.

Recursul

a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și

Justiție și repartizat spre soluționare completului nr. 9.

Înalta

Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat, la data de 18

octombrie 2017, la întocmirea raportului asupra admisibilității în

principiu a recursurilor.

Completul

nr. 9, în procedura de filtru, în conformitate cu dispozițiile art. 493

alin. (4) C. proc. civ. a analizat conținutul raportului, a luat act de

conținutul acestuia și a dispus, prin rezoluția din 18 octombrie

2017, comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să

depună puncte de vedere.

La

data de 19 ianuarie 2018 recurentul A. a depus precizări, arătând

că valoarea imobilului este de 1.849.530 lei, valoare ce

depășește pragul valoric de 1.000.000 lei la care se face

referire în Decizia Curții Constituționale nr. 369/2017. A

menționat că în zonă valoarea terenului este de 185 euro/mp

și a depus Anexa nr. 13 a H.C.L. Brașov nr. 410/1999 cu privire la

valorile orientative pentru imobile, precum și extras CF nr. 112372

Brașov, nr. top. 14202/2/1/1/1/1/3 pentru imobilul în litigiu.

Analizând

recursul, în condițiile art. 493 alin. (5) Cod. procedură

civilă, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit

dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. hotărârile date

în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu

recurs, simt hotărâri definitive.

Dispozițiile

anterioare se coroborează cu art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013

privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor

judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în

aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă,

astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 95/2016 care prevede că "

în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi

și până la data de 31 decembrie 2018, nu sunt supuse recursului

hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art 94 pct. 1

lit. a) - lit. i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.,

republicată, în cele privind navigația civilă și

activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări

sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor

cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani

în valoare depănă la 1.000.000 RON inclusiv. De asemenea, în aceste

procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de

apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile deprimă

instanță sunt supuse numai apelului."

Prin

cererea de chemare în judecată reclamantul a chemat în judecată mai

mulți pârâți și a solicitat să-i fie recunoscut dreptul de

proprietate asupra a 14 imobile terenuri, înscrise în cărți funciare

diferite, cu proprietari diferiți, loturi rezultate din dezmembrarea

terenului înscris inițial în cartea funciară nr. 11905 Brașov,

nr. top. 14202/2. A arătat că suprafața totală a celor 14

imobile teren este de 14.125 mp.

La

dosarul Tribunalului Brașov, volumul II, reclamantul a precizat valoarea

obiectului cererii la suma de 4.731.846,75 lei, corespunzătoare

suprafeței de 14.125 mp (14.125 mp x 74 euro/mp).

Întrucât

cererea de chemare în judecată vizează 14 imobile diferite, cu

proprietari diferiți, ne aflăm în prezența unor raporturi

juridice distincte, ce determină existența a 14 capete principale de

cerere diferite, cu obiect diferit.

Prin

înscrisul depus la dosar fond, reclamantul a modificat obiectul cererii de

chemare în judecată, în sensul că a solicitat să i se

recunoască dreptul de proprietate doar asupra unuia din cele 14 imobile,

anume cel cu nr. top. 14202/2/1/1/1/1/3, înscris în cartea funciară nr.

112372 Brașov, în suprafață de 2.200 mp, menționând că

își menține cererea de chemare în judecată doar în raport cu

pârâta SC L. SA și că renunță "la judecarea cererilor

față de celelalte părți".

Urmare

acestei modificări instanța a rămas învestită cu judecarea

doar a unuia din cele 14 capete de cerere principale, anume cel care

vizează nr. top. 14202/2/1/1/1/1/3, înscris în cartea funciară nr.

112372 Brașov, în suprafață de 2.200 mp, reclamantul

renunțând la judecarea capetelor de cerere ce vizau celelalte imobile.

Valoarea

obiectului capătului principal de cerere cu care instanța a

rămas învestită este de 739.812,04 lei (2.200 mp x 74 euro/mp x

4,5443 curs euro la data formulării recursului - 13 mai 2017), sub pragul

valoric prevăzut de textul menționat mai sus.

Pentru

a stabili dacă, în cauză, reclamantul are deschisă calea

extraordinară a recursului împotriva deciziei prin care a fost

soluționat apelul, în conformitate cu dispozițiile mai sus citate, se

va avea în vedere valoarea obiectului cererii astfel cum a fost precizată,

de către reclamant.

Nu

se poate lua în considerare valoarea de 185 euro/mp indicată de reclamant

în precizările depuse la data de 19 ianuarie 2018, având în vedere că

aceeași Anexă nr. 13 a H.C.L. Brașov nr. 410/1999 a fost

atașată de reclamant și la instanța de fond, când a indicat

valoarea de 74 euro/mp din același tabel cuprins în Anexa nr. 13 și a

prețuit imobilul prin raportare la această valoare.

Astfel,

prin adresa Tribunalului Brașov din data de 22 decembrie 2015 s-a

solicitat reclamantului ca în termen de 10 zile, sub sancțiunea

anulării cererii, să indice valoarea obiectului cererii și

să depună la dosar înscrisurile doveditoare, iar acesta, prin nota de

ședință depusă la data de 11 ianuarie 2016, a indicat

valoarea de 74 euro/mp pentru imobilul revendicat și a atașat, în

probațiune, Anexa nr. 13 despre care s-a făcut anterior vorbire.

În

Anexa nr. 13 se menționează că valoarea de 74 euro/mp corespunde

terenului neconstruit aferent clădirilor, iar valoarea de 185 euro/mp

corespunde terenului neconstruit, dar construibil, cu utilități.

Se

reține că la foaia A cuprinzând descrierea imobilului din extrasul CF

nr. 112372 Brașov, nr. top. 14202/2/1/1/1/1/3, pentru imobilul în litigiu

este indicată suprafața de 2.200 mp cu mențiunea "vilă

în construcție, cu teren".

În

ceea ce privește Decizia nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în M. Of.

nr. 582/20.07.2017, aceasta nu este aplicabilă în prezenta cauză,

având în vedere că decizia atacată cu recurs a fost

pronunțată la data de 14 martie 2017 și prevederile art. 147

alin. (4) din Constituția României, ce stabilesc că deciziile

Curții Constituționale sunt general obligatorii de la data

publicării în Monitorul Oficial și au putere numai pentru viitor.

Față

de cele arătate, luând în considerare faptul că valoarea obiectului

cererii este sub pragul valoric prevăzut de art. 483 alin. (2) C. proc.

civ., Decizia nr. 460/Ap din data de 14 martie 2017, pronunțată de

Curtea de Apel Brașov, secția civilă, nu este supusă

recursului.

Mențiunea

din dispozitivul deciziei atacate, în sensul că aceasta este supusă

recursului în termen de 30 de zile de la comunicare, nu dă dreptul

părților de a ataca respectiva decizie cu recurs la Înalta Curte de

Casație și Justiție, câtă vreme căile de atac și

termenele în care acestea se exercită decurg din lege.

Legalitatea

căilor de atac presupune faptul că o hotărâre

judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac

prevăzute de lege, iar această regulă are valoare de principiu

constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție

arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o

hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar

și că exercitarea acestora trebuie făcută în

condițiile legii, cu respectarea acesteia.

Prin

urmare, în afara de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi

alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau

retractarea unei hotărâri judecătorești.

În

consecință, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei civile

nr. 460/Ap din data de 14 martie 2017, pronunțate de Curtea de Apel

Brașov, secția civilă.

Fără

cale de atac.

Pronunțată

în ședință publică astăzi, 23 ianuarie 2018.

Procesat

de GGC - GV